BRUN, -A, bruni, -e, adj. 1. cafeniu-inchis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-inchis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasa si parul negru; brunet, oaches. – Din fr. brun.

DREPNEA, drepnele, s. f. Pasare asemanatoare cu randunica, cu penele de culoare cafenie inchisa si cu gatul alb (Cypselus apus) – Probabil din drepanea, idem (< lat. drepanella, diminutiv al lui drepanis).

PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.

ROSCOVA, roscove, s. f. Fructul roscovului, dulce si comestibil, avand forma unei pastai de culoare cafeniu-inchis, cu multe seminte. – Roscov + suf. -a.

SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.

BIZON ~i m. 1) Mamifer de talie mare, asemanator cu zimbrul, cu parul cafeniu-inchis, fruntea mare, bombata si coarnele scurte. 2) Pielea acestui animal. /<fr. bison

BRUN¹ n. Culoare cafenie-inchisa. /<fr. brun

BRUN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-inchisa. 2) (despre persoane) Care are tenul si parul intunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun

CIOCOLATIU ~e (~i) Care este de culoarea ciocolatei; cafeniu-inchis. [Sil. cio-co-la-tiu] /ciocolata + suf. ~iu

FOSFOR n. Nemetal, care prezinta mai multe stari alotropice, aflat in natura in compusi si avand diferite intrebuintari. ◊ ~ alb substanta alba sau galbena, moale ca ceara, translucida, foarte inflamabila, toxica, luminescenta. ~ rosu praf amorf, rosu sau cafeniu-inchis, putin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

SEPIA f. invar. 1) Materie coloranta cafenie-inchisa, obtinuta din substanta secretata de sepie sau produsa pe cale industriala si folosita in pictura. 2) Desen executat cu asemenea materie. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-a] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

SILICIU n. Metaloid sub forma de cristale de culoare cafenie-inchisa, intrebuintat, mai ales, in metalurgie si la fabricarea semiconductoarelor. /<fr. silicium

TURBA ~e f. geol. Carbune inferior de culoare cafenie-inchisa sau neagra, format prin descompunerea lenta a plantelor din mlastini si intrebuintat drept combustibil si ca ingrasamant. [G.-D. turbei] /<fr. tourbe

BRUN, -A adj., s.n. cafeniu-inchis. // adj., s.m. si f. (Om) cu parul negru, cu ten negricios; brunet, oaches. [< it. bruno, fr. brun].

SEPIA s.f. invar. Tus cafeniu-inchis, provenit din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificiala si intrebuintat in pictura sau in grafica. ♦ Desen facut cu o astfel de culoare. [Pron. -pi-a. / < fr. sepia].

BRUN, -A I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-inchis. II. adj., s. m. f. (om) cu parul negru si ten negricios; brunet, oaches. (< fr. brun)

SEPIA s. f. inv. tus cafeniu-inchis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificiala, in pictura sau in grafica. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sepia)

TURBA s. f. 1. carbune usor, cafeniu-inchis, in locuri mlastinoase, prin carbonizarea partiala a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< fr. tourbe)

sepie (-ii), s. f. – 1. Molusca marina (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-inchis. – 3. Desen colorat cafeniu-inchis. Lat. sepia (sec. XIX).

BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).

BRUN, -A, bruni, -e, adj. 1. cafeniu-inchis. 2. (Despre oameni) Cu parul negru si cu tenul negricios; oaches. – Fr. brun.

CASTANA, castane, s. f. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, inchis pana la maturitate intr-un invelis tepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mana altuia = a se folosi de ajutorul altuia pentru a indeplini, in folosul propriu, un lucru primejdios. – Femininul lui castan.

CIOVLICA s. f. Numele a doua specii de pasari calatoare, bune zburatoare, de c. 25 cm, cu coada ca de rindunica, care cuibaresc in vecinatatea lacurilor dobrogene, cu penaj cafeniu-inchis si sub aripi ruginiu; c. roscata (Glareola pratincola), sau cu penele de sub aripi maslinii si c. negricioasa (G. nordmanni).

COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

noaten, noatena, noateni, noatene, adj., s.m. si f. 1. (adj., inv. si reg.; despre oi, berbeci, miei) care a implinit un an, in varsta de un an. 2. (adj.; reg.) cu lana de culoare inchisa (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; inv. si reg.; despre lana) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a caror limita de varsta variaza dupa regiuni (de la 6 luni pana la doi sau trei ani); mia, mioara, carlan, intertiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproductie. 5. (s.f.; reg.) lana tunsa de pe miei si mioare (in al doilea an); o cantitate anumita de lana nelucrata. 6. (s.m. si f.; reg.) manz (de la 6 luni pana la 3 ani), manza, carlan, tretin; (fig.; s.m.) tanar, flacau, manz.

CUC (lat. cuccus) s. m. 1. Pasare migratoare de 32-37 cm, cu coada lunga si penaj cenusiu, cu pieptul albicios, striat transversal la mascul si ruginiu cu striuri intunecate la femela; isi depune ouale in cuiburi straine unde sint clocite de alte pasari; are un cintec caracteristic (Cucculus canorus). ◊ Cuc alergator = pasare din S.U.A. (California, Texas) si Mexic, de c. 60 cm, cu penaj cafeniu patat cu nuante mai inchise si deschise, picioare lungi, slab-zburatoare, tinuta in stare semidomesticita, pentru vinarea serpilor cu clopotei (Geoccoccyx californianus). Expl. Singur cuc = foarte singur. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. 2. Intra in compunerea unor nume de plante (ex. ciubotica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului).

CASTANA, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat in amidon si in ulei, inchis pana la maturitate intr-un invelis verde, tepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mana altuia = a se folosi de altcineva intr-o intreprindere primejdioasa, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formatii cornoase aflate pe fata interna a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kastanon, (2) kastania.

cafeniu ~e (~i) Care are culoarea cafelei; maro. ◊ ~-deschis bej. ~-inchis brun. [Sil. -fe-niu] /cafea + suf. ~iu

CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

COCOSAR (‹ bg.) s. m. Pasare insectivora, cintatoare, calatoare, din ordinul paseriformelor, de c. 26 cm, descoperita, din 1975, cuibarind si in Carpatii Meridionali, cu penaj cafeniu-roscat pe spate, cenusiu pe cap si tirtita, roscat cu puncte inchise pe piept (Turdus pilaris).