BOLTA, bolti, s. f. 1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus. ♦ Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Constructie de lemn sau de vergele de fier in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Arc de verdeata format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (In sintagma) Bolta cereasca sau bolta cerului = cer² (1). 2. (In sintagmele) Bolta craniana = partea superioara a cutiei craniene. Bolta palatina = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Pravalie, dugheana. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.

CERESC, -EASCA, ceresti, adj. 1. Care tine de bolta cerului², care se afla pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (in conceptiile religioase) Care se crede ca vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecator, minunat. – Cer² + suf. -esc.

RIDICA, ridic, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce in sus (sustinand cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ◊ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a inchina in cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage in sus; a inhata. ♦ A desprinde din locul in care a fost pus sau fixat si a trage in sus. ◊ Expr. A ridica armele (impotriva cuiva) = a porni la lupta (impotriva cuiva); a incepe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni in larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a indeparta, a inlatura. ◊ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria in semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strange masa dupa ce s-a terminat de mancat. (Refl.) Intinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca manecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa inceteze, a desfiinta, a anula; a indeparta. ◊ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta inchisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ◊ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omori (pe cineva). 3. A lua si a duce in alt loc, a muta din loc. ◊ Expr. A ridica stana = a cobori cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Inv.) A se muta. ♦ A strange de pe jos, a culege. ♦ A incasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza in pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce in pozitie verticala. 5. (In expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ◊ Expr. A se ridica in capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau in picioare pe locul unde mai inainte fusese culcat. A se ridica in scari = a se inalta in scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale in picioare. ◊ Expr. (Inv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se insanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii inalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se indrepta in sus, a se inalta. 3. Tranz. A misca, a indrepta in sus bratele, mainile, capul, sprancenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ◊ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a indrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata darz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decat se cuvine) = a fi increzut, infumurat; a deveni obraznic. A ridica mana (sau degetul) = a cere cuvantul. A ridica mana (sau mainile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mainile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprancene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni in zbor, a-si lua zborul; a se inalta in vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se indrepta in sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se inalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se imprastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate intr-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspandi in aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ◊ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu indrazneala sau protestand impotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta impotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ◊ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva in cap = a proceda astfel incat sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune in miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strange oameni. ◊ Expr. (Inv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a inrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se starni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; inv.) A scoate in evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai inalt, a (se) inalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ◊ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata, a intari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai inalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a inalta in grad, in rang. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Inv.) A ridica in scaun = a face domn, a inalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ◊ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia. ◊ Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori de cate ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a inmulti un numar cu el insusi. A ridica la cub = a inmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a intemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb. A ridica o invinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a invinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune in discutie o problema. [Var.: (inv.) aridica, (reg.) radica vb. I] – Lat. eradicare „a dezradacina”.

DECLIN, declinuri, s. n. Coborare a unui astru pe bolta cerului inspre apus; asfintire, scapatare. Fig. Sfarsitul unei glorii, al unei puteri apartinand unei persoane, unui popor, unei civilizatii etc.; decadere. – Din fr. declin.

BOLTA bolti f. 1) Parte interioara, boltita cu baza circulara a acoperisului unui edificiu; cupola. 2) Incapere cu tavanul concav. ◊ bolta cereasca (sau bolta cerului) cerul. bolta palatina palatul, cerul gurii. 3) Constructie speciala din vergele de lemn sau de metal, indoite in forma de arc, care serveste drept sprijin pentru plantele agatatoare. [G.-D. boltii] /<sb. bolta, ung. bolt

A PLUTI ~esc intranz. 1) A se mentine miscandu-se (incet) pe suprafata unui lichid. 2) (despre mirosuri, sunete etc.) A se raspandi mentinandu-se un timp in aer, intr-un spatiu. ◊ ~este in aer e gata-gata sa se produca. 3) (despre pasari, insecte, obiecte usoare) A se mentine miscandu-se lin in aer. Frunzele ~esc. 4) fig. (despre astri) A se misca pe bolta cerului. 5) fig. (despre mancaruri) A fi bogat in grasime, sos etc. Sarmalele ~esc in grasime. /Din pluta

EMPIREU s. n. 1. partea superioara a cerului, unde se credea ca se afla resedinta zeilor; locasul zeilor. 2. (poet.) bolta cerului, firmament. (< fr. empyree, gr. empyrios, it. empireo)

CERESC, -EASCA, ceresti, adj. 1. Care tine de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se afla pe cer. 2. (In conceptiile religioase) Care se crede ca ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecator, minunat. – Din cer² + suf. -esc.

NEBULOZITATE, nebulozitati, s. f. Gradul de acoperire cu nori a boltii cerului; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsa de claritate (vizuala, in idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nebulosite.

CRANG, cranguri, s. n. 1. Padurice de arbori tineri si de lastari. ♦ Loc acoperit cu arbusti sau cu tufe; tufaris, desis. 2. (Rar; in sintagma) Crangul cerului = bolta cereasca, firmament. – Din sl. krongu.

ARC s. v. acolada, arcus, bolta, cer, firmament.

BOLTIRE s. v. bolta, cer, firmament.

CRANGUL cerului s. v. bolta, cer, firmament.

CRUG s. v. bolta, cer, ciclu, firmament, orbita.

TARIE s. v. aer, armata, atmosfera, autoritate, bolta, cer, dioptrie, dominare, dominatie, drept, firmament, fortificatie, hegemonie, imputernicire, intaritura, legalitate, miez, mijloc, oaste, ostire, pamant, putere, slava, spatiu, stapanire, suprematie, toi, trupe, uscat, valabilitate, valoare, vazduh, zari.

cer (bolta, firmament) s. n., pl. ceruri

INALT² ~uri n. v. INALTIME. ◊ ~ul cerului bolta cereasca; firmament. /<lat. in altum

SLAVA² slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava

TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie

FIRMAMENT s.n. (Liv.) bolta cerului. [Pl. -te, -turi. / < fr. firmament, it. firmamento, lat. firmamentum].

BOLTIRE, boltiri, s. f. bolta (a cerului). Umede tremur lumine pe boltirea cea albastra (EMINESCU).

FIRMAMENT s. n. (Livr.) bolta cereasca; cer². – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

bolta s. 1. v. arcada. 2. v. cupola. 3. v. cer. 4. (ANAT.) bolta palatina v. cerul-gurii.

CER s. 1. bolta, firmament, (rar) arc, boltire, (inv.) crug, crangul cerului, (fig.) tarie. (cerul e plin de stele.) 2. v. vazduh. 3. v. rai. 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providenta. 5. (ANAT.) cerul-gurii = palat, bolta palatina, (inv.) parat.

PARAT s. v. bolta palatina, cerul-gurii, palat.

FIRMAMENT ~e n. livr. bolta cereasca; cer. /<fr. firmament, lat. firmamentum

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

PALAT¹ n. anat. Partea de sus a cavitatii bucale, avand forma de bolta; bolta palatina; cerul gurii. ◊ ~ dur partea anterioara osoasa a palatului. ~ moale (sau valul ~ului) v. VAL. /<lat. palatum, it. palato

PALATIN² ~a (~i, ~e) v. PALATAL. ◊ bolta ~a cerul gurii. /<fr. palatin

azur (-ruri), s. n. – 1. Culoarea albastrie a boltei ceresti, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur. – Der. azurat, adj. (albastru); azurita, s. f. (azurit); azuriu, adj. (albastriu).

preatarie s.f. (inv.) bolta cereasca, cer, firmament.

CRUG, cruguri, s. n. (Inv.) 1. Orbita a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cereasca. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug.

CERESC ~easca (~esti) 1) Care tine de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. bolta ~easca. 2) (in conceptiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care incanta prin calitati deosebite; fermecator; minunat. Voce ~easca. /cer + suf. ~esc

PLANETARIU ~i n. 1) Instalatie pentru reprezentarea miscarii planetelor si a altor astri pe baza modelului boltei instelate a cerului. 2) Institutie culturala in care se citesc lectii de popularizare a stiintei, folosindu-se o astfel de instalatie. /<fr. planetarium

URAN(O)- elem. „bolta cereasca”, „palat, cerul gurii”. (< fr. uran/o/-, cf. gr. ouranos, cer)

RASCRUCE, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. Fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

NEBULOZITATE s.f. 1. Faptul de a fi nebulos; stare a cerului acoperit cu nori. ♦ Raportul (exprimat in zecimi) dintre suprafata ocupata de nori si suprafata totala vizibila a boltii ceresti; gradul de acoperire a cerului cu nori; innourare usoara. 2. (Fig.) Neclaritate, obscuritate, confuzie. [Cf. fr. nebulosite, lat. nebulositas].

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.

2) cer n., pl. uri (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). bolta albastra care se pare ca inveleste pamintu. Aer, atmosfera: ceru e senin. Paradis, rai: Imparatia cerurilor. Clima: ceru unei tari. Fig. Dumnezeu, providenta: gratie cerului. A ridica in cer, a lauda mult. A rascoli ceru si pamintu, a face tot posibilu, toate incercarile. Focu cerului, fulgeru. Ceru unui tablou, partea care reprezenta [!] ceru. Ceru gurii, palatu, partea superioara a gurii de la dinti pina la inghititoare.

PALAT¹ s. n. Peretele superior al cavitatii bucale, in forma de bolta, alcatuit din apofizele palatine² ale celor doua maxilare superioare, precum si din oasele palatine², acoperite de o mucoasa groasa; cerul-gurii. ◊ Palat moale sau valul palatului = portiune musculara care continua palatul¹ in partea posterioara a cavitatii bucale. Palat artificial = muschi al palatului¹, care se foloseste in fonetica experimentala pentru a se vedea suprafata atinsa de limba la pronuntarea unui sunet. – Din lat. palatum, it. palato. Cf. fr. palais.

bolta, bolti, s. f. 1. Element de constructie cu suprafete curbe si cu suprafata inferioara bombata in sus, care acopera in intregime un spatiu, o incapere, o cladire etc. sau constituie elementul principal de rezistenta al unei constructii. ♦ Fig. cer². ♦ (Arh.; rar) Arcada. ♦ Constructie usoara in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Acoperis in forma de arc, format din ramurile dese ale copacilor. ♦ Incapere sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Gang (cu tavan arcuit). 2. (Reg.) Pravalie, dugheana. 3. (Reg.) Caruta cu coviltir. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – (1) Sb. bolta (<it.), (2) magh. bolt (<it.).