REFEC, refecuri, s. n. Cusatura cu ajutorul careia se imbina doua bucati de material textil, ale caror margini se indoaie si se prind sub indoitura, ca sa nu se destrame; refecatura. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteala. – Cf. refeca.

MOZAIC ~uri n. 1) Opera de arta decorativa, formata prin asamblarea estetica a unor bucati de materiale (piatra, sticla, marmura, ceramica, smalt) de diverse culori, fixate intre ele cu mortar sau cu mastic. 2) Lucrare constand din realizarea unei suprafete lustruite (de pardoseala) din ciment, cu bucati mici de marmura, calcar etc. 3) Ansamblu de elemente eterogene. /<fr. mosaique, it. mosaico

DEBITA¹, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfa cu amanuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neinsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A taia un material in bucati cu formele si dimensiunile adecvate pentru folosirea si prelucrarea lor ulterioara. – Din fr. debiter.

TREMIE, tremii, s. f. (Tehn.) Palnie mare cu sectiune patrata folosita pentru conducerea materialelor in bucati sau in granule. – Din fr. tremie.

RASCROIALA, rascroieli, s. f. Actiunea de a rascroi si rezultatul ei; taietura adancita in croiala unei haine, in special la maneci si la gat; rascroitura. ♦ bucata de material care cade cand se rascroieste. [Pr.: -cro-ia-] – Rascroi + suf. -eala.

BRANT ~uri n. bucata de material (piele, carton, pluta etc.) care se aplica in interiorul incaltamintei peste talpa. /cf. germ. Brandsohle

CARPA ~e f. 1) bucata de material textil folosita la sters praful, vasele etc.; petica. ~ de praf. 2) Obiect de imbracaminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. carpei] /<bulg. karpa, sb. krpa

CARPEALA ~eli f. 1) Reparatie prin aplicarea unor petice; peticeala. 2) bucata de material care se coase deasupra unei rupturi a hainei. /a carpi + suf. ~eala

FLAMURA ~i f. 1) bucata de material textil atasata la un suport, purtand culorile si emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii si servind ca semn distinctiv sau simbol al acestora; steag; drapel; stindard. 2) Steag mic de forma triunghiulara reprezentand emblema marinei unui stat sau semnul distinctiv al unui stat. 3) Steag mic folosit pentru semnalizare; fanion. /< ngr. flammuron

FOAIE foi f. 1) bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

GENUNCHIERA ~e f. bucata de material (din panza, lana, piele) sau bandaj elastic, care se imbraca pe genunchi pentru a-l proteja (in timpul unor munci sau sporturi). /genunchi + suf. ~iera

OPREALA ~eli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce opreste realizarea unei actiuni; obstacol. ◊ A pune la ~ a intemnita. 3) bucata de material (lemn, fier, piatra) care se pune sub roata, pentru a impiedica miscarea unui vehicul. ◊ La deal cu opintele si la vale cu ~ele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din ~eli a face pe cineva sa-si piarda calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. ~eala

PETIC ~ce n. 1) bucata rupta, taiata sau ramasa dintr-un material (tesatura, piele, hartie etc.). 2) bucata de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru a-l repara. ◊ ~ de ~ (sau ~ peste ~) carpit de multe ori; cu multe carpeli. A-i curge cuiva ~cele a) a fi zdrentaros; b) a fi foarte sarac. 3) Suprafata mica de teren (cu un anumit specific). Un ~ de pamant. Un ~ de gradina. 4) fig. Portiune mica de ceva. ~ de omat. ~ de umbra. /cf. lat. pittacium

PLACA placi f. 1) bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

TURNURA² ~i f. inv. Pernuta sau bucata de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

APLICAT, -A, aplicati, -te, adj. 1. (In sintagma) Broderie aplicata = motiv de broderie care se realizeaza prin fixarea si conturarea pe un material a unor bucati din alta tesatura. 2. (Despre unele stiinte sau domenii de cercetare) Care isi gaseste o aplicatie imediata. 3. (Frantuzism; despre oameni) Inzestrat, talentat. – V. aplica.

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

CONCASA, concasez, vb. I. Tranz. A sfarama un material solid in bucati mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CIP, cipuri, s. n. (Electron.) bucata mica de material semiconductor pe care se formeaza simultan componentele unui circuit integrat. – Din engl. chip.

CALUP ~uri n. pop. 1) Model dupa care se reproduc obiecte identice; calapod; tipar. ~ pentru cizme. ~ de palarie. 2) bucata dintr-un material de forma paralelipipedica. Un ~ de sapun. ◊ A pune (sau a trage) cuiva ~ul a insela pe cineva. /<turc. kalip

GRAIFER ~e n. 1) (la masina de cusut) Piesa care are rolul de a prinde ata, trecand-o prin suveica. 2) (la excavatoare, macarale) Bena prevazuta cu cablu pentru apucarea unor bucati mari de materiale. /<germ. Greifer

PORTIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pamant. 2) bucata dintr-un material sau dintr-o substanta luata pentru intrebuintare (intr-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei fiinte, intr-un timp determinat, pentru a-si mentine existenta; ratie. [G.-D. portiei; Sil. -ti-e] /<fr. portion

CIP² s. n. bucata mica de material semiconductor pe care se formeaza simultan componentele unui circuit integrat. (< engl. chip)

APLICAT, -A, aplicati, -te, adj. 1. Pus in practica. ♦ (Despre stiinte) Care isi gaseste o aplicatie imediata. 2. (In expr.) Broderie aplicata = motiv de broderie care se face prin fixarea si conturarea pe un material a unor bucati din alta tesatura. – V. aplica.

A CIOPARTI ~esc tranz. 1) (un obiect) A taia la nimereala in bucati marunte; a bucati; a ciocarti. 2) (un material, o piesa etc.) A lucra rau, inestetic, dand dovada de neindemanare. /Din reg. cioparta

GALAMOZ ~oaze n. reg. 1) bucata sferica dintr-un material plastic; bot; cocolos. ~ de aluat. ~ de plastilina. 2) Ramasite (boabe seci, pleava etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Ingramadire de lucruri in dezordine; invalmaseala. [Var. golomoz] /cf. golomot

A MACINA macin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface in faina (la moara, rasnita etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface in bucati mici sau in pulbere prin procedee mecanice sau prin actiunea unor agenti fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sanatatea. 4) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face sa se macine. /<lat. machinari

FASIE, fasii, s. f. 1. bucata lunga si ingusta (de material textil, de piele etc.), taiata sau rupta dintr-o bucata mai mare. 2. Suprafata lunga si ingusta de teren. [Var.: fasie s. f.] – Fasa + suf. -ie.

A SE RUPE ma rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface in bucati (prin intindere, indoire, frangere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre imbracaminte, incaltaminte sau obiecte confectionate din tesaturi) A-si pierde integritatea, nemaiputand fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se departa (de langa cineva sau ceva), fara a mai avea contact. ~ de casa. /<lat. rumpere

HARSA, harsale, s. f. (Inv.) Patura fina de lana (sau bucata de stofa sau de alt material) impodobita cu diverse cusaturi si ornamente, care se punea pe cal, sub sa. – Din tc. hasa.

PLUTA², plute, s. f. 1. Specie de plop ale carui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dand coroanei o forma de piramida lunga si ingusta; plutas² (Populus pyramidalis). 2. material gros, neted, poros, impermeabil, elastic si mai usor decat apa, obtinut din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar si folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, in constructia avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din pluta². ♦ bucata de lemn sau de alt material usor care se leaga de sfoara unditei pentru a o face sa pluteasca la suprafata apei. ♦ bucatica de lemn usor in care se infige fitilul candelei. – Din scr. plut.

PONCE adj. invar. (In sintagma) Piatra ponce = roca vulcanica de culoare cenusie sau alba, poroasa si usoara; spuma de mare; bucata din aceasta roca, intrebuintata ca material abraziv la curatatul petelor de pe maini, la inlaturarea pielii ingrosate etc. [Pr. si: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

BOLOVAN ~i m. bucata mare si compacta, dintr-un material solid (piatra, pamant etc.). /<bulg. balvan

TALONETA ~e f. 1) bucata de carton sau de alt material, care se aplica in interiorul incaltamintei in dreptul calcaiului. 2) bucata de stofa cusuta la manseta sau la marginea de jos a pantalonilor (pentru a preintampina uzura). /<fr. talonnette

A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare

DUNAJ s.n. (Mar.) bucati de lemn sau de alte materiale folosite pentru protectia marfurilor din magaziile unei nave. [< engl. dunnage].

SUBRAU s. n. bucata de panza cauciucata sau din material plastic care se aplica la subsuoara hainelor, contra transpiratiei. (< fr. sous-bras)

VRAC, vracuri, s. n. Mod de depozitare si de transport in gramezi neordonate si fara ambalaj al unor materiale sub forma de pulbere, granule sau bucati. – Et. nec.

CIUCIULETE ~ti m. 1) Ciuperca comestibila cu palaria zbarcita si cu piciorul alburiu, gol inauntru; zbarciog. 2) bucata (nu prea mare) sferica dintr-un material; cocolos. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarca. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete

COCOLOS ~oase n. 1) bucata nu prea mare sferica dintr-un material; bot; ciuculete. ~ de hartie. ~ de lut. 2) Bulgare de faina sau crupe, ramas nefiert intr-o mancare; bol; bulz. 3) Bot de mamaliga fierbinte in care s-a pus branza de oi; bulz. /Onomat.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

OSTEOPLASTIE, osteoplastii, s. f. Operatie de inlocuire a unui fragment de os sau a unui os intreg cu bucati corespunzatoare de os, de metal sau de material plastic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteoplastie.

ETICHETA ~e f. 1) bucata de hartie, de carton sau de alt material, care se lipeste pe articole (sticla, borcane, pachete etc.) pentru a le indica continutul, destinatia, pretul, precum si alte informatii necesare. 2) fig. depr. Calitate, titlu sub care se prezinta sau figureaza cineva. 3) Ceremonial obisnuit in relatiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduita in societate. [G.-D. etichetei] /<fr. etiquette

APLICATIE s.f. 1. Punere in practica ; aplicare. ♦ Punct de aplicatie = punct in care se exercita o forta asupra unui corp. ♦ (Mil.) Exercitiu de punere in practica a prescriptiilor regulamentelor in cadrul unei teme oarecare. 2. Dantela, bucata de stofa brodata etc. aplicata pe un material. 3. (Fig.) Aptitudine, talent. [Gen. -iei, var. aplicatiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio].

CIOPLI, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascutit, aschii dintr-o bucata de lemn, de piatra etc., pentru a da materialului o forma oarecare; a ciocarti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce imbunatatiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrari (literare, stiintifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A capata deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. coplja, scr. copljiti.

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

CUPON, cupoane, s. n. 1. Parte a unui titlu de renta sau a unei actiuni bancare care se decupeaza la scadenta pentru a-i servi titularului la incasarea dobanzii sau a dividendelor. 2. Parte detasabila dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care confera detinatorului anumite drepturi. 3. bucata mica de metraj, ramasa dintr-un val de material textil. – Din fr. coupon.

SANVIS/SANDVICI I. s. n. 1. felii de paine (unse cu unt) intre care s-a pus o bucata de carne, de branza etc. 2. (tehn.) suprapunere de materiale diferite. II. adj. (despre un material) constituit dintr-o inima foarte slaba intre doua placi mai rezistente. (< fr., engl. sandwich)

ASCHIE, aschii, s. f. bucata mica, subtire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).

MINA¹, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

STERGATOR, -OARE, stergatori, -oare, subst. 1. S. f. bucata de covor sau impletitura de papura, de sfoara, de material plastic etc., pe care isi sterge cineva picioarele la intrarea in casa. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Carpa de sters. 4. S. n. Perie cilindrica cu care se curata teava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din doua palete cu muchie de cauciuc care, actionate de un motor, sterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. si f. (Rar) Persoana care se ocupa cu curatatul hainelor. – Sterge + suf. -ator.

CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

BULGARE ~i m. bucata mare si compacta, de obicei de forma sferica, dintr-un material solid (pamant, zapada etc.); bolovan. [Var. bulgar] /Orig. nec.

CUPON ~oane n. 1) Bon al unei hartii de valoare care se decupeaza si care serveste pentru a incasa dividende la scadenta. 2) Parte detasabila a unei chitante, a unui bilet, care da detinatorului anumite drepturi. 3) bucata, ramasa dintr-un val de stofa sau din oricare alt material. /<fr. coupon

GIULGIU ~ri n. 1) bucata de panza foarte subtire si fina; lintoliu. 2) bucata de panza subtire cu care se acopera mortul; lintoliu. 3) fig. material intins uniform pe o suprafata; strat; patura. ~ de zapada. /<ung. gyolcs

PATRON¹ ~oane n. 1) Tub metalic sau de carton care contine o capsa, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) bucata cilindrica de exploziv folosita in mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone

CUSUT s. n. Actiunea de a coase; operatie de prindere prin coasere a unor tesaturi sau bucati de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusatura (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Masina de cusut = masina folosita pentru coaserea confectiilor, incaltamintei etc. – V. coase.

ESTAMPARE s. f. 1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastica la rece, a unei bucati de metal cu ajutorul matritelor. ◊ tehnica decorativa in ceramica si pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul in relief; estampaj. 2. imprimare a unei inscriptii, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apasarea unei foi de hartie umezite, a unei pelicule de masa plastica etc. (dupa fr. estampage)

SARPIE s. f. material intrebuintat odinioara la pansamente (in loc de vata), constand din scame destramate din bucati de panza (uzata). – Din fr. charpie.

privesti, privestesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revarsa peste margini. 2. (despre tesaturi, materiale textile, obiecte confectionate) a tivi indoind sau innadind materialul; a intoarce, a dubla pentru a face o tivitura dubla; a coase doua bucati una peste alta; a insaila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de imbracaminte. 3. (despre sindrila, sita, scanduri) a fixa, a aseza (partial) una peste alta intr-un anumit fel; (despre bucati de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a innadi. 4. (despre obiecte, pereti) a astupa o crapatura. 5. (in forma: privesti) a umbla incercand sa nu fie observat.

CARTUS, cartuse, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevazut cu o capsa, cu material exploziv si cu proiectil sau cu alice, servind ca munitie pentru armamentul portativ. ♦ bucata cilindrica de exploziv care serveste la producerea exploziilor in gaurile de mina. 2. Ornament sculptat sau gravat (in forma de sul desfacut partial) pe care se scriu inscriptii, monograme etc. – Fr. cartouche.

PONCE adj. invar. Piatra ponce = roca eruptiva, spongioasa si foarte usoara; bucata dintr-o astfel de roca, folosita mai ales la slefuitul lemnului si al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce].

CARTUS, cartuse, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevazut cu o capsa, cu material exploziv si cu proiectil sau cu alice, care serveste ca munitie pentru armamentul portativ; patron¹. ♦ bucata cilindrica de exploziv folosita la producerea exploziilor in gaurile de mina. 2. Ornament sculptat sau gravat (in forma de sul desfacut partial) pe care se scriu inscriptii, monograme etc. 3. Textul incadrat pe o pagina (pe care se afla si texte neincadrate); ornament care incadreaza un text tiparit. 4. Cutie paralelipipedica de carton care contine un anumit numar de pachete de tigari. – Din fr. cartouche.

PRELATA, prelate, s. f. bucata de panza deasa (impermeabila) cu care se acopera platforma unui autocamion, un autovehicul stationat, diverse materiale etc. – Din fr. prelart.

BRODERIE s.f. 1. Arta a decorarii unei tesaturi cu motive ornamentale cusute in relief cu fire din diferite materiale; compozitia ornamentala insasi. ♦ Cusatura facuta la gherghef. 2. (Fig.) Infloritura, dezvoltare (la o povestire, la o bucata muzicala etc.) [Gen. -iei. / < fr. broderie].

cange (cangi), s. f. – 1. Cirlig. – 2. bucata de pinza groasa pe care unii croitori o folosesc spre a-si fixa pe genunchi materialul pe care il lucreaza. – 3. Gheara. – Var. cance, canga, gance. – Mr. gance, megl. candze. Tc. kance (Seineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanga. Cuvint obscur, pe care Corominas, II, 657, il considera de origine sp. si intrat in tc. pe filiera italiana.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.

TANDARA tandari f. bucatica subtire care se desprinde dintr-un material casabil (in procesul prelucrarii) sau dintr-un obiect spart. ◊ A face tandari a) a sparge ceva in bucati mici; b) a distruge. A-i sari (cuiva) ~a a se supara foarte tare; a se infuria. [G.-D. tandarii] /<sas. zander, germ. Zunder,

VOAL ~uri n. 1) Tesatura foarte fina si transparenta din bumbac, matase sau fibre sintetice, folosita la confectionarea obiectelor vestimentare femeiesti. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 3) bucata din aceasta tesatura folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; val. 4) Pata neagra pe un material fotografic, aparuta in urma unui defect de fabricatie sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

ERATIC ~ca (~ci, ~ce) Care vadeste lipsa de stabilitate. ◊ Bloc (sau stanca) ~ bucata mare de piatra, adusa de ghetari, a carei structura geologica difera radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de alta natura decat a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus

BRATARA ~ari f. 1) Podoaba (din metal pretios sau alte materiale) in forma de veriga, purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. 2) tehn. Piesa de metal constand din doua sau mai multe bucati care se strang in jurul altor piese pentru a le asambla. 3) Piesa inelara de metal, care serveste la fixarea pe zid a unor tevi, burlane, cabluri si a altor piese suspendate. 4) arhit. Element decorativ inelar in relief, care inconjoara o coloana; brau. [G.-D. bratarii] /<lat. brachiale

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. ♦ (Pop.) Manseta brodata la maneca camasilor taranesti. 2. Piesa de metal (din mai multe bucati) care se strange in jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l intari. 3. (Arhit.) Ornament iesit in relief in jurul unei coloane. – Lat. brachiale.

GROHOTIS, grohotisuri, s. n. Ingramadire de bucati de roca colturoase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stancilor si pravalite din munti sau aduse de ghetari; p. ext. roca sedimentara formata din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -is.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

A COASE cos tranz. 1) (bucati de tesatura, piese de imbracaminte, de incaltaminte etc.) A prinde printr-o cusatura. ~ nasturii. ~ maneca. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte, de rufarie) A confectiona dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ata. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plagi) A impreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat; bratea. 2. Manseta brodata la manecile camasilor taranesti. 3. (Tehn.) Piesa de metal alcatuita din una sau mai multe bucati, care se strange in jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strange o coloana; ornament iesit in relief cu asemenea forma. – Lat. brachiale.

PORTIE, portii, s. f. 1. Cantitate determinata dintr-un material, dintr-o substanta, dintr-un aliment, destinata a fi utilizata dintr-o data sau intr-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales in forma portiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucata, fragment. [Var.: portiune s. f.] – Din fr. portion.

FREZA¹, freze, s. f. 1. Unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. Masina de frezat. 3. Masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) Masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

GRANULA vb. tr. 1. a transforma in granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutreturi combinate in prezenta aburului, apei sau a melasei, in vederea obtinerii unui produs sub forma de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent in bucati sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler)

MARUNTIS, maruntisuri, s. n. 1. Lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – Marunt + suf. -is.

SPALATOR, (I) spalatoare, s. n. (II) spalatori, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalatie sanitara care serveste la spalatul oamenilor. ♦ Chiuveta speciala in care se spala vasele de bucatarie. 2. bucata de panza, de sarma etc. cu ajutorul careia se freaca si se spala vasele. 3. Instalatie speciala, in anumite intreprinderi, unde se spala materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o intreprindere care se ocupa cu spalatul anumitor materiale. – Spala + suf. -ator.

ECUSON s. n. 1. mica bucata de stofa sau de matase cusuta pe o uniforma militara indicand arma, unitatea etc. ◊ mica piesa de plastic, de metal sau tesatura, purtata ca legitimatie la locul de munca, la congrese etc. 2. stema blazon. 3. placa de metal sau alt material in forma de scut, care poarta anumite insemne. ◊ loc incadrat de decoratii si ornamente pe care se sculpteaza piese heraldice sau inscriptii. (< fr. ecusson)

STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tabla, de material plastic etc., de marimea unei galeti, cu toarta si cu o teava aplicata pe partea laterala a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv in forma de sita, care serveste la stropitul culturilor din gradini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roti si prevazut cu un dispozitiv de proiectat apa, care serveste la stropitul strazilor; vehicul prevazut cu un asemenea recipient. ♦ (Inv.) Pulverizator. 2. Pamatuf facut din bucati de carpa, cu care fierarul stropeste cu apa carbunii prea infierbantati din vatra fierariei. – Stropi + suf. -toare.