bunavointa, buna-vointa sau buna vointa f. Dispozitiune favorabila fata de cineva sau de ceva: gratie bunavointei lui sau bunei lui vointe.

bunavointa s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare fata de cineva; ingaduinta. 2. Tragere de inima; ravna, zel, sarg. [Gen.-dat.: bunavointei] – buna + vointa (dupa lat. benevolentia).

bunavointa f. 1) Atitudine binevoitoare (fata de cineva); dispozitie favorabila; ingaduinta. 2) rar Straduinta deosebita; ravna; zel. [G.-D. bunavointei] /buna + vointa

bunavointa s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; ingaduinta. 2. Tragere de inima (pentru a face ceva); ravna, zel, sarg. [Gen.-dat.: bunavointei] – Din buna + vointa (dupa lat. benevolentia).

ROMAINS [romẽ], Jules (pseudonimul lui Louis Farigoule) (1885-1972), scriitor francez. Promotor, alaturi de Georges Chenneviere, al unanimismului. Poeme („Viata unanima”), romane (ciclul „Oameni de buna-vointa”), piese satirice („Dr. Knock sau Triumful medicinei”). Eseuri.

concordie f. (lat. concordia, d. con-, impreuna, si cor, c****s, inima. V. discordie). Unirea inimilor si a vointelor (buna intelegere, impogodire): a trai in concordie.

COMUN ~a (~i, ~e) 1) Care apartine mai multor persoane. Casa ~a. Pamant ~. 2) Care se face impreuna; realizat de mai multe persoane; colectiv. Munca ~a. Opera ~a. Actiune ~a. 3) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; obstesc; colectiv. bun ~. Interes ~. vointa ~a. Drept ~. 4) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; obisnuit; ordinar; banal; trivial; vulgar. Metoda ~a. Figura ~a. Stil ~. Maniera ~a. ◊ In ~ impreuna. A iesi din ~ a se deosebi; a se distinge. /<fr. commun, lat. communis

SAMAVOLNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care actioneaza dupa bunul plac, nesocotind vointa si drepturile altora; arbitrar. 2) (despre actiuni) Care este facut dupa bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol'nai

SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a actiona dupa bunul plac, nesocotind si incalcand vointa si drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

SAMAVOLNIC, -A, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedeaza dupa bunul lui plac, nesocotind si incalcand vointa si drepturile altora; (despre actiunile oamenilor) facut dupa bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol'nai.

VOLUNTAR¹ ~a (~i, ~e) 1)(despre persoane) Care actioneaza de buna voie, din proprie initiativa. 2) Care isi impune vointa; autoritar. 3) (despre actiuni) Care se face fara constrangere. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontarie

binevoi (-oesc, -oit), vb. – A avea o dispozitie favorabila fata de o cerere, a catadixi. – Var. (inv.) binevrea. De la bine si voi. – Der. binevointa, bunavointa, s. f. (atitudine binevoitoare, ingaduinta); binevoitor, adj. (care are bunavointa). Binevointa, cuvint inv., modificat in limba mod., intrucit se considera instinctiv ca vointa, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. buna; si poate si prin influenta fr. bonne volonte.

AUGUR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (In antichitatea romana) 1. S. m. Preot caruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta vointa zeilor dupa zborul si cantecul pasarilor sau dupa maruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire facuta de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau), a insemna ca exista premise ca un lucru sa (se) sfarseasca in mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure.

FIER rar fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferata. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de ~ brat vanjos. vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. Disciplina de ~ disciplina riguroasa, severa. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la pl. Lanturi pentru detinuti. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum

VOIE f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa. ◊ Fara (de) ~ inconstient; fara intentie. Peste voia cuiva fara vrerea cuiva. De ~, de nevoie (sau cu ~, fara ~) vrand-nevrand. 2) Senzatie de satisfacere a gustului; vointa; placere; plac; pofta; chef. ◊ Dupa ~ la dorinta. In (sau la) ~ (sau in toata voia) fara a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe ~ (sau a face pe voia cuiva) a face asa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe ~ (sau a fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A implini voia (sau voile) cuiva a indeplini dorinta cuiva. A se lasa (sau a umbla, a merge) in voia cuiva (sau a ceva) a face dupa placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispozitia cuiva. A-si face (sau a face cuiva) ~ buna a se inveseli sau a inveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; incuviintare. A cere ~. A da ~. ◊ Cu voia cuiva cu consimtamantul cuiva. [G.-D. voii] /<sl. volja