Rezultate din textul definițiilor
ACCELERANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Din ce in ce mai repede. – Cuv. it.
ACCENTUAT, -A, accentuati, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poarta accentul, care este scos in relief. 2. Fig. Intensificat. 3. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua.
ADAGIETTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Mai putin lent decat adagio. [Pr.: -gi-e-] – Cuv. it.
ADAGIO adv., s. n. 1. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo lent, rar. 2. S. n. (Parte dintr-o) compozitie muzicala care se canta intr-un tempo lent. ♦ Prima parte lenta, executata de doi solisti, intr-un balet clasic („pas de deux”). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.
ALLEGRETTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Intr-un tempo vioi (dar mai moderat decat allegro); repejor. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala executata in acest tempo. – Cuv. it.
ALLEGRO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala executata in acest tempo. – Cuv. it.
AMABILE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In mod gratios, placut. – Cuv. it.
ANDANTE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu o miscare rara, linistita. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala conceputa in aceasta miscare. – Cuv. it.
ANDANTINO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu o miscare putin mai repede decat andante. – Cuv. it.
CADENTA, cadentez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadenta sau ritm unei fraze, unei bucati muzicale, unei miscari etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.
CANTABILE adv., s. n. 1. Adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In mod clar, expresiv; melodios. 2. S. n. Parte dintr-o lucrare muzicala instrumentala executata in acest mod. – Cuv. it.
FORZATO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Puternic; accentuat. [Pr.: fortato] – Din it. forzato.
GLISSANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Prin trecerea continua si treptata de la un sunet la altul. – Cuv. it.
ILUSTRATIE, ilustratii, s. f. 1. Imagine desenata sau fotografiata destinata sa explice sau sa completeze un text. ◊ Ilustratie de carte = gen al graficii prin care se prezinta tipuri sau momente esentiale ale unui text literar si avand, uneori, si rol ornamental. 2. (In sintagma) Ilustratie muzicala = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care insotesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literara etc.; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [Var.: ilustratiune s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio.
TOP2, topuri, s. n. Clasament al preferintelor pentru spectacole, actori, bucati muzicale, manifestari artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialisti, direct sau prin corespondenta. – Din engl. top.
AMOROSO adv. (Indica modul de executare al unei bucati muzicale) Cu gingasie, cu multa caldura. [Pr.: amorozo] – Cuv. it.
FORTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ◊ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reusi intr-o actiune, a se declara capabil, in stare sa depaseasca o incercare anevoioasa. 2. Adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu sonoritate intensa, puternica; tare. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.
FORTISSIMO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu cea mai mare intensitate sau putere; foarte tare. – Cuv. it.
ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa reexamineze o hotarare care nu satisface una dintre parti. 5. Tranz. A vatama; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se imbolnavi de tuberculoza pulmonara. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se infuria. 6. Tranz. Fig. A incepe sa studieze o problema. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. – Din fr. attaquer.
ANIMATO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu insufletire, cu voiciune. – Cuv. it.
ARANJAMENT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (intr-un anumit fel); felul in care este aranjat ceva. 2. Acord, intelegere, invoiala. 3. Prelucrare a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu si care se deosebesc intre ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.
PIANISSIMO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu cea mai slaba intensitate; foarte incet. – Cuv. it.
PIANO1 adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu intensitate scazuta; incet. – Cuv. it.
PISCAT1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) pisca; piscare. ♦ Mod de executie a unei bucati muzicale la un instrument cu coarde, fara a folosi arcusul, ci numai ciupind coardele. ♦ (Reg.; in expr.) Piscatul lunii (sau piscat de luna, piscatul luminii) = faza a lunii in care aceasta incepe sa descreasca. – V. pisca.
LENTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Incet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compozitie sau parte dintr-o compozitie muzicala executata in acest fel. – Cuv. it.
POLIFONIST, polifonisti, s. m. Compozitor de bucati muzicale polifonice. – Polifonie + suf. -ist.
PRESTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo rapid. ♦ (Substantivat, n.) Parte dintr-o lucrare muzicala conceputa in aceasta miscare. – Cuv. it.
VIVACE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viata. ♦ (Adverbial, in legatura cu modul de executare a unei bucati muzicale) Cu voiciune, intr-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A carei viata si vegetatie dureaza mai multi ani, fara a fi nevoie de o noua insamantare; peren. – Din it., fr. vivace.
VIRTUOZITATE, virtuozitati, s. f. Insusirea de a fi virtuoz in executarea unei bucati muzicale; p. gener. maiestrie, dexteritate, iscusinta deosebita intr-un anumit domeniu de activitate (artistica). [Pr.: -tu-o-] – Din it. virtuosita, fr. virtuosite.
STIMA2, stime, s. f. Partea care revine fiecaruia dintre interpretii unei bucati muzicale si care se extrage, separat, din partitura generala. – Din germ. Stimme.
V*****O adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu v******i. ♦ (Substantivat, n.) bucata (sau parte dintr-o bucata) muzicala astfel executata. ◊ V*****o vocal = modulatie a vocii umane (de frecventa, de amplitudine, de spectru) de foarte joasa frecventa. – Cuv. it.
ORCHESTRATOR, orchestratori, s. m. Persoana care orchestreaza bucati muzicale. – Orchestra + suf. -tor.
ORCHESTRATIE, orchestratii, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestra a unei bucati muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de executie si a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, in vederea realizarii unei sonoritati globale. ♦ Felul cum sunt imbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (intr-o bucata muzicala). – Din fr. orchestration.
FURIOSO adv., s. m. 1. Adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu pasiune, vijelios, puternic. 2. S. m. Varietate de cai rezultata din incrucisarea rasei de galop englezesti cu rase locale. [Pr.: -ri-o-zo] – Cuv. it.
LARGHETTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Intr-un tempo intermediar intre largo si andante. ♦ (Substantivat, n.) Compozitie sau parte dintr-o compozitie muzicala creata in acest tempo. – Cuv. it.
LARGO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Intr-un tempo foarte lent. ♦ (Substantivat, n.) Compozitie sau parte dintr-o compozitie muzicala creata in acest tempo. – Cuv. it.
MEZZO-FORTE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu intensitate mijlocie, intre piano si forte. [Pr.: meto-] – Cuv. it.
MODERATO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Potrivit, nu prea vioi. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala executata in acest tempo. – Cuv. it.
TREMOLO, tremolouri, s. n. Usoara tremuratura produsa, la executarea unei bucati muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapida a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. si: tremolo, tremolo. – Var.: tremol s. n.] – Din it. tremolo, fr. tremolo.
RECITANT, -A, recitanti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care executa singur partea principala a unei bucati muzicale. 2. S. m. Persoana care, intr-un oratoriu sau intr-o cantata, interpreteaza recitative. – Din fr. recitant.
RELIGIOSO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu evlavie, in mod pios. [Pr.: religiozo] – Cuv. it.
RINFORZANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Prin cresterea momentana a sonoritatii; cu sonoritate crescuta. [Pr.: rinfortando] – Cuv. it.
RISOLUTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Decis, hotarat; cu fermitate. – Cuv. it.
RITARDANDO adv. (Indica modul de executie a unei bucati muzicale) Cu un ritm incetinit treptat; rarind treptat ritmul. – Cuv. it.
RITENUTO adv. (Indica modul de executie a unei bucati muzicale) in tempo retinut, (mai) moderat. – Cuv. it.
COMMODO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Intr-un tempo linistit, usor. – Cuv. it.
SCHERZANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Intr-un tempo insufletit, vioi si vesel. [Pr.: schertando] – Cuv. it.
SFORZANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Facand sa iasa in evidenta, prin accentuare, un anumit sunet; fortat. [Pr.: sfortando] – Cuv. it.
SOSTENUTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Riguros, precis din punctul de vedere al miscarii, al ritmului. – Cuv. it.
SOTTO-VOCE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In surdina, cu voce scazuta, discret. – Loc. it.
SPICCATO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale la instrumentele cu coarde) In mod sacadat, prin desprinderea arcusului de coarde dupa fiecare nota executata. – Cuv. it.
COMPOZITIE, compozitii, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.
CRESCENDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Crescand, sporind progresiv in intensitate. ♦ (Substantivat, n.) Crestere progresiva a intensitatii sunetelor produse de voce sau de instrumente muzicale. – Cuv. it.
VIVACE adj., adv. 1. adj. insufletit, vioi, viu. (Tempo ~ de executie a unei bucati muzicale.) 2. adv. v. spiritoso. 3. adj. v. peren.
ARANJAMENT ~e n. 1) Modul in care este aranjat ceva. 2) Intelegerea dintre doua sau mai multe parti; acord; invoiala. 3) Prelucrare a unei bucati muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte in grupe. /<fr. arrangement
A ATACA atac 1. tranz. 1) (armate, adversari etc.) A lovi pornind un atac. 2) sport (adversari) A supune unui atac. 3) fig. (teorii, conceptii, situatii existente sau adeptii acestora) A combate cu vehementa. 4) fig. (chestiuni, probleme) A aborda cu indrazneala. 5) A supune unor actiuni nocive. Fumatul ataca sanatatea. 6) (bucati muzicale) A executa pentru prima data. 2. intranz. 1) A incepe atacul. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sari; a se arunca. /<fr. attaquer
AUDITIE ~i f. Ascultare a unei bucati muzicale. ◊ Prima ~ prezentare a unei bucati muzicale pentru prima data in public. [G.-D. auditiei; Sil. a-u-di-ti-e] /<lat. auditio, ~onis, fr. audition
DIVERTISMENT ~e n. 1) Petrecere placuta a timpului (de scurta durata); distractie; amuzament; agrement. 2) Compozitie muzicala instrumentala cu caracter distractiv. 3) Suita muzicala, alcatuita dintr-o serie de bucati muzicale cu caracter distractiv si variat. /<fr. divertissement
ILUSTRATIE ~i f. Imagine sau desen care insoteste un text pentru a-l impodobi, a-l completa sau a-l explica. ◊ ~ muzicala a) fond muzical care insoteste o reprezentatie teatrala, un film mut, o evocare literara, o emisiune de radio sau de televiziune; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [G.-D. ilustratiei; Sil. -lus-tra-ti-e] /<fr. illustration, lat. illustratio, ~onis
A IMPRIMA imprim tranz. 1) A face sa se imprime; a intipari. 2) (bucati muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe banda de magnetofon; a inregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hartie cu mijloace tipografice; a tipari. 4) (miscari, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calitati, semnificatii etc.) A atribui in mod constient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer
INTRARE ~ari f. 1) Loc special pe unde se intra (intr-o cladire, localitate etc.). 2) Parte de la inceput a unei activitati. 3) Data a inregistrarii hartiilor oficiale venite de undeva la o institutie, intreprindere etc. 4) cont. Valoare care se inregistreaza la venitul unei intreprinderi sau institutii. 5) Moment de interventie a unui instrument, a unui grup de instrumente sau a unei voci pe parcursul executarii unei bucati muzicale. [G.-D. intrarii] /v. a intra
ORCHESTRATOR ~i m. Persoana care orchestreaza bucati muzicale. /orchestra + suf. ~tor
ORCHESTRA ~e f. 1) Grup de instrumente muzicale folosite la executarea unei bucati muzicale. 2) Colectiv de muzicanti care executa piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc intr-un teatru (intre scena si sala, mai jos de parter) rezervat pentru muzicanti. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra
REPERTORIU ~i n. 1) Registru in care se inscriu, intr-o anumita ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea. 2) Totalitate a operelor de arta (piese, compozitii muzicale etc.) incluse in programul unui colectiv artistic. 3) Ansamblu de roluri sau de bucati muzicale realizate de un interpret. /<fr. repertoire, lat. repertorium
A TRANSCRIE transcriu tranz. 1) (texte) A reproduce in scris fara nici o modificare; a copia. 2) (bucati muzicale) A prelucra pentru interpretare la un alt instrument sau de o alta voce decat cea pentru care a fost scrisa initial. 3) (acte juridice) A trece in scris intr-un registru public special, in conformitate cu legea. [Sil. tran-scri-] /<fr. transcrire
VIVACE adj. invar. 1) (mai ales despre persoane si manifestarile lor) Care vadeste vioiciune si agerime. 2) (despre plante, animale) Care este apt de a rezista timp indelungat la actiunea unor factori nocivi; rezistent. 3) si adverbial (despre modul de executare a unei bucati muzicale) Cu o miscare vioaie; cu vioiciune; rapid. /<it. vivace, fr. vivace
COMPOZITIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc un compus; structura. ♦ Compus; amestec. 2. Opera artistica, in special muzicala. ♦ Modul de organizare interna a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; arta de a compune muzica potrivit anumitor reguli. ♦ Mod in care a fost compusa o bucata muzicala; structura muzicala. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic si rational al unei imagini. ♦ Gen de pictura care reprezinta personaje in actiune. 5. Interpretare a unui rol de catre un actor, care prezinta trasaturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisa a unui elev in care se dezvolta o tema oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Forma de tipar constituita din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozitiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].
DIVERTISMENT s.n. 1. Recreare placuta si amuzanta; distractie. ♦ Episod distractiv, alcatuit din dansuri si arii, introdus in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) Piesa instrumentala alcatuita din mai multe parti succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suita usoara de bucati muzicale. ♦ Sectiunea a doua a unei fugi. ♦ Suita de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].
TEXT s.n. 1. Ansamblul cuvintelor continute intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ♦ Scriere originala autentica, considerata in opozitie cu notele, comentariile etc. ♦ Fragment dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei bucati muzicale. 3. (Poligr.) Corp de litera de 20 de puncte tipografice. [< fr. texte, cf. lat. textus].
EXERSA vb. I. intr. A canta, a face exercitii (la un instrument). ♦ tr. A invata sa cante, a studia (mai ales dificultatile unei bucati muzicale). [Pron. eg-zer-. / < fr. exercer].
PERLAJ s.n. 1. Executie perfecta a unei bucati muzicale, cantand in mod clar si distinct fiecare nota. 2. Degajarea sub forma de bule a gazelor dizolvate in lichide. 3. Perlare. [Cf. fr. perler].
TOP3 s.n. (Anglicism) 1. Varf, parte superioara. ♦ Ceea ce se situeaza in partea superioara. 2. Clasament al preferintelor pentru unele spectacole, actori, bucati muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialisti. [< engl. top].
ACOMPANIA vb. I. tr. 1. A insoti cu vocea sau cu un instrument partea principala a unei bucati muzicale. 2. A insoti, a intovarasi pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].
ACOMPANIATOR, -OARE s.m. si f. Cel care acompaniaza (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucati muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].
ARANJAMENT s.n. Acord, intelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputand intra decat cel mult o data intr-o grupa. [Pl. -te. / < fr. arrangement].
MOTIV s.n. I. Cauza care determina o actiune, un sentiment etc.; pricina. ♦ Pretext. II. 1. Fraza melodica, idee principala a unei bucati muzicale; tema. ♦ Cea mai mica constructie muzicala, constand dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit intr-o pictura sau la o sculptura. 3. Tema, idee fundamentala a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune in miscare].
ORCHESTRATOR s.m. (Muz.) Cel care orchestreaza bucati muzicale. [Et. incerta].
surleli s.f. pl. (inv.) bucati muzicale cantate la surla.
PRELUDA vb. I. intr. (Liv.) 1. A-si incerca vocea sau instrumentul inainte de executia unei bucati muzicale; (p. ext.) a incepe sa cante. 2. (Fig.) A face o actiune introductiva, premergatoare. [Var. prelude vb. III. / < fr. preluder].
RECITANT, -A adj. (Despre voci sau instrumente) Care executa singur partea principala a unei bucati muzicale. // s.m. Persoana care, intr-un oratoriu sau intr-o cantata, canta recitative. [< fr. recitant].
ACOMPANIA vb. tr. 1. a sustine cu vocea sau cu un instrument partea principala a unei bucati muzicale. 2. a insoti pe cineva. (< fr. accompagner)
COMPOZITIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate, o substanta, un corp etc.; structura. ◊ compus; amestec. 2. opera artistica, muzicala. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; arta de a compune muzica potrivit anumitor reguli. ◊ mod in care a fost compusa o bucata muzicala. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic si rational al unei imagini. ◊ gen de pictura care reprezinta personaje in actiune. 5. tip de interpretare a unui rol de catre un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. forma de tipar constituita din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio)
ORCHESTRATOR s. m. cel care orchestreaza bucati muzicale. (< fr. orchestrateur)
PERLAJ s. n. 1. executie perfecta a unei bucati muzicale, cantand in mod clar si distinct fiecare nota. 2. degajarea sub forma de bule a gazelor dizolvate in lichide. 3. aglomerare a cernelii sub forma de mici particule pe suprafata unei tiparituri; perlare. (dupa fr. perler)
PRELUDA vb. intr. 1. a-si incerca vocea sau instrumentul inainte de executia unei bucati muzicale. 2. (fig.) a intreprinde o actiune preliminara. (< fr. preluder, lat. praeludere)
RECITANT, -A I. adj. (despre voci, instrumente) care executa singur partea principala a unei bucati muzicale. II. s. m. solist care, intr-un oratoriu sau intr-o cantata, canta recitative. (< fr. recitant)
RECITARE s. f. actiunea de a recita; declamare. ◊ poezie recitata. ◊ executare a unei bucati muzicale in genul unui recitativ. (< recita)
TOP1 s. n. clasament al preferintelor pentru unele spectacole, actori, bucati muzicale. (< engl. top)
ACCELERANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Din ce in ce mai repede, mai grabit. – It. accelerando.
ADAGIO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo lent; rar. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala care se canta intr-un tempo lent. [Pr.: -gi-o] – It. adagio.
ALLEGRETTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Intr-un tempo vioi (dar mai moderat decat allegro); repejor. – It. allegretto.
ALLEGRO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala executata in acest tempo. – It. allegro.
AMABILE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In mod gratios, placut. – It. amabile.
AMOROSO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Duios, cu pasiune domoala. – It. amoroso.
ANDANTE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Destul de rar; linistit. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compozitie muzicala executata intr-un tempo linistit. – It. andante „care merge”.
ANDANTINO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Putin mai repede decat andante. – It. andantino.
ANIMATO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu insufletire, cu voiciune. – It. animato.
ARANJAMENT, aranjamente, s. n. Acord, intelegere, invoiala. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte distincte in grupuri care sa contina un numar dat de obiecte si sa difere intre ele prin natura sau ordinea obiectelor. – Dupa fr. arrangement.
ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe un atac. ♦ A comite o agresiune; a lovi, pentru a ucide sau a distruge. 2. Tranz. Fig. A duce o actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa anuleze sau sa schimbe o hotarare sau un act. A atacat testamentul. 3. Tranz. A vatama; a distruge. 4. Tranz. Fig. A se apropia cu indrazneala de o problema, incercand s-o patrunda, sa-i gaseasca rezolvarea; a provoca o discutie. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. 5. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. – Fr. attaquer.
CADENTA, cadentez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadenta sau ritm unei fraze, unei bucati muzicale, unei miscari etc.; a ritma. – Fr. cadencer.
CANTABILE adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In mod clar, expresiv, melodios. – It. cantabile.
ADAGIETTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Mai putin lent decat adagio. – Din it. adagietto.
bas n., pl. uri (fr. basse). Muz. Vocea cea mai groasa, mai joasa. Partea unei bucati muzicale din care se cinta numai notele joase. Cea mai mare trompeta a fanfarei. – (Unii zic asa si contrabasului). S.m., pl. basi. Persoana care cinta partile de bas.
BALADA, balade, s. f. 1. Creatie epica in versuri care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare istorica etc. 2. bucata muzicala cu caracter narativ. – Din fr. ballade.
CREA, creez, vb. I. Tranz. 1. A face ceva ce nu exista inainte; a intemeia, a produce, a infiinta; a organiza. ♦ A inventa, a nascoci; a concepe, a compune o opera literara, o bucata muzicala etc. 2. A pregati, a instrui pe cineva, a forma pentru o cariera sau pentru o misiune. 3. (Teatru, in expr.) A crea un rol = a da viata unui personaj, a interpreta cu pricepere si originalitate un rol dintr-o piesa de teatru, un film etc. [Prez. ind. pers. 1 pl. cream, ger. creand] – Din fr. creer, lat. creare.
INSTRUMENTA, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucata muzicala pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucata muzicala la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentatie (3). – Din fr. instrumenter.
INTERPRET, -A, interpreti, -te, s. m. si f. 1. Persoana care traduce pe loc si oral ceea ce spune cineva in alta limba, mijlocind astfel intelegerea dintre doua sau mai multe persoane; translator, talmaci. 2. Fig. Persoana care exprima nazuintele unei colectivitati; persoana care face cunoscute altuia vointa, dorinta, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoana care interpreteaza un rol intr-un spectacol, o bucata muzicala, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interpret, lat. interpres, -etis.
INTERPRETA, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit inteles, o anumita semnificatie unui lucru; spec. a comenta si a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate continutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol intr-o piesa, intr-un film etc., a executa o bucata muzicala. – Din fr. interpreter, lat. interpretari.
ZICATOARE, zicatori, s. f. 1. Fraza scurta, uneori rimata, asemanatoare maximei, prin care poporul exprima in mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o norma de conduita etc.; zicatura, zicala, proverb. 2. (Reg.) bucata muzicala; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -atoare.
EXECUTA, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confectiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exercitii de gimnastica sau figuri de balet. ♦ A canta o bucata muzicala. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-si indeplineasca obligatiile. ♦ A aduce la indeplinire o hotarare judecatoreasca, un act al autoritatii, o masura etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la indeplinire o hotarare de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. executer.
ORCHESTRA, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucata muzicala pentru a putea fi executata de orchestra. – Din fr. orchestrer.
PASIUNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectiva si intelectuala deosebit de intensa si stabila, manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului, determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = inflacarat, entuziast; intens. 2. Inclinatie vie, insotita de placere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitata. ♦ Dorinta, aspiratie. 3. Dragoste puternica fata de o persoana (de s*x opus). 4. Tendinta puternica si nestapanita insotita de o preocupare excesiva si obsedanta pentru satisfacerea unor dorinte (reprobabile); patima, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical inrudit cu oratoriul, dar al carui text este intotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucata muzicala apartinand acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.
ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.
PIZZICATO adv., s. n. 1. Mod de a canta la un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora, fara folosirea arcusului; piscat. 2. Fragment, bucata muzicala (compusa pentru a fi) executata in acest fel. [Pr.: piticato] – Cuv. it.
PRELUDA, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-si incerca vocea sau instrumentul inainte de a executa o bucata muzicala; p. ext. a incepe sa cante. 2. A efectua o actiune preliminara. [Var.: (inv.) prelude vb. III] – Din fr. preluder, lat. praeludere.
UVRAJA, uvrajez, vb. I. Tranz. 1. (Rar, referitor la o munca considerabila care necesita meticulozitate si finete in executia anumitor obiecte; absol.) A executa cu multa meticulozitate si finete. ♦ A impodobi cu diverse ornamente. 2. (p. a**l. in muz. si lit.) A imbogati cu fiorituri (o bucata muzicala), cu inflorituri (actiunea unei piese de teatru), cu riscul de a supraincarca sau a crea complicatii in mod inutil. [ind. prez. 3 sg. uvrajeaza] (din fr. ouvrager) [def. TLF]
TERTET, tertete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care executa impreuna o bucata muzicala scrisa pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Tertina. – Din it. terzetto.
TRANSCRIE, transcriu, vb. III. Tranz. 1. A scrie din nou (pe alta foaie) un text fara modificari, a face o copie scrisa; a copia. ♦ A inscrie, a inregistra, a copia un act, o conventie etc. intr-un registru public special. 2. A transpune in scris un text dintr-un alfabet in altul, de pe o banda de magnetofon etc. ♦ A nota in scris (cu semne speciale) elementele unui grai, ale unui dialect etc. 3. A prelucra o bucata muzicala scrisa pentru un anumit instrument sau pentru o anumita voce, spre a fi cantata la alt instrument sau de alta voce. – Din fr. transcrire (dupa scrie).
TRANSCRIITOR, -OARE, transcriitori, -oare, s. m. si f. (Rar) Persoana care transcrie un text literar, o bucata muzicala etc. – Transcrie + suf. -tor.
SONATA, sonate, s. f. bucata muzicala pentru unul sau doua instrumente, alcatuita din trei sau patru parti, deosebite intre ele ca structura, tonalitate, ritm etc., dar care se completeaza intr-o succesiune logica si unitara. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate.
SEXTUOR s. n. bucata muzicala care se executa la sase instrumente sau pe sase voci. [Pr.: -tu-or] – Din fr. sextuor.
DECRESCENDO2 n. invar. 1) Mod de interpretare a muzicii, constand in scaderea progresiva a intensitatii sunetelor. 2) bucata muzicala cantata in acest mod. /Cuv. it.
PIZZICATO [pr.: piticato] n. muz. 1) Mod de interpretare la instrumentele muzicale cu coarde fara a folosi arcusul, sunetele fiind produse prin piscarea coardelor cu degetele; piscat. 2) bucata muzicala interpretata in acest mod. /Cuv. it.
RECITATIV ~e n. Melodie sau fragment dintr-o bucata muzicala interpretata in forma de declamatie, care comenteaza actiunea dintr-o opera si face legatura dintre arii. /<fr. recitatif, germ. Rezitativ
STACCATO2 n. bucata muzicala, executata in mod sacadat. [Sil. sta-ca-] /<it. staccato
V*****O n. muz. 1) Mod de interpretare la instrumentele muzicale cu coarde, constand in producerea anumitelor v******i prin atingerea rapida a coardelor. 2) bucata muzicala interpretata in acest fel. /Cuv. it.
AUDITIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzica cu un auditoriu restrans. ◊ A executa (o bucata muzicala) in prima auditie = a canta (o bucata) pentru prima data in fata publicului. [Gen. -iei, var. auditiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].
BRODERIE s.f. 1. Arta a decorarii unei tesaturi cu motive ornamentale cusute in relief cu fire din diferite materiale; compozitia ornamentala insasi. ♦ Cusatura facuta la gherghef. 2. (Fig.) Infloritura, dezvoltare (la o povestire, la o bucata muzicala etc.) [Gen. -iei. / < fr. broderie].
CVINTET s.n. 1. Ansamblu compus din cinci instrumentisti sau cantareti care executa impreuna o piesa muzicala. ♦ bucata muzicala compusa pentru un astfel de ansamblu. 2. Linie de atac a unei echipe (de fotbal), compusa din cinci jucatori. 3. Strofa alcatuita din cinci versuri. [Var. cuintet s.n., scris si quintet. / < it. quintetto, cf. fr. quintette].
IMPRIMA vb. I. tr. 1. A lasa urme prin apasare; a intipari. 2. A tipari. ♦ A intipari desene pe o panza. ♦ A inregistra o bucata muzicala, o lectura etc. pe discuri sau pe banda de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
MUZICA s.f. 1. Arta de a imbina in mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. Opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formatie instrumentala; orchestra. ◊ Muzica militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) galagie, scandal. [Var. musica s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei si a cantecului].
PASIUNE s.f. 1. Sentiment foarte puternic, generat de o dorinta arzatoare sau de o inclinare irezistibila; patima. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. bucata muzicala religioasa, care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos. [Pron. -si-u-. / cf. fr. passion, it. passione, lat. passio].
POTPURIU s.n. bucata muzicala compusa din fragmente din diferite arii celebre, cunoscute. ♦ (Rar; fig.) Amestecatura, confuzie. [Scris si pot-pourri, var. potpuri s.n. / cf. fr. potpourri].
SEPTET s.n. Ansamblu de sapte voci sau sapte instrumente care executa impreuna o bucata muzicala; muzica compusa pentru un astfel de ansamblu; septuor. [Pl. -te, -turi. / < germ. Septett].
SEPTUOR s.n. bucata muzicala pentru sapte voci sau sapte instrumente; septet. [Pron. -tu-or. / < fr. septuor].
SOLO s.n. 1. bucata muzicala scrisa pentru o singura voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fara acompaniament. 2. Dans executat de o singura persoana. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo].
TERTET s.n. 1. Ansamblu format din trei persoane (instrumentisti sau cantareti) care executa impreuna o bucata muzicala; bucata muzicala scrisa pentru un astfel de ansamblu. 2. (Lit.) Strofa formata din trei versuri; tertina. 3. Linia de atac, alcatuita din trei jucatori, a unei echipe de hochei pe gheata. [< it. terzetto, cf. fr. tercet].
TUSEU s.n. 1. (Med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sanatatii lui; tact. ♦ Senzatie produsa de pipairea cu mana a unei tesaturi pentru a-i constata gradul de finete. 2. Fel de a executa o bucata muzicala la un instrument cu claviatura. 3. Fel de a aplica culorile in pictura; tusa (I,1) [in DN]. [< fr. touche].
ALLEGRETTO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Vioi, repejor (mai putin grabit decat allegro). // s.n. bucata muzicala executata in acest tempo. [< it. allegretto].
ARANJA vb. I. 1. tr. A randui, a ordona (lucruri, fiinte etc.) ♦ A pune la cale; a ispravi cu bine o actiune, o intreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rau. 2. (refl.) A lua anumite masuri in interes personal. ♦ A se intelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-si potrivi tinuta exterioara, a se gati. 3. tr. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. arranger].
CVARTET s.n. Ansamblu format din patru instrumentisti sau cantareti care executa impreuna o bucata muzicala. ♦ Piesa muzicala scrisa pentru un astfel de ansamblu. [Var. cuartet s.n., scris si quartet. / < it. quartetto, fr. quartette].
DACAPO loc. adv. (Muz.) De la capat, de la inceput; (p. ext.) din nou, inca o data. ◊ Dacapo al fine (indicand repetarea unei parti dintr-o bucata muzicala) = de la inceput pana la sfarsit. [< it. da capo].
DESCIFRA vb. I. tr. 1. A reusi sa citesti un text necitet sau scris intr-o limba necunoscuta; a gasi semnificatia a ceea ce este scris in cifre, intr-un alfabet secret. ♦ A interpreta o bucata muzicala dupa partitura la prima vedere. 2. (Fig.) A intelege, a patrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). [Dupa fr. dechiffrer].
EXECUTA vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune in aplicare, a indeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A canta o bucata muzicala; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A indeplini o hotarare judecatoreasca, un act de autoritate, o obligatie. ♦ A duce la indeplinire o sentinta de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execut. / < fr. executer].
INSTRUMENTA vb. I. 1. intr. A intocmi contracte, procese-verbale si alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucata muzicala pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentatia (2) unei piese ramase intr-un put de petrol. [< fr. instrumenter].
INTERLUDIU s.n. Mica bucata muzicala asezata intre doua parti mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesa de legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio].
INTERPRET, -A s.m. si f. 1. Translator, talmaci. ♦ Cel care da o explicatie, o interpretare (unui text, unei expresii etc.). 2. (Fig.) Reprezentant, exponent insarcinat sa arate dorintele, vointa cuiva. 3. Persoana care interpreteaza o bucata muzicala, o poezie, un rol etc.; artist, actor. [< fr. interprete, cf. lat. interpres].
INTONA vb. I. tr. 1. A canta, a executa (o bucata muzicala). 2. A rosti, a spune (un cuvant, o propozitie etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez si inton, var. intona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner].
LARGO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Cu o miscare inceata si ampla; rar, lento. // s.n. bucata muzicala care se executa in acest tempo. [< it. largo].
LIED s.n. bucata muzicala scrisa pe textul unei scurte poezii (lirice); textul unui asemenea cantec. [Pron. lid. / < germ. Lied].
OPUS s.n. bucata muzicala a unui compozitor care poarta un anumit numar de clasificare, dat dupa succesiunea cronologica a lucrarilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].
PIESA s.f. 1. Parte, portiune, bucata a unui tot (cu care formeaza o unitate). 2. Parte a unui mecanism, a unei masini etc., care se poate demonta. 3. Moneda, ban. 4. Piesa anatomica = parte dintr-un cadavru preparata pentru studiu. 5. Fiecare dintre hartiile, dintre actele unui dosar. 6. Obiect, opera artistica expusa intr-un muzeu, la o expozitie etc. sau care face parte dintr-o colectie. 7. Lucrare dramatica in care predomina dialogul si care se reprezinta pe scena. 8. Compozitie, bucata muzicala. [Pron. pie-. / < fr. piece].
PIZZICATO s.n. Mod de a canta dintr-un instrument cu coarde numai ciupindu-le, fara a folosi arcusul; bucata muzicala executata in acest fel. [Pron. pi-ti-ca-to. / < it., fr. pizzicato].
PRESTO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Iute, mai putin grabit decat prestissimo. // s.n. bucata muzicala executata in acest tempo. [< it. presto].
RECITATIV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucata muzicala executat de un solist ca o declamatie si care uneori preceda sau separa ariile. [< fr. recitatif, it. recitativo].
STUDIU s.n. 1. Faptul de a studia; munca intelectuala care are ca scop insusirea de cunostinte speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amanuntita si aprofundata a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, opera stiintifica. 3. Schita unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ bucata muzicala compusa mai ales pentru exercitii. 4. Materie de invatamant. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. etude].
TRANSCRIE vb. III. tr. 1. A face o copie scrisa, a copia. ♦ A prelucra o bucata muzicala scrisa pentru un anumit instrument sau pentru o anumita voce astfel incat sa poata fi cantata de un alt instrument sau de o alta voce. 2. A copia un act intr-un registru public special. [P.i. -scriu, 4 -scriem, 5 -scrieti, ger. -scriind. / cf. fr. transcrire, lat. transcribere, dupa scrie].
TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc in alt loc, dintr-o stare in alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (in scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. [P.i. transpun, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].
AMUZIE1 s. f. pierdere cu caracter patologic a capacitatii de a reproduce, de a recunoaste o bucata muzicala. (< fr. amusie, lat. amusia)
ARANJA vb. I. tr. 1. a randui, a pune in ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri in interes personal; a-si face un rost. ◊ a se intelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)
DESCIFRA vb. tr. 1. a reda in limbaj clar un text necitet sau scris intr-o limba necunoscuta; a gasi semnificatia a ceea ce este scris in cifre, intr-un alfabet secret. ◊ a interpreta o bucata muzicala dupa partitura la prima vedere. 2. (fig.) a intelege, a patrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). (dupa fr. dechiffrer)
IMPRIMA vb. tr. 1. a lasa urme prin apasare; a intipari. 2. a tipari. ◊ a intipari desene pe o panza. 3. a inregistra o bucata muzicala, o lectura etc. pe discuri sau pe banda de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
INSTRUMENTA vb. I. intr. a intocmi contracte, procese-verbale si alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucata muzicala pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentatie (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
INTERPRET, -A s. m. f. 1. cel care da o explicatie, o interpretare (unui text etc.); translator, traducator. 2. (fig.) reprezentant, exponent insarcinat sa arate dorintele, vointa cuiva. 3. cel care interpreteaza o bucata muzicala, un rol etc.; artist, actor. (< fr. interprete, lat. interpres)
INTONA vb. tr. 1. a canta, a executa (o bucata muzicala). 2. a rosti, a spune (un cuvant, o propozitie) cu un anumit ton. (< it. intonare)
MUZICA s. f. 1. arta care exprima cu ajutorul sunetelor sentimente si atitudini. ♦ a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor. 2. stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ usoara = muzica cu caracter distractiv, adesea in ritmuri de dans. 4. formatie instrumentala; orchestra. ♦ ~ militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)
REORCHESTRA vb. tr. a orchestra din nou o bucata muzicala. (< fr. reorchestrer)
TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare in alta. ◊ (fig.) a reda ceva (in scris, pe scena, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat cea initiala. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. (dupa fr. transposer, lat. transponere)
ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune in ordine, in randuiala; a potrivi. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara; a (se) gati. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 2. Refl. A-si face un rost in viata. 3. Tranz. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.
AUDITIE, auditii, s. f. Faptul de a audia (2); ceea ce se audiaza. Auditie muzicala. ◊ Expr. (A executa o bucata muzicala) in prima auditie = (a canta o bucata) pentru prima data in fata publicului. [Pr.: a-u-] – Fr. audition (lat. lit. auditio, -onis).
BAS, (2) basi, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii barbatesti. 2. Cantaret a carui voce e apta sa cante partea cea mai profunda, ca registru, dintr-o bucata muzicala. 3. Instrument de alama care are in orchestra un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – It. basso (fr. basse).
ZICATOARE, zicatori, s. f. 1. Fraza scurta prin care poporul exprima o constatare de ordin general. 2. (Reg.) bucata muzicala; p. ext. instrument muzical. – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(a)toare.
AD LIBITUM (lat.) dupa voie; la alegere – A executa o bucata muzicala ad libitum, in conformitate cu dorinta de interpretare a artistului.
chintet n., pl. e (it. quintetto; fr. quintette). Muz. bucata muzicala din cinci parti, voci ori instrumente.
citesc (vest) si ce- (est) v. tr. (vsl. citati, cisti-citon. V. cinste, cin 1, cisla, procitesc). Strabat cu ochii ceia ce e scris pronuntind cuvintele ori nu: a citi un cuvint, o carte, un autor. Descifrez: a citi o bucata muzicala. Fig. Patrund, pricep ceva dificil: a citi ceva in ochii cuiva. – Barb. in Trans. Bucov. (dupa germ. lesen), predau un curs ca profesor.
concert n., pl. e (fr. concert, d. it. concerto, care vine d. lat. con-, impreuna, si certare, a se intrece. V. cert 2). Armonie de voci sau de instrumente: a da un concert. Sedinta muzicala. bucata muzicala p. un instrument intovarasit de orhestra [!]. Fig. Acord, uniune, intelegere: concert de laude, de opiniuni. Concertu european, acordu tarilor Europei. In concert, in coniventa, in intelegere: a lucra in concert.
contrapunct n., pl. e (fr. contrepoint). Muz. Arta de a compune o bucata muzicala cu doua sau mai multe partide. bucata muzicala compusa dupa regulele [!] contrapunctului.
FRAZA, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate in evidenta, la executarea unei bucati, ritmul frazei muzicale; a face sa se desprinda in mod distinct partile care compun ideea muzicala. – Din fr. phraser.
SEPTET, septete, s. n. Ansamblu format din sapte voci sau din sapte instrumente care executa impreuna o piesa muzicala; p. ext. bucata compusa pentru a fi executata de un astfel de ansamblu. – Din germ. Septett.
COMPUNERE, compuneri, s. f. 1. Actiunea de a (se) compune si rezultatul ei; alcatuire, imbinare. 2. (Concr.) bucata literara sau muzicala; compozitie. 3. (Concr.) Lucrare scolara asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte avand drept rezultat un cuvant nou. – V. compune.
DOP ~uri n. 1) bucata de pluta (sticla, cauciuc etc.) cu care se astupa gura ingusta a unui vas. 2) fig. Om mic si indesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) bucata de lemn care acopera partial deschizatura de sus, lasand o gaura mica prin care se sufla. 4) Piesa de metal cu care se inchide o conducta. /<sas. dop
COMPUNERE s. f. 1. actiunea de a compune. 2. bucata literara sau muzicala; compozitie. 3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvant nou din mai multe cuvinte intregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri. 4. lucrare scolara scrisa asupra unei teme; compozitie (6). (<compune)
COMPUNERE s.f. 1. Actiunea de a compune si rezultatul ei; alcatuire. 2. (Concr.) bucata literara sau muzicala; compozitie. 3. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a doua cuvinte care formeaza un cuvant nou. 4. Lucrare scolara asupra unei teme. [< compune].
COMPOZITIE s. 1. v. cantec. 2. (MUZ.) partitura, (rar) partitiune. (I-a inmanat ~ pentru a o executa.) 3. bucata, piesa. (O anumita ~ muzi-cala, literara etc.) 4. v. compunere. 5. v. structura. 6. v. componenta. 7. v. cules.
FRAZA vb. I. tr. A scoate in evidenta ritmul frazei muzicale la executarea unei bucati. [< fr. phraser].
FRAZA vb. tr. 1. a scoate in evidenta ritmul frazei muzicale la executarea unei bucati. 2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat. (< fr. phraser)
bucata f., pl. ati (d. buca, adica „imbucata, imbucatura”). Fragment, parte din ceva: o bucata de pine. Obiect intreg, dar considerat ca parte din ceva: o bucata de pinza. Piesa, articul: aparatu se desface in mai multe bucati. Fragment dintr’o opera literara: o bucata din satirele lui Eminescu. Opera (piesa) muzicala ori literara: o bucata de muzica, de teatru. Spatiu, timp: o bucata de loc, de vreme. Pl. ate. Mincari, alimente preparate p. masa: bune bucate! Cereale, produse ale plugariii. – In nord si bi-.
PIESA ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) Obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) Act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece
A IMBUCA imbuc tranz. 1) A manca putin si in graba (inghitind bucati mari de hrana). ~ de amiaza. 2) (mustiucurile instrumentelor muzicale de suflat) A prinde cu gura. /<lat. imbuccare
bucata ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata
A CIUPI ~esc tranz. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli. 2) (fiinte) A apuca de piele cu varful degetelor strangand (si provocand durere); a pisca. 3) (despre pasari) A musca cu ciocul. 4) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a pisca. 5) fam. A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a pisca. 6) (bucati mici, varfuri, margini etc.) A inlatura cate putin prin rupere sau prin taiere; a pisca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a pisca. /cf. bulg. tupja, sb. tupati
PANA2 pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna
CLAPA ~e f. 1) (la instrumente muzicale, la masini de scris, de calcul etc.) Fiecare din elementele mobile ce alcatuiesc claviatura. 2) Placa articulata care serveste la inchiderea sau deschiderea unui orificiu. 3) Piesa din stofa care acopera deschizatura unui buzunar. 4) Fiecare din cele doua bucati laterale ale unei caciuli ce protejeaza urechile de frig. /<germ. Klappe
PLACA placi f. 1) bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque
CALUS ~uri n. 1) bucata de lemn care se pune intre dintii unui animal pentru a-l forta sa tina gura deschisa. 2) bucata de carpa facuta bot, care se introduce in gura unei persoane ca sa nu strige. ◊ A pune (cuiva) ~ in gura a impiedica pe cineva sa vorbeasca. 3) Placuta de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; scaun. 4) Suport de lemn pe care pictorul fixeaza panza cand picteaza; sevalet. 5) v. CALUSAR. /cal + suf. ~us
CORNET s.n. 1. bucata de hartie rasucita in forma de palnie, in care se impacheteaza bomboane, seminte etc.; continutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv in forma de palnie, care amplifica v********e sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta, dar prevazut cu pistoane in loc de ventile; trompeta de dimensiuni reduse si mai sensibila folosita in jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase de forma unui cornet (1), situate cate trei in fiecare nara. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridica deasupra unei suprafete de eroziune netede sau putin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].
CORNET1, cornete, s. n. 1. bucata de hartie rasucita in forma de con, in care se impacheteaza diferite marfuri. ♦ Continutul unui astfel de ambalaj. 2. (In sintagma) Cornet acustic = instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore si de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decat aceasta si cu un registru mai inalt. 4. (In sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase in forma de cornet1 (1), situate pe peretii laterali ai celor doua nari. 5. Produs de patiserie asemanator cu vafela de napolitana sau de tort, in forma de con (retezat), in care se pune inghetata, frisca, crema etc. – Din fr. cornet.
PIESA s. f. 1. parte, portiune, bucata a unui tot. 2. parte a unui mecanism, a unei masini etc., care se poate demonta. 3. moneda, ban. 4. ~ anatomica = parte dintr-un cadavru preparata pentru studiu. 5. fiecare dintre hartiile, dintre actele unui dosar. 6. obiect, opera artistica expusa intr-un muzeu, la o expozitie etc., parte dintr-o colectie. 7. lucrare dramatica in care predomina dialogul si care se reprezinta pe scena. 8. compozitie muzicala. (< fr. piece)
PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)
CALUS, calusuri, s. n. 1. bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. bucatica de lemn de forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Calusar (1). – Din cal + suf. -us.
CALUS, calusuri, s. n. 1. bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.
A PISCA pisc tranz. 1) (fiinte) A apuca cu varful degetelor de piele strangand-o (si provocand durere); a ciupi. 2) (bucati mici, varfuri, margini) A inlatura cate putin prin rupere sau taiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a ciupi. 4) si fig. (despre insecte) A face sa aiba o senzatie dureroasa (prin intepare sau muscare); a ciupi; a manca; a musca. ◊ Cat te-ar ~ un purice putin de tot. Pisca de limba se spune despre condimente sau bauturi alcoolice care produc o senzatie de usturime. 5) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a ciupi. 6) (fiinte) A lovi usor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a ciupi. /Orig. nec.
CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.
