i(e)ruga, i(e)rugi, s.f. (reg.) 1. brat de rau ce duce apa la moara; iazul morii, garla morii. 2. canal sau parau ce duce apa din mlastini si din balti in Dunare; ierec.

BELCIUG, belciuge, s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi castigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. brat de rau care in perioadele de seceta ramane ca un lac sinuos. – Din. sl. belicugu.

RASTOACA ~ce f. 1) Loc putin adanc in albia unei ape. 2) brat de rau abatut din matca lui si secat cu scopul de a prinde mai usor pestele. /<bulg. rastoka

RASTOACA, rastoace, s. f. Loc, garla unde o apa este putin adanca. ♦ brat al unui rau abatut din matca lui si secat pentru a putea prinde peste. – Din sl. *rastoku.

GARLA¹ ~e f. 1) Apa curgatoare cu debit mic; rau mic. 2) fam. brat mic al unui rau. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fara rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. garlo

parcanie, parcanii, s.f. (reg.) inchidere a unei parti sau a unui brat dintr-un rau, pentru prinderea butucilor si plutelor scapate din gramada.

DIFLUENTA s.f. 1. Ramificare in doua brate a albiei unui rau la varsarea in alt rau; locul unde se produce acest fenomen. ◊ Difluenta glaciara = despartirea unui ghetar in doua brate, care inainteaza in aval de ambele parti ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence].

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

CANAL s.n. 1. Albie artificiala (a unui rau, a unui fluviu etc.) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ♦ brat de mare situat intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. Formatie anatomica tubulara. 4. Cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (mai ales in televiziune). ♦ Cale de acces a informatiilor intr-o masina de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. 4. Intaritura de protectie facuta in tarmul unui rau pentru ca apa sa nu faca stricaciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti.

DIVAGARE (‹ divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagatie. 2. Pensulare a cursurilor raurilor in campiile de subsidenta, ca urmare a pantei reduse, a scufundarii lente a terenului si a aluvionarii puternice, din care rezulta meandre, belciuge, brate parasite, ostroave, renii, zone mlastinoase etc.

GARLA, garle, s. f. 1. Apa curgatoare (mai mica); brat al unei ape curgatoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe garla = a se pierde, a se risipi. A da pe garla = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) in mare cantitate, din belsug. 2. Depresiune alungita (si sinuoasa) aflata in lunca unei ape curgatoare si care, acoperita de apa, leaga de obicei un rau de lacurile sau de baltile din jurul acestuia. – Din bg. garlo.