BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).

buricul-pamantului s. v. mama-padurii.

MAMA s. 1. (pop.) maica, (reg.) mamaca, mamaie, muica, (prin Transilv.) baba, (Mold.) neneaca, (inv.) musa, (fam.) batrana (art.), mima. (Dansa e ~ copilului.) 2. mama-mare v. bunica. 3. (MITOL. POP.) Mama-Padurii = (reg.) padureana (art.), padureanca (art.), paduroaica (art.), fata-padurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogasilor, surata-din-padure, vidma-padurii, valva-padurii. (~ este un personaj din mitologia populara.) 4. v. matca. 5. (BOT.) Mama-Padurii (Lathraea squamaria) = (reg.) serparita, buricul-pamantului, cucuruz-de-padure, floarea-sarpelui, iarba-sarpelui, murea-padurilor.

CENTRU s. 1. mijloc. (~ul unui cerc.) 2. (FIZ.) centru de greutate = baricentru. 3. mijloc, (fig.) buric, inima, (inv. fig.) dric. (In ~ul orasului.) 4. miez, mijloc, (fig.) buric, inima. (In ~ul pamantului.) 5. miez, nucleu. (~ul unui corp.) 6. (fig.) focar, sediu. (~ul proceselor radioactive.) 7. (fig.) bastion, citadela, focar. (Un ~ de cultura.) 8. oras, (pop.) targ. (Ma duc, ies putin in ~.)

MIEZ s. 1. v. centru. 2. (reg.) sambure. (~ de nuca.) 3. centru, mijloc, (fig.) buric, inima. (In ~ul pamantului.) 4. v. toi. 5. (BIS.) miezul paresimilor = (reg.) tandala (art.).

MIJLOC s. 1. v. centru. 2. centru, (fig.) buric, inima, (inv. fig.) dric. (In ~ul orasului.) 3. centru, miez, (fig) buric, inima. (In ~ul pamantului.) 4. (fig) san. (Se afla in ~ul familiei.) 5. jumatate. (La ~ul scandurii.) 6. v. brau. 7. (ANAT.) sale (pl.). (O doare ~ul.) 8. jumatate. (La ~ul saptamanii.) 9. v. toi. 10. v. mod. 11. v. avere. 12. v. fond. 13. mijloc de transport v. vehicul.

buric ~ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ◊ ~cul pamantului centrul pamantului. 3) fig. Organ, persoana, institutie etc. cu rol decisiv in ceva; centru. ◊ A se crede ~cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ◊ Copilul cu multe moase ramane cu ~cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): ~cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus