MITRALIERA ~e f. Arma automata de calibru mic, instalata pe un suport, care are o cadenta de tragere rapida (continua sau in rafale). [Sil. -li-e-] /<it. mitragliera

cadenta s.f. 1. Repetare intr-un anumit ritm a unor miscari; (mil.) miscare ritmica a pasilor in mars. ◊ In cadenta = cu miscari uniform repetate. ♦ Numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet inainte de pauza. ♦ Succesiune regulata a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formula armonica care formeaza sfarsitul unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizatie) dintr-un concert, in care solistul este lasat sa-si desfasoare virtuozitatea. [< it. cadenza, fr. cadence].

cadenta, cadente, s. f. 1. Miscare ritmica si uniforma; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecventa; viteza de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmica a unor unitati poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei incheieri intr-o compozitie muzicala. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistica dintr-un concert instrumental, interpretat fara acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

cadenta, cadente, s. f. 1. Repetare regulata a unei miscari; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc il trage pe minut. 2. Succesiune ritmica a unor unitati in muzica si in poezie. ♦ Succesiune de armonii care formeaza partea finala a unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistica, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.).

cadenta s. f. 1.. ritm de desfasurare a unei miscari. ♦ in ~ = cu miscari uniform repetate. ◊ frecventa (1); numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. ◊ succesiune ritmica a unor cuvinte, fraze, versuri. 2. formula melodico-armonica de incheiere a unei fraze muzicale. 3. sectiune solistica cu caracter de improvizatie dintr-un concert instrumental, care permite interpretului sa-si etaleze virtuozitatea. (< it. cadenza, fr. cadence)

TALER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

dansez v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adica „a trage un sir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancowac, rut. tanciuvati, ung. tancolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt in cadenta. V. tr. Execut miscarile unui dans: a dansa un vals. Fac sa danseze cu mine: a dansa o dama. – Vechi dantuiesc (dupa pol. si rut.). V. topai.

TALER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.