ARA, ar, vb. I. Tranz. A rasturna cu plugul brazde de pamant in vederea pregatirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.

brazdaR, brazdare, s. n. 1. Parte componenta a plugului, care taie brazda (1) in plan orizontal. 2. Parte constitutiva la masinile de semanat, care introduce semintele in pamant. – brazda + suf. -ar.

GLIE, glii, s. f. (Pop.) 1. pamant, ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = in mormant. 2. brazda de pamant (cu iarba cu tot, cata se poate desprinde o data cu harletul). – Et. nec.

SCORMONITOR, -OARE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormoneste; fig. (in special) care cauta sa patrunda, sa cerceteze, sa iscodeasca pentru a afla, a descoperi, a intelege ceva. 2. S. n. Piesa metalica in forma de gheara aplicata la unele pluguri, pentru a scormoni pamantul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

GLIE ~i f. 1) brazda de pamant cu iarba, care poate fi desprinsa o singura data cu harletul. 2) Teren pregatit special pentru culturi agricole; ogor; tarina. 3) pamant stramosesc. ◊ Sub ~ (sau ~i) in mormant. /<rus. glej, slov. glie

GLEBA s.f. (Liv.) brazda de pamant. ◊ Servitute a glebei = colonat; adscript (al) glebei = colon, serv. [< cf. it., lat. gleba].

sulc, sulcuri, s.n. (inv.) 1. brazda de pamant (alternand cu un sant, cu o groapa). 2. incretitura (pe o suprafata neteda).

GLIE s. (Mold.) brazda. (O ~ de pamant.)

stricatura, stricaturi, s.f. 1. (inv.) stricaciune, avarie, defectiune, deteriorare. 2. (inv.) dauna, paguba, pricaz. 3. (reg.) vraja (facuta cuiva). 4. (reg.) petic de pamant intre doua brazde, ramas nearat; gres.

brazda brazde f. 1) Fasie de pamant taiata si rasturnata cu plugul. 2) Urma lunga care ramane in linie dreapta dupa rasturnarea pamantului cu brazdarul. ◊ A da (sau a se da) la brazda a se indrepta; a se schimba in bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazda vite injugate la plug dinspre brazda; din dreapta. 3) Bucata de pamant, de obicei de forma paralelipipedica, desprinsa cu iarba cu tot de pe un teren pentru a fi rasadita in alt loc (ca ornament, drept protectie etc.). 4) Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; polog. 5) fig. Incretitura a pielii (mai ales la fata); rid; cret; zbarcitura; cuta. 6) fig. Urma longitudinala lasata pe o suprafata. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

ARA, ar, vb. I. Tranz. A taia pamantul cu plugul, rasturnand brazdele, spre a-l pregati pentru cultivare. – Lat. arare.

brazda, brazde, s. f. 1. Fasie de pamant rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug. ◊ Loc. adj. (Despre vite de jug) Din (sau de) brazda = din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreapta, a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant desprinsa cu iarba cu tot; glie. 3. Rand de iarba (sau de grau etc.) cosita; polog. 4. Strat (de legume sau de flori); razor. 5. Urma, dara, partie; crestatura. ♦ Fig. Zbarcitura, cuta a fetei. – Slav (v. sl. brazda).

brazda, brazde, s. f. 1. Fasie ingusta de pamant, taiata si rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug; brazdatura. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazda = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a indrepta pe cineva; a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant inierbata, de forma paralelipipedica, desprinsa de pe terenurile acoperite cu iarba, care serveste la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ brazda de udare = element provizoriu al sistemului de irigatie, prin care apa este adusa la radacina plantelor. 3. Rand de iarba, de grau etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; razor¹. 5. Urma, dara, partie. ♦ Crestatura. 6. Fig. Zbarcitura, cuta a fetei; rid. – Din sl. brazda.

brazda s. 1. (pop.) brazdatura. (O ~ de pamant.) 2. v. razor.

A brazda ~ez tranz. 1) (pamantul) A lucra cu plugul, tragand brazde. 2) A traversa, lasand urme. 3) A face sa se brazdeze. /Din brazda

parci¹, parciuri, s.n. (reg.) limba ingusta de pamant care a ramas nearata intre brazde; gres, jibita, clin.

POLOG¹ ~oage n. Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; brazda. ◊ A sta (sau a zace) ~ a sta (sau a zace) la pamant. /<bulg., sb. polog

RAZOR¹, razoare, s. n. 1. Fasie ingusta de pamant nelucrat, servind drept hotar si poteca intre doua ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume in gradini; brazda. 4. Cararuie (intr-o gradina). – Din bg. razor.

RAZOR ~oare n. pop. 1) Fasie ingusta de pamant nelucrat, care desparte localitati sau terenuri de pamant; hotar; hat. 2) Fasie ingusta de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; strat; vatra. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alatura ultimele doua brazde trase in sens opus. /<bulg. razor

RASTURNA, rastorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozitia lui normala, facandu-l sa cada intr-o parte sau sa ajunga cu susul in jos. ◊ Expr. A rasturna brazda = a taia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A intoarce (un recipient) cu fundul in sus pentru a face sa cada sau sa curga continutul; a varsa. ◊ Expr. A rasturna pe gat = a bea repede, pe nerasuflate. 2. Tranz. A culca la pamant, a pravali, a dobori. ♦ Tranz. si refl. (Despre oameni) A face sa cada sau a cadea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A inlatura dintr-o situatie inalta, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situatie, o pozitie, un plan, o conceptie. 4. Refl. A sta sau a se aseza intr-o pozitie comoda, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Ras- + turna.