AC, ace, s. n. 1. Mica ustensila de otel, subtire, ascutita si lustruita, prevazuta cu un orificiu prin care se trece un fir care serveste la cusut. ◊ Expr. A avea (sau a gasi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infrana sau de a pedepsi pe cineva. A calca (sau a umbla) ca pe ace = a merge incet, cu grija. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate. Nici cat un varf de ac = extrem de mic, foarte putin, aproape deloc. A cauta acul in carul cu fan = a se apuca de o munca zadarnica. 2. (Cu determinari) Nume dat unor obiecte asemanatoare cu un ac (1), avand diverse intrebuintari. Ac cu gamalie. Ac de siguranta. Ac de par. ◊ Ac de masina = ac pentru masina de cusut. ♦ Ace de gheata = cristale de gheata, subtiri si ascutite, care se formeaza iarna. 3. Indicator la unele instrumente de masura sau in medicina. Ac magnetic. Acul busolei. ♦ Macaz. 4. (Biol.) Organ de aparare si de atac al unor animale, in forma de ghimpe sau de varf ascutit. ♦ Organ in forma de ac (1) sau de ghimpe care acopera pielea unor animale, folosit pentru aparare. Acele ariciului. 5. Frunza ingusta, ascutita, caracteristica coniferelor. 6. Compuse: acul-doamnei = planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe si cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare = peste marin, lung si ascutit, in forma de andrea, acoperit cu placi osoase (Syngnathus rubescens) – Lat. acus.

ureche, urechi, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului si echilibrului, asezate simetric de o parte si de cealalta a capului omului si mamiferelor, alcatuite dintr-o parte externa, una mijlocie si una interna. ◊ Expr. A fi numai urechi sau a-si deschide urechile (in patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmatii, zvonuri, stiri) a deveni cunoscut, stiut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai in treacat, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche si a-i iesi pe alta (sau pe cealalta) = a nu retine ceea ce i se spune, a trece usor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externa, cartilaginoasa, vizibila a urechii (I 1); pavilionul urechii, auricula. ◊ Loc. adv. Pana peste urechi = extrem de..., foarte. ◊ Expr. (A fi) intr-o ureche = (a fi) smintit, scrantit, ticnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-si pierde rabdarea asteptand (sa manance etc.), a dori foarte mult (ceva). ◊ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciuperca comestibila de culoare galbuie sau trandafirie pe partea exterioara si rosie-portocalie pe partea interioara; urechiusa (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu tulpina paroasa si ramificata in partea superioara, cu frunzele ovale si dintate si cu flori mici, albastrui-violete (Salvia verticillata); urechea-soarecelui = nu-ma-uita; urechea-ursului = planta erbacee cu frunze carnoase, ovale, usor dintate, dispuse in forma de rozeta si cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simtul auzului; auz. ◊ Expr. A avea ureche (muzicala) = a avea facultatea de a percepe just (si de a reproduce in mod exact) sunetele muzicale. A canta dupa ureche = a reproduce o melodie dupa auz, fara a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al pestilor; branhie. III. P. a**l. 1. Gaura acului (prin care se petrece ata sau sfoara). ◊ Expr. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate, in mod miraculos dintr-o situatie dificila. 2. Cheotoarea de piele sau de panza care se coase la marginea posterioara de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul careia se trage incaltamintea in picior. 3. Toarta; inel, belciug. ♦ Proeminenta in forma de carlig la capatul de sus al leucii carului, de care se sprijina lantul sau veriga care leaga loitrele de leuca. ♦ Ochi, lat, juvat la capatul streangului; valul streangului. 4. (La pl.) Portiune iesita in afara dintr-o lucrare de zidarie, amenajata pentru a usura fixarea unui toc de fereastra sau de usa, pentru a sustine un ornament etc. – Lat. oricla (= auricula).

AC, ace, s. n. 1. Mic instrument de otel, subtire si lustruit, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura prin care se trece ata; serveste la cusut. ♢ Expr. A avea (sau a gasi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infrana sau de a pedepsi pe cineva. A calca (sau a umbla) ca pe ace = a merge incet si cu grija. Sta ca pe ace sau parca sta pe ace = e foarte nerabdator; nu se simte la locul lui. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate. Nici cat un varf de ac = foarte putin. A cauta acul in carul cu fan = a se apuca de o munca zadarnica. ♦ Ace de gheata = cristale de gheata, subtiri si ascutite, care cad uneori iarna. 2. (Cu determinari) Nume dat unor obiecte asemanatoare cu acul (1), avand diverse intrebuintari. Ac cu gamalie. Ac de siguranta. Ac de par. ♢ Ac de masina = ac cu urechea la capatul ascutit si care se fixeaza cu celalalt capat in masina de cusut. 3. Indicator la unele aparate de precizie. Acul busolei. ♦ Piesa metalica de forma unei limbi, care serveste la dirijarea rotilor de tren sau de tramvai de pe o linie pe alta. 4. Organ de aparare si de atac al unor animale, in forma de ghimpe sau de varf ascutit. ♦ Produs al pielii, in forma de ghimpe, caracteristic unor animale. Acul ariciului. 5. Frunza ascutita a coniferelor. 6. Compuse: acul-doamnei = planta erbacee din familia umbeliferelor, ale carei fructe se termina printr-un ac lung (Scandix pecten Veneris); ac-de-mare = peste marin cu forma lunga si ascutita (Syngnathus acus) – Lat. acus.

BAGARE s. 1. bagat, introducere, varare, varat. (~ cheii in broasca.) 2. bagat, introducere, punere, varare, varat. (~ vinului in sticle.) 3. bagat, introducere, trecere, varare, varat. (~ atei prin urechea acului.) 4. intrare, introducere, varare, varat. (~ lui prin spartura zidului.) 5. ascundere. 6. bagare de seama v. prudenta.

INTRODUCE vb. 1. v. baga. 2. a baga, a pune, a vari. (~ vinul in damigeana.) 3. a baga, a trece, a vari. (~ ata prin urechea acului.) 4. a se baga, a intra, a se vari. (S-a ~ in spartura din zid.) 5. v. ingloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o noua tehnologie.) 7. v. initia. 8. v. institui.

INTRODUCERE s. 1. v. bagare. 2. bagare, bagat, punere, varare, varat. (~ vinului in sticle.) 3. bagare, bagat, trecere, varare, varat. (~ atei prin urechea acului.) 4. bagare, intrare, varare, varat. (~ lui prin spartura zidului.) 5. v. inglobare. 6. (livr.) implementare. (~ a unei noi tehnologii in fabricarea ...) 7. v. initiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (Fara nici o ~, a atacat problema.) 10. v. prefata.

VARI vb. 1. v. baga. 2. a baga, a introduce, a pune. (~ vinul in damigeana, gaina in traista.) 3. a baga, a introduce, a trece. (~ ata prin urechea acului.) 4. a se baga, a intra, a se introduce. (S-a ~ in spartura din zid.) 5. v. infige. 6. v. indesa. 7. v. imbulzi. 8. v. inchide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se baga, a intra, a se incadra, a se tocmi, (pop.) a se invoi, a merge, a se naimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. si Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un mosier.) 11. v. investi.

VARARE s. 1. v. bagare. 2. bagare, bagat, introducere, punere, varat. (~ vinului in sticle.) 3. bagare, bagat, introducere, trecere, varat. (~ atei prin urechea acului.) 4. bagare, intrare, introducere, varat. (~ lui prin spartura zidului.) 5. v. infigere.

A PETRECE petrec 1. tranz. 1) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a conduce. ~ (pe cineva) pana la gara. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmari de la distanta cu ajutorul vazului. 2) fam. (bunuri materiale) A face sa se petreaca; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupari. ~ o seara la restaurant. Ea isi ~ timpul citind. 4) A face sa treaca dintr-o parte in alta. ~ ata prin urechea acului. 5) pop. (morti) A conduce la groapa. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a incheia. 2. intranz. A consuma timpul in distractii; a se deda placerilor lumesti; a se veseli; a desfata; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere

LANGER [laŋger], Frantisek (1888-1965), medic si scriitor ceh. Povestiri inspirate din realitatile siberiene ale primului razboi mondial (a luptat in Legiunea cehoslovaca impotriva bolsevicilor in razboiul civil) sau din viata orasului Praga („Lupul de fier”, „Baietii si pumnalul”). Se afirma in special ca dramaturg („Camila trece prin urechile acului” – comedie, „Periferie”, „Ingeri printre noi”).

ureche s. 1. (ANAT.) auricula, pavilionul urechii, (rar) palnie, scoica. 2. v. auz. 3. v. toarta. 4. gaura, (prin Transilv.) toarta. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiusa, (reg.) baba; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (reg.) lautoare, urechelnita, ureche-tatarasca; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (reg.) jales.

ac n., pl. e (lat. acus, it. ago, pv. ac). Instrument suptire [!] de otel in care se baga ata si se coase: primu ac a fost sula. A scapa ca pin [!] urechile acului, a scapa ca pin minune, a fi fost foarte aproape de pericul. A avea (a gasi) ac de cojocu cuiva, a avea cu ce sa-i vii de hac, sa-l invingi. Organu cu care inghimpa albinele. Macaz, parte de sina mobila in prejuru unui punct fix ca sa poti abate trenu de pe o linie pe alta (dupa fr. aiguille). Ac de cap ori de par (Munt.), spelca. Ac cu gamalie (Munt.), bold. Ac magnetic, V. busola. Acu in caru de fin, V. car 2. – Acele de cusut s' au fabricat cu masina intiia oara in Anglia la 1824.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

ureche² ~i f. 1) Gaura sau adancitura de dimensiuni reduse (corespunzatoare cu volumul obiectului), facuta cu scopuri diferite in anumite obiecte. ~ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul caruia se poate fixa ceva. ~ea cizmei. [G.-D. ure-chii] /<lat. oricla

cirn, -a adj. (vsl. krunu, cu nasu sau urechile taiate. V. chirnog). Cu nasu turtit ori prea mic: acest om e cirn, are nasu cirn. Prov. De aceia n´are cirna nas si ursu coada, se zice cind unu are pretentiuni prea mari (de ex., cind un cersitor [!] ar refuza sa manince pine [!] si ar cere cozonac). V. calina.