PORTIE, portii, s. f. 1. Cantitate determinata dintr-un material, dintr-o substanta, dintr-un aliment, destinata a fi utilizata dintr-o data sau intr-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales in forma portiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucata, fragment. [Var.: portiune s. f.] – Din fr. portion.

FRACTIUNE s.f. 1. Parte dintr-un tot; bucata, fragment. 2. (Intr-un partid politic) Grupare organizata care se impotriveste liniei generale a partidului sau se desolidarizeaza intr-o problema anumita, elaborand o alta pozitie. 3. Grup parlamentar compus din reprezentantii aceluiasi partid. 4. Lichid obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura. 5. V. fractie. [Pron. -ti-u-. / < fr. fraction, lat. fractio].

stuc, stucuri, s.n. 1. (reg.) bucata, fragment, portiune; parte dintr-un intreg. 2. (reg.; in forma: stiuc) lot, parcela (intr-un teren comasat). 3. (inv. si reg.) exemplar. 4. (reg.; in forma: sticuri) randuri, reprize. 5. (inv. si reg.) piesa de teatru.

cirta (cirte), s. f. – 1. Trasatura. – 2. Cantitate mica, pic. – 3. Moment, secunda. Sl. cruta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Puscariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care apartine aceleiasi radacini. Dupa Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeasi familie fac parte ciorsai; certat, adj. (taiat), din sl. certu (Puscariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (inv., bucata, fragment, crimpei), din bg. cest (Tiktin).

PIZZICATO adv., s. n. 1. Mod de a canta la un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora, fara folosirea arcusului; piscat. 2. fragment, bucata muzicala (compusa pentru a fi) executata in acest fel. [Pr.: piticato] – Cuv. it.

CIOB, cioburi, s. n. bucata, fragment dintr-un obiect de sticla, de faianta, de lut etc. spart; harb. – Cf. tc. cop.

SMICARAIE s. f. bucata, fragment. (din smac¹)

SFARAMATURA, sfaramaturi, s. f. Obiect spart in bucati (mici); fragment, bucata dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfarmatura s. f.] – Sfarama + suf. -atura.

lom (lomuri), s. n. – 1. (Banat, Maram.) Rest, fragment, bucata. – 2. (Dobr.) Palanca. Sb., rus. lom (Candrea, Scriban).

bucata f., pl. ati (d. buca, adica „imbucata, imbucatura”). fragment, parte din ceva: o bucata de pine. Obiect intreg, dar considerat ca parte din ceva: o bucata de pinza. Piesa, articul: aparatu se desface in mai multe bucati. fragment dintr’o opera literara: o bucata din satirele lui Eminescu. Opera (piesa) muzicala ori literara: o bucata de muzica, de teatru. Spatiu, timp: o bucata de loc, de vreme. Pl. ate. Mincari, alimente preparate p. masa: bune bucate! Cereale, produse ale plugariii. – In nord si bi-.

ILUSTRATIE, ilustratii, s. f. 1. Imagine desenata sau fotografiata destinata sa explice sau sa completeze un text. ◊ Ilustratie de carte = gen al graficii prin care se prezinta tipuri sau momente esentiale ale unui text literar si avand, uneori, si rol ornamental. 2. (In sintagma) Ilustratie muzicala = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care insotesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literara etc.; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [Var.: ilustratiune s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio.

CRAMPEI s. 1. v. bucata. 2. v. fragment.

FRANTURA s. 1. v. bucata. 2. v. fragment.

ILUSTRATIE ~i f. Imagine sau desen care insoteste un text pentru a-l impodobi, a-l completa sau a-l explica. ◊ ~ muzicala a) fond muzical care insoteste o reprezentatie teatrala, un film mut, o evocare literara, o emisiune de radio sau de televiziune; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [G.-D. ilustratiei; Sil. -lus-tra-ti-e] /<fr. illustration, lat. illustratio, ~onis

SFARAMATURA ~i f. Lucru spart in bucati mici. 2) fragment dintr-un astfel de lucru. [G.-D. sfaramaturii] /a sfarama + suf. ~tura

ciob (cioburi), s..n. – fragment, hirb, bucata dintr-un vas de lut, sticla sau portelan. Tc. cob (Roesler 608; Seineanu, II, 128). DAR respinge aceasta der., bazindu-se pe extinderea geografica a cuvintului si pe absenta sa din dialecte. Cuvintul apare si in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. Dupa Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioaba, s. f. (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucati).

cont (-ti), s. n. – 1. bucata, crimpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hirtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Galdi, Dict., 120), din sl. kǫsu.

folt (-turi), s. n. – bucata, farima, fragment. Mag. folt (DAR). – In Trans. – Der. foltan, s. n. (bucata); foltau, s. n. (Mold., bucati de coaja de pin, folosite ca scinduri negeluite).

crimpei n., pl. eie (vsl. krompeli, d. krompu, mic, de unde si krompeti, a se zgirci). fragment, frintura, bucata (de lemn s. a.). Portiune (de drum) s. a. Fig. Crimpei de vorba.

fragment, fragmente, s. n. bucata, parte, frantura, fractiune dintr-un tot; parte izolata dintr-o scriere sau rest dintr-o opera pierduta ori neterminata. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DARAB s. v. bucata, crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa.

fragment s. 1. v. bucata. 2. v. pasaj. 3. v. episod. 4. crampei, frantura, parte, (reg.) crampot. (A ascultat un ~ din discutia lor.)

PARTAL s. v. bucata, crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa.

PARTENIE s. v. bucata, crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa.

STUC s. v. bucata, crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa.

fragment ~e n. bucata dintr-un intreg; frantura. /<fr. fragment, lat. fragmentum

RECITATIV ~e n. Melodie sau fragment dintr-o bucata muzicala interpretata in forma de declamatie, care comenteaza actiunea dintr-o opera si face legatura dintre arii. /<fr. recitatif, germ. Rezitativ

fragment s.n. bucata, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o opera literara, dintr-o scriere. [Pl. -te. / < fr. fragment, cf. lat. fragmentum].

bucata s. 1. crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa, (pop.) darab, partal, (inv. si reg.) partenie, (reg.) jarchina, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fasie, limba, petic, spranceana. (O ~ de padure.) 3. v. exemplar. 4. v. compozitie. 5. (la pl.) v. recolta. 6. v. distanta. 7. v. interval.

JARCHINA s. v. bata, bucata, ciomag, crampei, fractiune, fragment, frantura, maciuca, parte, portiune, sectiune, transa.

FRANTURA ~i f. 1) Parte desprinsa in urma frangerii unui obiect. ◊ ~ de limba a) vorbire confuza, greu de inteles; b) enunt continand cuvinte greu de rostit. 2) bucata dintr-un intreg; fragment. ~ de cantec. 3) pop. Fractura a unui os. /<lat. franctura

POTPURIU s.n. bucata muzicala compusa din fragmente din diferite arii celebre, cunoscute. ♦ (Rar; fig.) Amestecatura, confuzie. [Scris si pot-pourri, var. potpuri s.n. / cf. fr. potpourri].

CRAMPEI ~ie n. bucata dintr-un intreg; frantura; fragment. ~ de fraza. [Sil. cram-pei] /sl. kronpu

bucata ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

TEXT s.n. 1. Ansamblul cuvintelor continute intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ♦ Scriere originala autentica, considerata in opozitie cu notele, comentariile etc. ♦ fragment dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei bucati muzicale. 3. (Poligr.) Corp de litera de 20 de puncte tipografice. [< fr. texte, cf. lat. textus].

sfartoc, -oaca, s.n. si f. (reg.) 1. (s.n.) rest sau fragment dintr-un intreg. 2. (s.n.) bucata mica de pamant. 3. pamant ramas necultivat si nefolosit.

TEXT s. n. 1. totalitatea cuvintelor intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ◊ scriere originala autentica, in opozitie cu notele, comentariile etc. ◊ fragment dintr-o scriere. 2. cuvintele unei bucati de muzica vocala. 3. corp de litera de 20 de puncte tipografice. (< fr. texte, lat textum)

CRAMPEI, crampeie, s. n. Parte rupta, desprinsa sau ramasa din ceva; bucata, portiune, farama. ♦ (Despre fraze, ganduri etc.) fragment, frantura. – Cf. sl. kronpu „mic”.

COMINUTIE s. f. reducere, impartire in mici bucati. ◊ rupere a unui os in mici fragmente. (< fr. comminution)

OSTEOPLASTIE, osteoplastii, s. f. Operatie de inlocuire a unui fragment de os sau a unui os intreg cu bucati corespunzatoare de os, de metal sau de material plastic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteoplastie.

PARTE s. 1. v. bucata. 2. v. sectiune. 3. v. judecie. 4. v. submultime. 5. v. pasaj. 6. v. fragment. 7. v. coasta. 8. v. latura. 9. v. sector. 10. v. loc. 11. v. directie. 12. directie, latura, sens. (Din toate ~tile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justitiabil. (~ intr-un proces.) 14. v. tabara. 15. v. participatie.

LAMBOU s. n. 1. bucata de carne sau de piele care se conserva la amputatii. 2. fasie, parte, fragment. (< fr. lambeau)

hleab (hleaburi), s. n. – 1. (Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hirb. Sl. chlebu „piine” (Cihac, II, 193). Trebuie sa fi insemnat la inceput „rest de piine, bucata” si de aici „rest”. DAR pleaca de la rus. chljabati „a se rablagi”; Scriban crede ca este vorba de o metateza a lui bleah ‹ bleau. – Der. hlibui, vb. (a deteriora; a strica); hliban, s. n. (Mold., piine); inhleba, vb. (Mold., a purta pantofi prea mari).

CENTON s.n. (Rar) Poezie ale carei versuri sau fragmente sunt luate de la diferiti autori. ♦ Lucrare, opera fara originalitate; plagiat. [Pl. -oane. / < fr. centon, cf. lat. cento – haina facuta din bucati].

mica (-ci), s. f. – fragment, farima, parcela, parte. Lat. mῑca (Puscariu 1068; Candrea-Dens., 1093; Tiktin; REW 5559), cf. it. mica, fr. mie, sp. miga. Der. din sl. migu „clipa, moment” (bg., pol. mig, sb., rus. miga), propusa de Graur, BL, VI, 156 si de Scriban, se bazeaza pe expresii ca o mica de ceas, in care mica dobindeste sensul special de „parte dintr-o ora” si pare posibila doar ca incrucisare semantica. E dubletul lui mica, s. f. (mineral in foite), din fr. (lat.) mica. Probabil acelasi cuvint este cel care s-a pastrat in expresia mici farime (var. mii farime, mii si farime), cu sensul de „bucatele”, in care mici „bucati” s-a confundat cu mici „de marime redusa”. – Cf. dumica, nimic.