ATOMIC, -A adj. Referitor la atomi, specific atomilor. ◊ Numar atomic = numar de ordine pe care il are fiecare element chimic in tabela periodica a elementelor; energie atomica = energie nucleara; bomba atomica = bomba a carei putere este bazata pe energia nucleara. [< fr. atomique, it. atomico].

ATOMIST, -A adj. Referitor la atomism; propriu atomismului; (peior.) care tinde sa inspaimante lumea cu bomba atomica. // s.m. si f. 1. Partizan al atomismului. 2. Savant care se ocupa de fizica atomica. [Cf. fr. atomiste, it. atomista, rus. atomist].

SUPERBOMBA s. f. bomba atomica de mare putere, bomba cu hidrogen. (< fr. superbombe)

SEABORG [si:bɔrg], Glenn Theodore (1912-1999), chimist american. Prof. univ. la Berkeley (California). Lucrari in domeniul chimiei si fizicii nucleare („Chimia elementelor actinide”). Intre 1940 si 1957, impreuna cu alti specialisti, S. a participat la descoperirea a peste 100 de izotopi, la izolarea si identificarea elementelor transuranice: americiu, curiu, berkeliu, californiu, einsteiniu, fermiu, mendeleeviu si nobeliu. A obtinut in mod artificial plutoniul. Cu toate ca s-a alaturat, din 1942, „Proiectului Manhattan”, care a realizat bomba atomica americana, a fost ulterior un militant pentru dezarmarea nucleara si pentru limitarea armelor de distrugere in masa. In 1997, in semn de pretuire, numele sau a fost dat unui nou element chimic. Presedintele Comisiei pentru Energie Atomica (1961-1971). Premiul Nobel pentru chimie (1951), impreuna cu E. M. McMillan.

ATOMIC, -A, atomici, -ce, adj. Care tine de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomica = energie nucleara. Arma (sau bomba) atomica = instrument de lupta a carui putere e bazata pe energie nucleara. Masa (sau greutate) atomica = raportul dintre masa atomului unui element chimic si a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pila atomica = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

BOMBA, bombe, s. f. 1. Proiectil aerodinamic incarcat cu materie exploziva, incendiara etc., care se arunca din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ◊ bomba atomica (sau nucleara) = bomba bazata pe energia nucleara, cu o putere de distrugere extraordinara. 2. (In sintagma) Bomba vulcanica = bucata de lava aruncata in aer din crater si rotunjita prin invartirea in atmosfera. 3. (In sintagma) Bomba calorimetrica = vas rezistent de metal intrebuintat pentru determinarea caldurii de ardere a unei substante. 4. Fig. (Sport) Lovitura de minge trasa puternic spre poarta. 5. Fig. (Arg.) Stire senzationala. 6. Fig. (Arg.) Spelunca. – Din fr. bombe.

BOMBA s.f. 1. Proiectil (lunguiet) cu incarcatura exploziva, incendiara etc., folosit la bombardamentele de aviatie. ◊ bomba atomica = proiectil avand ca exploziv energia obtinuta prin dezagregarea atomului; bomba cu hidrogen = bomba bazata pe o reactie termonucleara, prin care atomii de hidrogen se transforma in atomi de heliu cu o uriasa degajare de caldura si de energie; ♦ Bomba vulcanica = bucata (rotunda) de lava, azvarlita de un vulcan de obicei la inceputul eruptiei. 2. Recipient folosit in medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (Peior.) Carciuma sordida, murdara. 4. (Fig.; sport) Lovitura puternica de minge. 5. (Fig.; argou) Stire, fapt care produce senzatie. [Var. boamba s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].

ATOMIC, -A, atomici, -e, adj. Care tine de atomi; specific atomilor. ◊ Energie atomica = energie nucleara, v. nuclear. Arma (sau bomba) atomica = instrument de lupta a carui putere e bazata pe energie nucleara. – Fr. atomique.

BOMBA, bombe, s. f. 1. Proiectil (de forma alungita, umplut cu materie exploziva, incendiara etc.) folosit la bombardamentele din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ bomba atomica = proiectil la care se foloseste ca exploziv energia obtinuta prin dezagregarea atomului. Bomba cu hidrogen = bomba exploziva bazata pe o reactie termonucleara prin care atomii de hidrogen se transforma in atomi de heliu, cu o uriasa dezvoltare de caldura si energie. ♦ Bomba vulcanica = bucata de lava care erupe din crater si capata o forma rotunda in timpul drumului parcurs prin atmosfera. 2. (Pop.) Proiectil, de marimea unei grenade, care se arunca cu mana. 3. (In expr.) Bomba calorimetrica = aparat intrebuintat pentru determinarea caldurii de ardere a unei substante. 4. Fig. (Sport) Lovitura de minge trasa puternic. 5. Fig. (Arg.) Stire senzationala. 6. Fig. (Arg.) Local rau famat; spelunca. – Fr. bombe.

CHADWICK [tʃæduic], Sir James (1891-1974), fizician englez. Prof. univ. la Liverpool. Contributii in fizica nucleara, in radioactivitate. A descoperit neutronul (1932). Participant la realizarea bombei atomice. Premiul Nobel (1935).

STRONTIU (‹ fr.{i}; {s} n. pr. Strontian, oras in Scotia) s. n. Element chimic (Sr; n. at. 38, m. at. 87,62); metal alcalino-pamantos, foarte asemanator cu calciul, alb-argintiu. Se gaseste in natura sub forma de strontianit, celestina s.a. In combinatii este bivalent. Fiind foarte reactiv, are o utilizare limitata. A fost descoperit in 1790 si izolat de Sir H. Davy in 1808. Compusii lui coloreaza flacara in rosu si de aceea se folosesc in pirotehnie la fabricarea artificiilor. Izotopul radioactiv cu masa atomica 90, dar si 89, care se formeaza in reactiile de fisiune (ex. in bombele atomice), sunt foarte daunatori vietuitoarelor.

URANIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se gaseste in natura, mai ales in pleblenda. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomica 238, 235 si 234. Se intrebuinteaza ca material fisionabil in reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, in pilele atomice pentru obtinerea elementelor transuranice, precum si la datari in arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth in 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperita in 1896 de catre fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reactie de fisiune nucleara a avut loc in 1938.

OAK RIDGE [ouk ridʒ], oras in partea de ESE a S.U.A. (Tennessee), situat pe platoul Cumberland, pe raul Clinch, la 27 km VNV de Knoxville; 27,4 mii loc. (2000). Aici a fost construit (1942-1943) un laborator de cercetari nucleare pentru realizarea primei bombe atomice (proiectul „Manhattan”). Dezafectat in 1948; o parte a laboratorului a fost transformata in muzeu al energiei atomice, iar o parte a devenit institut de studii si cercetari nucleare pentru utilizarea pasnica a energiei atomice (radioizotopi pentru medicina si biologie, instrumente nucleare etc.).

bomba ~e f. 1) Proiectil cu incarcatura, folosit la bombardamentele de aviatie. ~ atomica. ~ cu hidrogen. ◊ ~ vulcanica bucata de lava, aruncata in atmosfera, mai ales la inceputul eruptiei vulcanice. 2) fig. fam. Stire senzationala, sosita pe neasteptate. ◊ A cadea ca o ~ a veni pe neasteptate. 3) sport Sut de minge. 4) med. Recipient pentru gaze sau substante radioactive. [G.-D. bombei] /<fr. bombe

atomic, -A adj. 1. referitor la atomi, specific atomilor. ♦ numar ~ = numar de ordine pe care il are fiecare element chimic in tabelul periodic al elementelor; energie ~a = energie nucleara; bomba ~a = bomba a carei putere este bazata pe energia nucleara. 2. care foloseste armele atomice. (< fr. atomique)

bomba s. f. 1. proiectil cu incarcatura exploziva, incendiara etc., la bombardamentele de aviatie. ♦ ~ atomica (nucleara) = dispozitiv avand ca exploziv energia nucleara dezvoltata prin reactia de fuziune in lant a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bomba A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a carui explozie se datoreste energiei termonucleare dezvoltate prin reactia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bomba H, bomba termonucleara. ◊ ~ vulcanica = bucata de lava azvarlita de un vulcan, la inceputul eruptiei. 2. recipient in medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (peior.) carciuma sordida, rau famata. 4. (fig.; sport) lovitura puternica de minge. 5. (fam.) stire, fapt care produce senzatie. (< fr. bombe)

A bombaRDA ~ez tranz. 1) (state, localitati etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansand bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu intrebari). 3) fig. A deranja mereu cu insistente. 4) fiz. (nuclee atomice) A actiona cu particule elementare (pentru a declansa reactii nucleare). /<fr. bombarder

bombaRDAMENT s. n. 1. atac cu bombe de aviatie, cu proiectile de artilerie sau cu rachete. 2. (fiz.) ~ nuclear = proiectarea unui fascicul de particule elementare asupra unor nuclee atomice. (< fr. bombardement, it. bombardamento)

bombaRDAMENT s.n. 1. Atac cu bombe, cu proiectile (grele) sau cu rachete al unui obiectiv efectuat de aviatie, de artilerie etc. 2. (Fiz.) bombardament nuclear = proiectarea unui fascicul de particule asupra unor nuclee atomice pentru a provoca reactii nucleare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. bombardement, it. bombardamento].

bombaY [bombei] (MUMBAY), oras in V Indiei (al doilea al tarii), centru ad-tiv al Statului Mahārāshtra, situat pe continent si pe o ins. in apropierea coastei; 10,14 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Cel mai mare port al tarii, cu un trafic de 24,2 mil. t (1985). Aeroport international (Santa Cruz). Mare centru comercial (piata mondiala a bumbacului), financiar si ind. (tesaturi de bumbac, montaj de automobile, constr. navale, vagoane si locomotive, produce chimice si farmaceutice, aparataj electrotehnic, prelucr. petrolului). Reactor atomic (Trombay ). Studiouri cinematografice (2/3 din prod. nationala). Universitate (1857), institut tehnologic. In sec. 16 a fost cucerit de portughezi, iar intre 1668 si 1873 s-a aflat in stapinirea Companiei Engleze a Indiilor Orientale.