Rezultate din textul definițiilor
YALA, yale, s.f. Mecanism de incuiere (care se poate monta la o broasca de usa si) care prezinta un mare grad de siguranta. (denumire comerciala)
YALA ~e f. Mecanism de incuiere (care se poate monta la o broasca de usa si) care prezinta un mare grad de siguranta. / Denumire comerciala
CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.
CLANTA s. ivar, incuietoare, (reg.) zimpirig, (Mold.) clampa, (Transilv.) clenci, (Ban.) clentaica, (prin Transilv.) ratez, (Ban.) snala, (Transilv. si Olt.) verver. (~ la broasca usii.)
GAURA gauri f. 1) Spartura sau adancitura naturala ori facuta special intr-un corp solid. ~ in podea. ~ in pamant. ~ in tesatura. ~ de soarece. Pantofi cu gauri. ◊ ~a cheii gaura prin care se introduce cheia in broasca usii. ~ de sarpe loc ferit; ascunzis. 2): ~ neagra obiect ceresc cu un camp gravitational foarte puternic, care atrage materia din spatiul inconjurator. [G.-D. gaurii; Sil. ga-u-] /<lat. cavula
Sild ~uri n. Placa de metal care se fixeaza la broasca usii pentru a proteja gaura cheii. /<germ. Schild
catacreza f., pl. e (vgr. kata-hresis, abuz. V. catahris). Ret. Intrebuintarea unui cuvint ca sa numesti alt-ceva: capra trasurii, broasca usii (fiind-ca seamana cu capra, animalu care se suie pe locuri inalte, si cu broasca, batracianu cel lat). V. retorica.
POTRIVIT2, -A, potriviti, -te, adj. 1. Care are insusiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizeaza cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2. Corespunzator (scopului urmarit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu..., in concordanta cu..., in raport cu... ♦ Bine ales; indicat. 3. Aranjat, asezat; intocmit, mestesugit. ◊ Cheie potrivita = cheie de care se serveste cineva pentru a deschide broasca unei usi, a unei cutii etc. straine; cheie falsa. 4. Moderat, temperat; de mijloc; acceptabil. La o departare potrivita. – V. potrivi.
SILD, silduri, s. n. Mica placa de metal sau de material plastic care se fixeaza in dreptul manerelor si broastelor la usi, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild.
ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) broasca de la usa. – Din magh. zar.
SILD s. n. 1. placa de metal care se asaza in dreptul manerelor si broastelor de la usi, ferestre etc., pe locul unde se afla gaura cheii. 2. placa de avizare de-a lungul strazilor, soselelor etc. (< germ. Schild)
ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) broasca de la usa. – Magh. zar.
IVAR ~e n. inv. 1) Inchizatoare primitiva la usile caselor taranesti constand dintr-un maner metalic montat la broasca; clanta. 2) Incuietoare (la usi, ferestre etc.) constand dintr-o bara metalica orizontala mobila, care intra intr-o ureche fixata pe toc; zavor. /<germ. Wirbel
clanta f., pl. e (d. clant si ruda cu germ. klinke si fr. clenche, clanta). Ratez [!] feru care tine inchisa o usa primitiva. (V. clampa si broasca). Fig. Clant, clantaneala: a te lua la clanta cu cineva. Om care clantaneste mult, flecar: ce clanta de femeie! – In Ban. Olt. cleanta, pl. clente. V. colatau.
broasca2 ~ste f. Incuietoare montata la o usa, la un sertar etc., care se incuie si se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca
broasca s. 1. (ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarca. 2. broasca de iarba (Hyla arborea) v. brotacel. 3. (BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palma-cu-spini. 4. (BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) pasa. 5. (TEHN.) (prin Ban.) brava, (prin Transilv.) zar. (~ la usa.) 6. (TEHN.) (reg.) piulita, tigaie. (~ la crangul morii.) 7. (TEHN.) brotac, capatai. (~ la roata morii.) 8. (TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.) 9. (TEHN.) tigaie. (~ la scranciob.) 10. (TEHN.) cap, capatana. (~ la masa dogarului.) 11. (TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.) 12. (TEHN.) surubelnita, (reg.) gasca. (~ la teasc.)
broasca (oa dift.) f., pl. ste (lat. brosca, mlat. bruscus = rubeta, un fel de broasca de unde si alb. breska, broasca testoasa, ruda cu vgr. batrahos; ngr. [d. rom.] braska; vfr. bruesche, germ. frosch, broasca. V. brotac). Un batracian care traieste de obicei in balti si mlastini. Ficus. Mecanizmu cu care se incuie usa si in care intra cheia (V. lacat). Olt. Rindea. Chist, tumoare, bolfa, modilca, unflatura pe supt pele sau inauntru trupului (V. jaba). A te face broasca, un fel de broasca care-si cloceste ouale pe spinare si pare a fi riioasa (bufo cinereus). broasca testoasa (sau cu troaca), un fel de broasca mai mare (chear mai mare de un metru) al carei corp e aparat de un test, troaca ori carapace (testudo).
broasca, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.