EXERCITIU ~i n. 1) Activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) Ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)

IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].

IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)

COMERT s. n. schimb de produse prin vanzare – cumparare; ramura a economiei in cadrul careia se desfasoara circulatia marfurilor. ♦ camera de ~ = asociatie legal constituita in vederea promovarii schimburilor comerciale; ~ electronic = comert facut prin Internet. (< fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)

DIVIZIONAR, -A, divizionari, -e, adj. 1. (In sintagma) Moneda divizionara = moneda marunta de metal, reprezentand o fractiune a unitatii banesti legale; p. gener. moneda de valoare mica; bani marunti, maruntis. 2. Care tine de o divizie (1), privitor la o divizie. 3. Care are loc in cadrul unei divizii (2), care apartine unei divizii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. divisionnaire.

SOCIETATE s. 1. colectivitate, comunitate, obste, (inv.) obstime. (Opinia intregii ~ati.) 2. lume. (Iese prima oara in ~.) 3. anturaj, companie, tovarasie, (grecism inv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile in ~ ei.) 4. ambianta, anturaj, cadru, cerc, mediu, sfera, (inv.) mijloc, (fig.) atmosfera, climat. (In ce ~ se invarte?) 5. oranduire, regim, sistem. (~ capitalista.) 6. (IST.) societate feudala = feudalism, feudalitate, oranduire feudala. 7. asociatie, (inv.) reuniune. (~ legal constituita.) 8. (inv.) reuniune. (~ pe actiuni.)

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.