chilaba s.f. (inv.) nume de dans taranesc, denumit si „ca la usa cortului”.

cort n., pl. uri (mgr. korti si kortis, cort, bagaj de tabara, d. it. cortina, perdea. V. cortina). Coliba de pinza, intrebuintata mai ales de militari in tabara si de Tiganii nomazi. A umbla cu cortu, a fi nomad, a nu avea domiciliu fix. A te certa ca la usa cortului, a te certa ca Tiganii la satra lor, cu vorbe urite. Hora ca la usa cortului, o hora la sunetu cobzei, destul de urita. Cortu marturiii, sfinta sfintelor in templu din Ierusalim.

ZORALIA s. f. art. Numele unui dans popular (caracterizat prin sarituri neregulate); ca-la-usa-cortului; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: zuralia s. f.] – Et. nec.

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

ZORALIE s. (COR.) (pop.) ca-la-usa-cortului. (Dansul popular numit ~.)

ZORALIE, zoralii, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin sarituri neregulate) si melodia dupa care se executa; ca-la-usa-cortului. [Var.: zuralie s. f.] – Dupa tc. zorlu „violent, puternic”.

cort ~uri n. Adapost portativ si demontabil, constand dintr-o panza rezistenta si impermeabila, fixat pe o carcasa si folosit de turisti, militari, nomazi. ◊ A umbla cu ~ul a nu avea locuinta stabila; a se muta mereu; a vagabonda. (A se certa) ca la usa ~ului (a se certa) in mod grosolan, fara rusine. /<ngr. korti