PATENTA, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

LICENTA, licente, s. f. 1. Titlu obtinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobandeste dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor facute; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; p. ext. diploma care confera acest titlu. 2. Autorizatie data de stat unei persoane pentru exercitarea unui negot special, pentru operatii de import si de export etc. 3. Contract prin care posesorul unui brevet de inventie cedeaza cuiva dreptul de exploatare a inventiei sale. 4. Atitudine, tinuta care depaseste limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. (In sintagma) Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale ale limbii, ceruta de necesitatea rimei, ritmului sau din dorinta de a realiza o nota stilistica particulara. – Din fr. licence, lat. licentia.

patent s. n. /patenta s. f. (brevet de inventie, dreptul de a profesa o meserie), pl. patente

LICENTA ~e f. 1) Grad universitar obtinut dupa absolvirea studiilor superioare, care permite exercitarea profesiunii corespunzatoare. 2) Examen sustinut pentru a obtine acest grad universitar. 3) Diploma care confirma acest grad. 4) Permisiune oficiala de a practica o anumita profesiune, de a importa sau de a exporta anumite marfuri. 5) Autorizatie in baza careia posesorul unui brevet de inventie cedeaza dreptul de exploatare a inventiei altei persoane. 6) Brevet care acorda acest drept. 7) Lipsa de buna-cuviinta; purtare lipsita de respect. 8): ~ poetica abatere constienta de la normele limbii literare, conditionata de legile versificatiei sau de necesitatea obtinerii unor efecte stilistice distincte. /<fr. licence, lat. licentia

LICENTA s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acorda dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; diploma obtinuta. 2. contract prin care posesorul unui brevet de inventie acorda unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica inventia sa. 3. autorizatie data de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri. 4. atitudine, purtare care intrece limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. figura retorica prin care oratorul indrazneste sa arate preopinentilor ca e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetica = abatere usoara de la regulile de pronuntare si scriere corecta a cuvintelor, din necesitati prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

BREVET, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se confera unei persoane o distinctie, o calitate in virtutea careia are anumite drepturi speciale. ◊ brevet de inventie = document pe care organul de stat competent il elibereaza inventatorului sau persoanei careia acesta i-a transmis drepturile sale si prin care se recunoaste dreptul acestora de a exploata exclusiv inventia un anumit timp; patenta. – Din fr. brevet.

PATENTA ~e f. 1) Document care adevereste dreptul unui inventator asupra inventiei sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comert sau de a exercita o profesie libera. 3) Impozit anual platit de negustori sau de liber-profesionisti pentru acest drept. [Var. patent] /<fr. patente, germ. Patent

CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.

HERA, Cristian Ioan D. (n. 1933, Ploiesti), inginer agronom roman. M. coresp. al Acad. (1995), prof. univ. la Bucuresti. A introdus in Romania cercetarea cu izotopi stabili si radioactivi in agricultura („Tehnici nucleare in agricultura”). Contributii in domeniul stiintei solului, nutritiei plantelor si folosirii rationale a ingrasamintelor („Fertilitatea si fertilizarea solurilor. Compendiu de agrochimie.”). Coautor la noua brevete de inventii in teoria si practica fertilizarii.

brevetA, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaste o inventie printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

brevetA, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaste o inventie printr-un brevet. – Fr. breveter.

PATENTA s. brevet, (astazi rar) licenta (~ de inventie.)

brevet s. n. document cuprinzand titlul, distinctia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) si care presupune anumite drepturi. ♦ ~ de inventie = document eliberat inventatorului de catre organul de stat competent, prin care i se recunoaste dreptul de a exploata in exclusivitate inventia, un anumit timp; patenta. (< fr. brevet)

brevet, brevete, s. n. Document acordat de o autoritate de stat prin care i se recunoaste unei persoane autenticitatea unei inventii sau se asigura anumite drepturi. brevet de pilot. – Fr. brevet.

brevetAT, -A, brevetati, -te, adj. (Despre inventii) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.

brevet s. patenta, (astazi rar) licenta. (~ de inventie.)

brevet ~e n. Document oficial care permite detinatorului sa exercite anumite functii. ~ de studii. ◊ ~ de inventie document prin care un organ de stat competent confera autorului unei inventii dreptul exclusiv de exploatare; patent. /<fr. brevet

brevet s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaste cuiva paternitatea unei inventii sau i se asigura anumite drepturi; patenta, licenta. [< fr. brevet].

PATENTA s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autoritati de a folosi si de a comercializa o inventie, o inovatie etc.; act, diploma care confera acest drept; brevet. ♦ (Inv.) brevet, autorizatie de a exercita un anumit comert. ♦ Patenta de sanatate = document care se da unui vas la plecarea dintr-un port si prin care se confirma starea sanitara a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se platea in trecut pentru un anumit comert sau o anumita industrie. [< fr., it. patente].

PATENTA s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autoritati de a folosi si de a comercializa o inventie, o inovatie etc.; act, diploma care confera acest drept; brevet. ♦ ~ de sanatate = document care se da unui vas la plecarea dintr-un port si prin care se confirma starea sanitara a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (in trecut) impozit care se platea pentru un anumit comert sau o anumita industrie. ◊ licenta (pentru exercitarea unui anumit comert). (< fr. patente, germ. Patent)

A brevetA ~ez tranz. (inventii, descoperiri etc.) A recunoaste in mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter