Rezultate din textul definițiilor
CARNOSI1, carnosesc, vb. IV. Tranz. A sfasia pe cineva sau o bucata de carne. – Et. nec. Cf. carnos.
IMPANA, impanez, vb. I. Tranz. 1. A introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in unele legume bucatele de usturoi, de slanina etc. ♦ Fig. A umple, a intesa, a impanzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre doua sau mai multe obiecte, piese etc., introducand intre ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau in + pana.
PARPALI, parpalesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucata de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a incalzi ceva superficial, la repezeala. 2. Refl. A se incalzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales in forma perpeli) 1. A se zvarcoli, a se zbate, a se tavali de durere. ♦ Fig. A se framanta, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se rasuci (in asternut), a se intoarce de pe o parte pe alta fara a-si gasi locul (din cauza unei stari fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.
POSMAGI, posmagesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presara cu posmag o bucata de carne (inainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se vesteji. – Din posmag.
but (bucata de carne, poarta la jocuri sportive) s. n., pl. buturi
PANA2 pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna
DENERVA vb. I. tr. A inlatura partile nervoase de pe o piesa anatomica sau de pe o bucata de carne la macelarie. [< fr. denerver].
FRICANDO s.n. Fel de mancare preparat dintr-o bucata de carne sau peste impanata cu slanina si fiarta inabusit; se serveste de obicei la inceputul mesei. [< fr. fricandeau].
chiorfartan s.n. (reg., inv.) bucata de carne necantarita, ciosvarta, hurta.
garf, garfuri, s.n. (reg.) 1. bucata de carne de porc din zona primelor vertebre. 2. costita; parjoala.
plenchita s.f. (reg.) bucata de carne cu pielita, care nu se poate manca.
sfasie, sfasii, s.f. 1. (inv. si reg.) fasie; bucata de carne (sfartecata). 2. (reg.) curelusa impodobita cu tinte de alama. 3. (reg.) bucata de pamant lunga si ingusta. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost taiat; ciozvarta. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de canepa din care se fac funii, bice. 7. (inv. si reg.) faclie cu care se pescuieste noaptea; fachie, fasca.
sparcotina, sparcotine, s.f. (reg.) bucata de carne cu mult zgarci.
undi, undesc, vb. IV (reg.) 1. a pescui cu undita. 2. a cauta cu lingura prin fiertura o bucata de carne, de peste.
ciosvirta (ciosvarte), s. f. – 1. (Inv.) Sfert, a patra parte. – 2. Sfert dintr-un animal. – 3. Bat care provine dintr-un lemn taiat in patru parti. – 4. Parte, bucata de carne, halca. – Var. cesvirta, (inv.) cetvirta, cetvert. Sl. cetvrutu „sfert”, probabil prin intermediul unei forme *cestvrutu datorita contaminarii cu sl. cestu „parte” (Puscariu, Dacor., VI, 313 si VIII, 114; Puscariu, Lr., 291; DAR; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52); cf. bg. cetvrutu, sb. cetvrt. Cf. sfert. – Der. ciosvirti, vb. (a face bucati).
BROSETA s. f. mica tija de metal pe care se infig bucati de carne, pesti, vanat pentru a le frige. ◊ bucata de carne etc. fripta la frigare; frigaruie. (< fr. brochette)
DENERVA vb. tr. a inlatura partile nervoase de pe o piesa anatomica, de pe o bucata de carne de macelarie. (< fr. denerver)
HAMBURGER [-GAR] s. m. bucata de carne tocata prajita in tigaie si servita calda intr-o chifla taiata in doua. (< fr., engl., amer. hamburger)
LAMBOU s. n. 1. bucata de carne sau de piele care se conserva la amputatii. 2. fasie, parte, fragment. (< fr. lambeau)
SANVIS/SANDVICI I. s. n. 1. felii de paine (unse cu unt) intre care s-a pus o bucata de carne, de branza etc. 2. (tehn.) suprapunere de materiale diferite. II. adj. (despre un material) constituit dintr-o inima foarte slaba intre doua placi mai rezistente. (< fr., engl. sandwich)
vrabie (-abii), s. f. – 1. Pasare mica (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabei, slov. vrabelj, rus. vorobei. – Der. vrabete (var. vrabete, v(a)rabet, brabete, brabete, b(a)rabet, hrabet, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrabier, s. m. (vinator nepriceput); vrabioara, s. f. (vrabie mica; bucata de carne de vita din regiunea salelor); vrabioi, s. m. (masculul vrabiei).
CARUNCUL, -A (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucata de carne”) s. f. si n. 1. S. f. Excrescenta carnoasa, mai ales la seminte, neprotejata de invelisuri. 2. S. n. Formatiune anatomica de forma unei mici excrescente sau emunente carnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminenta cornoasa (sau carnoasa), uneori colorata (rosie, neagra), care ornamenteaza capul, gitul sau baza ciocului unor pasari (cazuar, curcan, cocos, lebada, porumbel s.a.).
costita f., pl. e (dim. d. coasta. Cp. si cu bg. kostica, arsic, d. kosti, os). In macelarie si bucatarie, garf, pirjoala, bucata de carne cu o bucatica de coasta: costita de purcel fripta pe gratar. – Barb. cotleta, cotlet si antricot (fr. cotelette si entrecote).
A CASAPI ~esc tranz. 1) A taia in bucati. ~ carnea. 2) (fiinte) A omori in mod barbar si in numar mare (prin taiere); a macelari. /Din casap
pecie, pecii, s.f. (inv. si reg.) 1. carne macra de vita, de oaie sau de porc (mai ales de pe langa sira spinarii), buna pentru friptura. 2. bucata sau felie de carne macra, sarata si afumata. 3. friptura. 4. tocana de carne. 5. bucata de slanina cat lungimea porcului. 6. peritoneu. 7. (in sintagma) pecia popii = bucata de colac pe care o ia preotul la biserica. 8. maruntaie.
GARF, garfuri, s. n. bucata de carne de porc din portiunea primelor vertebre. – Et. nec.
PARJOALA, parjoale, s. f. (Reg.) 1. bucata de carne fripta la gratar. 2. Chiftea mare, data prin pesmet si prajita in grasime. – Din tc. pirzola, bg. parzola.
VRABIOARA, vrabioare, s. f. 1. Vrabiuta. 2. bucata de carne de vita din regiunea salelor; friptura preparata din aceasta carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioara.
FLEICA, fleici, s. f. bucata de carne de pe pantecele bovinelor, care se consuma de obicei fripta la gratar. – Din germ. Flecken.
CIOPATA, ciopati, s. f. (Reg.) bucata de carne taiata din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvarta. – Din magh. csapat „gramada, ceata”.
MUSCHI2, muschi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – Lat. musculus (din mus).
ANTRICOT ~oate n. 1) bucata de carne de vita sau de porc provenita din regiunea intercostala; costita; cotlet. 2) Friptura din aceasta carne; cotlet. [Sil. an-tri-] /<fr. entrecote
COTLET ~e n. 1) bucata de carne de vita sau de porc, taiata din regiunea intercostala; antricot; costita. 2) Friptura din asemenea carne. /<fr. cotelette
GARF ~uri n. bucata de carne de porc din regiunea primelor vertebre. /Orig. nec.
JAMBON ~oane n. 1) bucata de carne (de porc) de la coapsa sau de la umar. 2) Produs alimentar preparat din pulpa de porc tinuta in saramura cu ingrediente si apoi afumata sau fiarta; sunca. /<fr. jambon
MUSCHI3 ~ m. bucata de carne moale (de porc, de vaca etc.), desprinsa din regiunea coloanei vertebrate si folosita in alimentatie. /<lat. musculus
PAPRICAS ~uri n. Fel de mancare pregatita din bucati de carne si din cartofi, cu mult sos si boia de ardei. [Sil. -pri-] /<ung. paprikas
VRABIOARA ~e f. (diminuitiv de la vrabie) 1) Pui de vrabie. 2) bucata de carne de vita (fara oase) din care se prepara, in special, friptura. [Sil. -bi-oa-] /vrabie + suf. ~oara
BARBECUE s.n. Cuvant de origine americana care denumeste 1. frigarea sau gratarul, 2. animalele intregi sau bucatile de carne fripte la frigare sau gratar, 3. serbarea campeneasca la care se practica acest obicei.
BLANCHET s.n. Preparat culinar asemanator cu o tocanita, din bucati de carne alba (vitel, miel, pasare, maruntaie) in sos alb pe baza de rantas alb sau ingrosator, cu adaos de ou si smantana; spre deosebire de ciulama, carnea este taiata in bucati mai mici, iar sosul este mai delicat; fr. blanquette; germ. Blankett; engl. white stew. – V. fricase(u)
CHATEAUBRIAND s.n. bucata de carne de vaca (din mijlocul fileului), de aprox. 3 cm grosime, pregatita la gratar sau prajita la tigaie, servita cu sos bearnez si cartofi chateau.
GALANTINA, galantine, s.f. Preparat culinar de forma paralelepipedica sau cilindrica (aceasta numita si balotina) realizat dintr-o compozitie de bucati de carne (de pasare, vanat, porc sau vitel), oua si alte ingrediente, copt, apoi acoperit cu aspic, servit felii ca antreu rece.
KEBAB s.n. In bucataria turceasca, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vaca, de porc, de pui) la frigare; sis-kebab = frigarui asortate din bucati de carne de batal sau de miel, ceapa, ardei si rosii fripte la frigare; doner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (in bucataria internationala si de vaca sau de pui), marinate in prealabil, puse pe un protap vertical rotitor, din care se taie, pe masura ce se frig, fasii subtiri, servite cu salata, invelite intr-o lipie subtire sau intr-o pita despicata. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi.
SOTEU, soteuri, s.n. Preparat culinar din bucati de carne, maruntaie, peste, fragede si delicate, sotate in grasime, stinse cu vin sau un fond potrivit, apoi fierte inabusit, impreuna cu o garnitura de legume si condimente, in vasul acoperit cu capac. – Din fr. saute.
FRICASE s.n. (Frantuzism) carne taiata bucati si prajita in sos; tocana. [Pl. invar. / < fr. fricassee].
LAMBOU s.n. bucata de carne sau de piele care se conserva la amputatii pentru a acoperi scheletul si partile osoase sau pentru a fi grefata in alta parte a corpului. [< fr. lambeau].
ciorpai, ciorpai, vb. IV (reg.) a scoate cu lingura bucatile de carne din ciorba.
HAMBURGER s.m. bucata de carne tocata, fripta in tigaie si servita cu o felie de paine. [< engl., fr., it. hamburger (steak)].
parpaleala, parpaleli, s.f. (pop.) 1. frigere a unei bucati de carne; carne fripta pe jeratic. 2. incalzire la foc sau la soare. 3. (fig.) zvarcolire, zbatere. 4. (fig.) framantare, chinuire, zbucium. 5. rasucire in asternut, intoarcere pe o parte si pe alta, neliniste.
spicalau, spicalai, s.m. (reg.) bat despicat la varf, folosit pentru a impana bucati de carne.
spicului, spiculuiesc, vb. IV (reg.; despre bucati de carne) a impana.
sponturi s.n. pl. (reg.) bucati de carne de calitate inferioara.
FRICANDO s. n. fel de mancare preparat din bucati de carne impanata cu slanina si fiarta inabusit. (< fr. fricandeau)
FRICASE s. n. carne taiata bucati si prajita in sos; tocana. (< fr. fricassee)
fleica (fleici), s. f. – bucata de carne pentru gratar. Germ. (sas.) Flecken (DAR).
carne f. (lat. caro, carnis, it. sp. pg. carne, pv. cat. carn, fr. chair). Substanta moale, singeroasa si organica a animalului, indiferent daca e vie (fr. chair) ori de vinzare la macelarie (fr. viande). carne macra, carne slaba, fara grasime si fara oase. carne vie, carne care simte. A taia in carne vie (fig.), a-i pedepsi fara mila pe vinovati. Carnatiune: carne sanatoasa. Fig. Natura omului: carnea e slaba, dar sufletu e tare. Pl. n. carnuri, bucate de carne: mie nu-mi plac carnurile (V. hoitina). carne cu ochi, figura fara expresiune, figura stearsa (V. bot). A creste carnea pe tine, a fi foarte multamit [!]. A ti se scutura, a ti se´ncreti carnea de groaza, a-ti fi foarte groaza. A fi carne si unghie cu cineva, a fi trup si suflet cu el, a-i fi foarte devotat. A fi rau de carne, 1) a te vindeca greu de o rana, 2) a fi libidinos.
ciozvirta f., pl. e si ti (din vechiu cetvirta, d. vsl. cetvrutu, sfert. V. ciocirtesc). Sfert de animal la bucatarie, ciric, butuc, picior cu o bucata cu carne: Apoi palosu scotea, Patru ciozvirti il facea (Teod. 593). – Si cezvirta, ciovirta si ciofirta. In Mold. ciofirta, „sfert de stinjin de lemne”.
BUT2, buturi, s. n. bucata (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegatoare, a caror carne serveste ca aliment. – Din tc. but.
HALCA, halci, s. f. bucata mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din magh. halk.
HARTAN, hartane (hartanuri), s. n. 1. bucata mare de carne; halca. 2. (Rar) Zdreanta, ruptura (dintr-un obiect de imbracaminte). [Var.: hartan s. n.] – Et. nec.
FRIGARUIE, frigarui, s. f. carne taiata in bucati mici si fripta in frigare; frigaruica. – Frigare + suf. -uie.
CIOZVARTA, ciozvarte, s. f. Sfert dintr-un animal taiat; p. ext. bucata mare de carne taiata din trupul unui animal; halca. – Din bg. cetvart.
SLANINA, slanini, s. f. Strat de grasime intre pielea si carnea porcului; parte, bucata din aceasta grasime, conservata si preparata ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumata) sau care se topeste, devenind untura. [Pl. si: slanine] – Din bg., scr. slanina.
BUT1 ~uri n. 1) Coapsa de dinapoi a unui animal rumegator (sacrificat). 2) bucata (mare) de carne din aceasta parte a corpului, folosita ca aliment. /<turc. but
CIOZVARTA ~e f. 1) A patra parte dintr-un animal taiat. 2) bucata mare de carne; halca; hartan. [Sil. cioz-var-ta] /<bulg. cetvart
FRIGARUIE ~i f. Friptura pregatita din bucati mici de carne fripte pe frigare. [Sil. -ru-ie] /frigare + suf. ~uie
GULAS ~uri n. Fel de mancare pregatita din bucati mici de carne (de vita sau de porc) inabusita. /<ung. gulyas
HARTAN ~e n. pop. bucata mare de carne; halca. /Orig. nec.
SPARC ~uri n. bucata mica de carne de calitate inferioara, cu pielite si zgarcituri. /<ucr. spyrka, pol. szperka
SNITEL ~e n. Preparat culinar pregatit dintr-o bucata subtire de carne, batuta cu un ciocan special, m****a succesiv in ou si pesmet si prajita (in grasime). /<germ. Schnitzel
TOCHITURA, tochituri, s.f. Preparat culinar numit si topitura, facut traditional cu ocazia taierii porcului, din carne grasa taiata marunt, prajita cu ceapa in tigaie, avand aspect de tochitura (= jumari obtinute prin topirea slaninii). Ca specialitate gastronomica romaneasca, este realizata din bucati mici de carne de porc, de organe si de carnaciori, prajite la tigaie, servite cu garnitura de mamaliguta, cu ochiuri si branza rasa deasupra.
COTLET s.n. 1. Coasta de porc, de vitel sau de berbec impreuna cu bucata corespunzatoare de carne. 2. (La pl.; fam.) Favoriti. [< fr. cotelette].
sparc2, sparcuri, s.n. si sparci, s.m. 1. (s.n.) bucata de slanina; sorici fript. 2. (inv.) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita. 3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.
sodolan, sodolane, s.n. (reg.) 1. sold la animale. 2. femur la animale. 3. bucata mare de carne (cu os). 4. (in expr.) ca sodolanul = solid, rezistent.
sucata, sucate, s.f. (reg.) bucata mare (de carne, de paine).
sucatea, sucatele, s.f. (reg.) bucata mare de carne.
ciopata (ciopati), – bucata, felie de carne. – Var. cioparta, cioparta, ciopirta. Mag. csapat „gramada”, care inseamna si „turma” (DAR). R din var. se explica probabil prin confuzie cu mag. csoport „turma” (› ciopor). Se foloseste de preferinta la pl. Der. ciopatica, s. f. (dans tipic); ciopatai, s. f. pl. (labe); ciopirtac, adj. (care are coada taiata); ciopirlac, s. n. (bat); ciopirti (var. ciopirti, ciocirti, ciocilti, ciopati), vb. (a taia, a face bucati; a transa); ciopirteala (var. ciocirteala), s. f. (taiere in bucati); ciocirt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopirtel, s. m. (planta, Celosia cristata).
BUT2, buturi, s. n. bucata (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegatoare, a caror carne serveste ca aliment. – Tc. but.
HALCA halci f. bucata mare dintr-un aliment (carne, paine etc.). [G.-D. halcii] /<ung. halka
HARCHINA ~e f. pop. bucata mare dintr-un aliment (carne, mamaliga etc.); halca. /Orig. nec.
hopsa s.f. (reg.) carne de vita, taiata in bucati.
parsa s.f. (reg.) 1. bucata de muschi preparata special; carne de calitate proasta, cu multe pielite. 2. jupuiala a pielii, pe fata si pe membre. 3. murdarie a capului. 4. (inv.) paine.
susumete, susumeti, s.m. (reg.) codru, halca (bucata mare de paine, de carne etc.).
halca (halci), s. f. – bucata, portiune, mai ales de carne. Mag. halk „aschie” (DAR). – Der. halcata, s. f. (Munt., bucata), probabil prin incrucisare cu bucata (dupa DAR, de la un mag. *halkott); halcui (var. halci), vb. (a ciopli; a slefui); halcitor, s. n. (rindea).
susala, susale, s.f. (reg.) 1. (in forma: susana) bucata mare de slanina sau de carne; ciozvarta. 2. carne macra de oaie afumata.
CHILI s.n. Cuvant de origine indiana sud-americana, de circulatie internationala in variantele engl. chile, chili, chilli, pentru: 1. Ardei iute, respectiv boia. 2. Amestec traditional de condimente, numit si chili mexican sau american (engl. chili powder, germ. Chilipulver), ce nu trebuie confundat cu ardeii sau cu simpla boia de ardei (engl. chilli powder, germ. Chillipulver), constand in principal din boia, chimion amar, oregano si usturoi, utilizat pentru asezonarea preparatelor specifice. 3. Preparat culinar (supa, tocanita) condimentat cu chili (2), cel mai cunoscut fiind chili con carne, mancare specific texana din carne de vita tocata, boabe de fasole, bucati de ardei si rosii; adaptat bucatariei europene, chilli con carne este o tocanita din carne de vita cu felii de ardei, in sos picant.
pecia, peciez, vb. I (reg.; despre carne sau animale taiate) a imparti in bucati (pentru a pregati mancarea sau pastrarea); a cinatui, a cioparti, a ciopati.
carne, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.
COSTITA ~e f. (diminutiv de la coasta) 1) bucata din coasta unui animal cu tot cu carne. 2) Friptura facuta din asemenea carne; antricot. /coasta + suf. ~ita
COLTUNAS, coltunasi, s.m. Preparat culinar constand dintr-o bucata de aluat de taitei umpluta (cu branza, carne tocata etc.); coltunasii se pot adauga si fierbe in supa, sau sunt fierti in apa, apoi serviti cu un sos; sunt specifici bucatariei italiene, preparati in nenumarate feluri: ravioli (patrati), cappelleti (palarioare), tortellini (rotunzi), lunnete (semiluna), cannelloni (tuburi).
RAGUT, raguturi, s.n. In gastronomie, denumire generala pentru un preparat culinar din carne, pasare, vanat, peste sau legume taiate in bucati regulate (cuburi), rumenite (ragut brun) sau nerumenite (ragut alb), pudrate cu faina si fierte intr-un lichid aromatizat; prin adaugare de ingrediente specifice, se obtin preparate traditionale precum tocana, stufat, gulas, papricas etc.; din fr. ragout; germ. Ragout. In bucataria italiana, „ragu” este un amestec specific de carne tocata cu sos de rosii picant, utilizat drept garnitura la pastele fainoase.
TORPEDO2 s. n. salam gros din carne tocata, de porc si de vita, cu bucati de slanina. (< sp. torpedo)
butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.
TORPEDO2 s. n. Salam gros preparat din carne tocata de porc si de vita amestecata cu bucati de slanina. – Et. nec.
IMbucataTI vb. 1. (reg.) a bucateli, a bucati, a rupturi. (De ce-ai ~ in halul asta carnea?) 2. v. im-parti.
TORPEDO2 n. Salam gros preparat din carne tocata de porc si de vita, amestecata cu bucati de slanina. /Orig. nec.
TORPEDO2 s.n. Salam gros preparat din carne tocata de porc si de vita amestecata cu bucati de slanina. [Et. incerta].
IMPANAT, -A, impanati, -te, adj. 1. (Despre pasari) Acoperit cu pene. ♦ (Inv.; despre sageti) Careia i s-a fixat o pana de pasare in capatul neascutit pentru a putea zbura mai usor la lansare; care este prevazut cu o pana. ♦ (Reg.) Impodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre un loc, un teren etc.) Plin, intesat, impanzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) In care s-au introdus bucati de usturoi, de slanina etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucati) Intepenit, fixat cu o pana de lemn sau de metal. [Var.: (Inv.) impenat, -a adj.] – V. impana.
parlagiu (parlagii), – Macelar (care transeaza carnea). Tc. parlaci (Seineanu, II, 283), din par(a)lamak „a rupe in bucati”.
ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).
BUTUC ~ci m. 1) bucata dintr-un trunchi de copac taiat. 2) bucata groasa de lemn de foc; bustean; buturuga. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute; a dormi bustean. A-i trage cuiva ~cul a pacali pe cineva. 3) bucata din tulpina unui copac gros, destinat efectuarii diferitelor operatii (despicatul lemnelor de foc, taiatul carnii la macelarie etc.); trunchi. 4) inv. Trunchi de lemn, prevazut cu gauri, in care se prindeau mainile, picioarele si gatul arestatilor si prizonierilor. 5) fig. Om prost si needucat. 6) Partea de jos, mai groasa, a tulpinei vitei de vie. 7) Partea centrala a unei roti in care se monteaza spitele. /Orig. nec.
FRIGE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.
CARPATOR, carpatoare, s. n. (Pop.) bucata de lemn rotunda, patrata sau dreptunghiulara, pe care se rastoarna mamaliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scandura sau masa (patrata) pe care se intinde aluatul. – Lat. coopertorium.
TRUNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac, cuprinsa intre radacina si locul de unde pornesc ramurile principale; tulpina. ♦ Tulpina unui copac taiat (de la nivelul solului, uneori curatata de crengi si de coaja); bustean. ♦ bucata groasa de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapa lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fara cap si fara membre. 3. ♦ (Anat.; in sintagma) Trunchi cerebral = portiunea nevraxului alcatuita din maduva prelungita, punte si mezencefal. 4. (In sintagma) Trunchi de piramida (sau de con, de prisma) = corp geometric obtinut prin sectionarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza si aflat intre acest plan si baza. – Lat. trunculus.
BUTUC, butuci, s. m. 1. bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.
DEBRETIN, debretini, s. m. Carnat preparat dintr-un amestec de carne tocata de vita si de porc, introdus in intestine subtiri de porc si segmentat prin rasucirea unor bucati de circa 10 cm. – Din germ. Debreziner.
BUTUC, butuci, s. m. 1. bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.
sloi (-iuri), s. n. – 1. Bulgare, coagul (se zice despre bucati dintr-o materie care se solidifica sub efectul frigului ca grasimea, ceara). – 2. Bloc de gheata. – 3. (Trans.) Mincare de carne de oaie in seul ei. Sl. sloj, din vb. suloziti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), cf. slei si slov. sloj „seu”, ceh., rus. sloj „strat”. – Der. sloi, vb. refl. (a se inchega, a se solidifica).
A CARNOSI ~esc tranz. 1) rar A rupe in bucati (cu mainile, cu coltii, cu ghearele etc.); a sfasia; a sfarteca. 2) (piei de animale) A pregati pentru tabacit, inlaturand ramasitele de carne. /Orig. nec.
GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).
