BULZ ~i m. 1) Bulgare de faina sau de malai, ramas nefiert intr-o mancare; bot; cocolos; bol. 2) Bot de mamaliga fierbinte, in care s-a pus branza de oi; cocolos. /Orig. nec.

COCOLOS ~oase n. 1) Bucata nu prea mare sferica dintr-un material; bot; ciuculete. ~ de hartie. ~ de lut. 2) Bulgare de faina sau crupe, ramas nefiert intr-o mancare; bol; bulz. 3) Bot de mamaliga fierbinte in care s-a pus branza de oi; bulz. /Onomat.

narujnic, narujnice, s.n. (reg.) mamaliga fiarta cu branza de oi.

BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocolos. ♦ Cocolos de mamaliga calda in care s-a pus branza de oaie sau urda. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obtinute prin debitarea unui bustean si asezate astfel incat sa reconstituie trunchiul. [Pl. si: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

TELEMEA f. branza (de oaie) preparata din cas taiat in bucati si pastrata in saramura. [Art. telemeaua; G.-D. telemelei] /<turc. teleme

BULZ, bulzi, s. m. (Pop.) Bulgare, cocolos. ♦ Cocolos de mamaliga calda in care s-a pus branza de oaie sau urda.[Pl. si: (n.) bulzuri]

BULZ (prob. cuv. autohton) s. m. 1. Ansamblu de piese de cherestea obtinute prin debitarea unui bustean si stivuite asfel incat sa reconstituie trunchiul. 2. Cocolos de mamaliga amestecat cu branza de oaie sau cu urda. 3. Bulgare, cocolos.

morandau, morandaie, s.n. (reg.) 1. placinta din malai si branza. 2. bol alimentar. 3. om mare si prost.

pravalitura² s.f. (reg.) urda; branza dulce de oaie.

HARPAGON, harpagoni, s. m. Om avar, zgarcit; zgarie-branza. [Var.: arpagon s. m.] – Din fr. harpagon.

branza f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.

imbranzi, imbranzesc, vb. IV (reg.) 2. a aduna oi pentru stana. 2. a mulge laptele oilor pentru a face branza.

zgarie-branza s.m. (pop.) 1. negustoras parlit. 2. om zgarcit.

CASCAVAL s. n. Specie de branza fina preparata din lapte de oaie. ◊ Expr. A se intinde la cascaval = a avea pretentii exagerate fata de drepturile sau de posibilitatile sale. – Tc. kaskaval (<it.).

ZGARIE-branza s. m. invar. Epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos. – Din zgarie + branza.

CASCAVAL n. Specie de branza fina, preparata, de obicei, din lapte de oaie. /<turc. kaskaval

ciofleaga² s.f. sg. (reg.) om de nimic, taraie-brau, pierde-vara, zgaraie-branza.

ROQUEFORT ROC-FOR/ s. n. branza fermentata de reteta franceza, din lapte de oaie si insamantata cu un mucegai special. (< fr. roquefort)

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana superficiala pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutit si dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgarie-branza s. m. si f. invar. = epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos; zgarie-nori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

SVAITER s. n. varietate de branza fina, fermentata, care prezinta goluri mari in masa ei. (< germ. Schweizer/Kase/)

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].

SVAITER s. n. Varietate de branza fina, asemanatoare cu cascavalul, prezentand goluri mari in masa ei. – Din germ. Schweizer[kase].

branza, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. Frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (Duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

SVAITER n. Varietate de branza, preparata prin fermentatie indelungata in conditii speciale, avand multe goluri in masa ei. /<germ. Schweizer[kase]

CASCAVAL, cascavaluri, s.n. Sortiment de branza romaneasca, din pasta oparita, moale sau semitare, din lapte de vaca sau de oaie.

scamator, scamatoare, s.n. (reg.) unealta cu care se freaca pielea de oaie pentru a o curata de lana si pentru a o intrebuinta ca invelitoare pentru branza de burduf.

CASCAVAL, cascavaluri, s. n. 1. Specie de branza fina, tare, in forma de turte sau de roti, preparata din cas de lapte de oaie (mai rar de vaca). ◊ Expr. (Fam.) A se intinde la cascaval = a avea pretentii exagerate. 2. (Mar.) Pana metalica folosita la fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kaskaval.

TAIETEI s. m. pl. Aluat nedospit facut din faina, apa, sare (si oua) taiat in suvite lungi si subtiri, care se fierb in supa sau se gatesc cu branza, cu nuci etc. [Pr.: ta-i-. – Var.: taitei s. m. pl.] – Taiati (pl. lui taiat, part. lui taia) + suf. -ei (dupa it. tagliatelli).

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus