APEX, apexuri, s. n. 1. (Astron.) Punct de pe bolta cereasca spre care se deplaseaza in aparenta sistemul nostru solar. 2. Capat, extremitate (ascutita) a unui lucru. – Din fr., lat. apex.

ASTRU, astri, s. m. Corp situat pe bolta cereasca (stea, planeta etc.). [Pl. si: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.

AURORA, aurore, s. f. 1. Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand exista o lumina difuza in atmosfera; lumina rosie-portocalie a soarelui din acest interval de timp. ◊ Aurora boreala (sau polara, australa) = lumina difuza, verde sau rosiatica, care apare ca un arc in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Din fr. aurore, lat. aurora.

CHINDIE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei catre apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. Numele unui dans popular asemanator cu sarba; melodie dupa care se executa acest dans. – Din tc. ikindi.

NADIR s. n. (Astronom.) Punct de pe bolta cereasca, opus zenitului, situat la intersectia verticalei locului la care ne referim cu emisfera cereasca inferioara. – Din fr. nadir.

ECUATIE, ecuatii, s. f. Relatie matematica intre mai multe marimi cunoscute si necunoscute, valabila numai pentru anumite valori ale marimilor necunoscute. ◊ Ecuatie chimica = scriere prescurtata a reactiilor chimice cu ajutorul formulelor si simbolurilor chimice. ♦ Fig. Problema, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuatia timpului = diferenta dintre timpul solar mediu si timpul solar adevarat, care apare datorita faptului ca miscarea soarelui pe bolta cereasca nu este uniforma. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. equation, lat. aequatio, -onis.

PLUTI, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se mentine la suprafata unui lichid prin cufundare partiala in volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafata unui lichid. ♦ (Despre mancaruri) A fi inecat in grasime sau sos. 2. (Despre pasari, insecte etc.) A se mentine sau a se misca lin in aer sau intr-un fluid fara interventia unei actiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti in aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata sa se dezlantuie, a presimti aparitia; b) (despre o afirmatie, o situatie etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri ceresti; adesea fig.) A se misca pe bolta cereasca. ♦ (Despre sunete si mirosuri) A strabate prin aer, a se imprastia, a se raspandi. 3. (Adesea fig.) A se mentine sau a se misca lin intr-un spatiu sau intr-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dainui, a starui, a predomina. – Din pluta¹.

PRANZISOR, pranzisoare, s. n. (Inv. si pop.) 1. Pranzul (cel) mic; pranzulet, pranzut. 2. Loc de pe bolta cereasca in care se afla soarele la pranzisor (1). – Pranz + suf. -isor.

ORBITA, orbite, s. f. 1. Traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din fr. orbite, lat. orbita.

METEOR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natura apoasa, electrica sau optica. 2. Fenomen care consta in aparitia, pe bolta cereasca, a unui punct luminos (reprezentand corpuscule cosmice patrunse in atmosfera terestra) care se misca cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. meteoron, fr. meteore, germ. Meteor.

RASCRUCE, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. Fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

SFERA, sfere, s. f. 1. Suprafata constituita de locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect care are aproximativ aceasta forma. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cereasca”) Regiune cereasca unde se gasesc si se misca astrii; bolta cereasca. 3. Atmosfera. 4. Fig. Domeniul, limitele in cadrul carora exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva. Sfera de influenta = intindere, spatiu, domeniu in cuprinsul caruia se exercita o influenta a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezinta capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi ce poseda insusirile reflectate in continutul acesteia. – Din fr. sphere, lat. sphaera.

STELAR², -A, stelari, -e, adj. Care apartine stelelor, privitor la stele. ♦ Harta stelara = harta care reprezinta constelatiile de pe bolta cereasca. ♦ Care are forma de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; instelat. – Din fr. stellaire.

CRUG, cruguri, s. n. (Inv.) 1. Orbita a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cereasca. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug.

CRANG, cranguri, s. n. 1. Padurice de arbori tineri si de lastari. ♦ Loc acoperit cu arbusti sau cu tufe; tufaris, desis. 2. (Rar; in sintagma) Crangul cerului = bolta cereasca, firmament. – Din sl. krongu.

CULMINATIE, culminatii, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminatie = punctul cel mai inalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cereasca. – Din fr. culmination.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.

BOLTA bolti f. 1) Parte interioara, boltita cu baza circulara a acoperisului unui edificiu; cupola. 2) Incapere cu tavanul concav. ◊ bolta cereasca (sau bolta cerului) cerul. bolta palatina palatul, cerul gurii. 3) Constructie speciala din vergele de lemn sau de metal, indoite in forma de arc, care serveste drept sprijin pentru plantele agatatoare. [G.-D. boltii] /<sb. bolta, ung. bolt

CHINDIE ~i f. pop. 1) Perioada de timp cuprinsa intre amiaza si apusul soarelui. Pe la ~i. 2) Loc pe bolta cereasca unde se afla Soarele in aceasta perioada de timp. 3) art. Dans popular asemanator cu sarba. 4) Melodie dupa care se executa acest dans. [Art. chindia; G.-D. chindiei; Sil. -di-e] /<turc. ikindi

CULME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen

CULMINATIE ~i f. Moment cand un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de ~ a) punctul cel mai inalt pe care il atinge un astru in miscarea sa pe bolta cereasca; b) moment de maxima incordare a conflictului dintr-o opera literara. [Art. culminatia; G.-D. culminatiei; Sil. -ti-e] /<fr. culmination

DECLIN ~uri n. 1) Miscare de coborare a unui astru pe bolta cereasca inspre orizont; apus; asfintit. 2) fig. Proces de trecere de la o stare superioara la una inferioara; decadere; decadenta; regres. ~ul unei civilizatii. /<fr. declin, lat. declinare

DECLINATIE ~i f. astr. Coordonata exprimata prin marimea unghiului format de ecuatorul ceresc cu raza imaginara care duce spre un astru sau spre un punct de pe bolta cereasca. ◊ ~ magnetica unghi format de meridianul magnetic al unui loc si de meridianul geografic. [Art. declinatia; G.-D. declinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. declination, lat. declinatio, ~onis

INALT² ~uri n. v. INALTIME. ◊ ~ul cerului bolta cereasca; firmament. /<lat. in altum

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

LACTEE adj. : Calea ~ multime de stele, avand forma unui brau luminos, care se vede pe bolta cereasca in timpul noptilor senine; Calea Laptelui; Calea (sau Drumul) Robilor. [Sil. -te-e] /<fr. lactee, lat. lactea

NADIR n. astr. (in opozitie cu zenit) Punct imaginar pe bolta cereasca, care coincide cu zenitul din emisfera opusa celei de unde priveste observatorul. /<fr. nadir

ROI roiuri n. 1) Grup de albine pornite, impreuna cu matca lor, in cautarea unui adapost. 2) fig. Grup de fiinte sau de obiecte in miscare. ◊ ~ meteoric ansamblu de meteori ale caror traiectorii luminoase pe bolta cereasca pornesc din acelasi punct. ◊ Roiuri de stele concentrari de stele avand aceeasi provenienta si proprietati similare. /<sl. roj

SFERA ~e f. 1) Suprafata formata de multimea punctelor din spatiu egal departate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafata. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cereasca bolta cereasca. 4) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; cerc; domeniu. ◊ ~ de influenta mediu in limitele caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva; zona de influenta. ~ele inalte cercurile guvernamentale ale unei societati. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphare

SLAVA² slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava

TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie

ZENIT n. 1) astr. (in opozitie cu nadir) Cel mai inalt punct de pe bolta cereasca situat deasupra capului observatorului. 2) fig. Moment ce marcheaza cea mai inalta faza de dezvoltare; apogeu; punct culminant; culme. /<fr. zenith

ALTITUDINE s.f. Inaltimea pe care o are un punct de pe Pamant in raport cu nivelul marii. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical masurat de la orizontul astronomic pana la pozitia astrului pe bolta cereasca. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo].

ZENIT s.n. Punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca, situat pe verticala deasupra locului de observatie. [Pl. -turi, -te. / < fr. zenith, cf. ar. samt ar-runs – calea de deasupra capului].

ORIZONT s.n. 1. Linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei Pamantului cu bolta cereasca. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe raza observatorului si care trece prin centrul Pamantului. 2. (Fig.) Intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, alcatuit in general din aceeasi roca. ♦ Totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 4. Fundal (in teatru, in pictura etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].

ASTROMETRIE s.f. Tehnica determinarii locului de observatie raportat la diferiti astri de pe bolta cereasca. [Gen. -iei. / < fr. astrometrie, cf. gr. astron – astru, metron – masura].

cerime s.f. (reg.) 1. plafon, tavan; acoperis. 2. bolta cereasca.

CULMINA vb. I. intr. (Despre un astru) A trece la meridian, a atinge cea mai mare inaltime in drumul sau pe bolta cereasca. ♦ (Fig.) A atinge cea mai mare inaltime, cel mai inalt stadiu; a ajunge, a fi la apogeu. [< fr. culminer, cf. it., lat.bis. culminare].

DECLIN s.n. 1. Coborare catre asfintit a unui astru pe bolta cereasca. 2. (Fig.) Decadere. [Pl. -nuri. / < fr. declin, it. declino].

ECLIPTICA s.f. Orbita descrisa de Soare in miscarea lui aparenta anuala pe bolta cereasca. [Gen. -cii. / < fr. ecliptique].

astru (astri), s. m. – Corp situat pe bolta cereasca. – Var. n. Fr. astre.

preatarie s.f. (inv.) bolta cereasca, cer, firmament.

NADIR s.n. Punct de pe bolta cereasca diametral opus zenitului, situat la intersectia verticalei unui punct de observatie cu suprafata boltii ceresti din emisfera opusa. [< fr. nadir, cf. ar. nadir – opus].

NEBULOASA s.f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmica in univers, difuza si obscura, cu forme de dimensiuni instabile; aglomerare de stele formand o lumina difuza pe bolta cereasca. [Pron. -loa-. / < fr. nebuleuse, cf. lat. nebula – negura].

OPOZITIE s.f. I. 1. Raport care se stabileste intre doua lucruri sau doua situatii opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau judecati, stabilit dupa anumite criterii. ♦ Diferenta (fonetica) intre doua unitati lingvistice. 2. Impotrivire, opunere. 3. Pozitie pe care o ocupa un astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; pozitia a doua corpuri ceresti care se afla la o distanta de 180 de grade pe bolta cereasca unul fata de celalalt. II. (In tarile capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica pe care o practica acest grup. [Gen. -iei, var. opozitiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozitiia, lat. oppositio].

POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele doua puncte in care bolta cereasca pare sa fie atinsa de axa in jurul careia se efectueaza miscarea diurna a astrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremitati, puncte opuse unul fata de celalalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pole, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se intoarce, a se invarti].

SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].

ASTROMETRIE s. f. ramura a astronomiei, tehnica determinarii pozitiei astrilor pe bolta cereasca, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc. (< fr. astrometrie)

COORDONAT, -A I. adj. pus de acord. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie care se afla in raport de coordonare cu alta. II. s. f. 1. (mat.) fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane si paralele) prin care se determina pozitia unui punct de pe glob. ♦ e astronomice = sistem de linii care permit determinarea pozitiei astrilor pe bolta cereasca. 3. (fig.) directie, reper; situatie; cadru. (< fr. coordonne)

COSMOGRAMA s. f. harta a pozitiei astrilor pe bolta cereasca, in functie de care astrologii intocmesc horoscopul. (< fr. cosmogramme)

CULMINATIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai inalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cereasca. 2. punct culminant. (< fr. culmination)

DIURN, -A adj. de zi, din timpul zilei. ♦ miscare ~a = miscare aparenta, de la est la vest, a astrilor pe bolta cereasca, care are loc in 2⁴ de ore; maree ~a = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 2⁴ de ore are loc o maree inalta si una joasa. ◊ (despre flori) care isi duce viata activa in timpul zilei. (< fr. diurne, lat. diurnus)

ECLIPTIC, -A I. adj. referitor la ecliptica. ♦ coordonate e = latitudinea si longitudinea astrilor pe sfera cereasca. II. s. f. orbita descrisa de Soare in miscarea lui aparenta anuala pe bolta cereasca. ♦ axa cii = diametru al sferei ceresti perpendicular pe planul eclipticii. (< fr. ecliptique)

EMERSIUNE s. f. 1. iesire partiala a unui corp dintr-un lichid in care a fost cufundat; stare in care se afla un asemenea corp. 2. reaparitie pe bolta cereasca a unui astru eclipsat. (< fr. emersion, lat. emersio)

FIRMAMENT s. n. bolta cereasca. (< fr. firmament, lat. firmamentum)

NADIR s. n. punct diametral opus zenitului, la intersectia verticalei locului cu bolta cereasca din emisfera opusa. (< fr. nadir)

OPOZITIE s. f. I. 1. raport dintre doua lucruri sau situatii opuse, contrare; contrast. ◊ raport de excludere intre doua notiuni sau judecati. ◊ diferenta cu valoare functionala intre doua unitati lingvistice. 2. impotrivire, opunere. 3. pozitie a unui astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; (p. ext.) pozitie a doua corpuri ceresti diametral opuse pe bolta cereasca. II. grup politic potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica practicata de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)

ORIZONT s. n. 1. linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei terestre cu bolta cereasca. ◊ cerc din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe directia verticala dusa prin centrul Pamantului sau prin locul de observatie. 2. (fig.) intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp dupa care se face previziunea evolutiei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, prin compozitia petrografica si prin resturile de organisme pe care le contine. ◊ totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 5. arie de raspandire a trasaturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizatie. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizatie suprapuse in imprejurari diferite. 6. fundal (in teatru, in pictura etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observatiilor cu sextantul, care permite masurarea inaltimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)

POL¹ s. n. 1. (mat.) fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ ~ ceresc = fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a axei Pamantului cu bolta cereasca. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (mat.) punct singular al unei transformari geometrice. 5. extremitate a fusului celular, catre care migreaza cromozomii. 6. (fig.) fiecare dintre punctele, situatiile etc. aflate la extremitati. (< fr. pole, lat. polus, gr. polos)

RETARDATIE s. f. 1. retardare. 2. miscare a Lunii pe bolta cereasca in sens direct (de la vest la est), precum si a planetelor, in anumite situatii, avand ca efect intarzierea in fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezenta tardiva in cursul autogenezei a unor caractere, in comparatie cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

URAN(O)- elem. „bolta cereasca”, „palat, cerul gurii”. (< fr. uran/o/-, cf. gr. ouranos, cer)

ZENIT s. n. 1. punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca, diametral opus nadirului, pe verticala, deasupra locului de observatie. 2. (fig.) culme, apogeu. (< fr. zenith)

ATLAS (in mitologia greaca), titan osindit de Zeus sa sprijine vesnic pe umerii sai bolta cereasca.

ASTROMETRIE s. f. Tehnica determinarii locului de observatie raportat la sfera cereasca sau la diferiti astri principali de pe bolta cereasca. – Fr. astrometrie.

AURORA, aurore, s. f. 1. Lumina rosie-portocalie cu care soarele lumineaza orizontul, inainte de a rasari. ◊ Aurora boreala, polara (sau australa) = lumina difuza, verde sau rosie, care apare in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Fig. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Fr. aurore (lat. lit. aurora).

CANOPUS, stea din emisfera australa, situata la c. 180 ani-lumina de Soare. Are marimea stelara -0,7, fiind, dupa Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca.

CHINDIE, chindii, s. f. 1. Timp al zilei catre asfintitul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. Numele unui dans popular asemanator cu sarba si melodia dupa care se executa. – Tc. ikindi „dupa amiaza, rugaciunea de dupa pranz”.

CIINELE MARE (Canis major), constelatie din emisfera australa, compusa din c. 70 de stele vizibile. Contine cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca: Sirius.

URANIA (in mitologia greaca), muza astronomiei, fiica lui Zeus si a Mnemosinei. In reprezentarile plastice apare infasurata intr-un vesmint amplu, aplecata asupra unui glob cu un compas in mana, ceea ce simbolizeaza stradania de a masura bolta cereasca.

ceresc, -easca adj. Al cerului: corp ceresc, bolta cereasca. Divin: bunatate cereasca. Tatal ceresc, Dumnezeu. Spirite ceresti, care locuiesc in rai. Imperiu ceresc, China.

bolta f., pl. e (ca si it. volta, d. lat. volvita, ild. voluta, invirtita [de aci si bg. sirb. bolta, si ung. bolt]; fr. vuote. P. o ild. oa, cp. cu merla. V. voluta, volta, revolta, holbez, volbura, vuitoare, vultur, dezinvoltura, involucru, volum). Zidarie’n forma de arc. Tot ce are forma de arc: bolta cereasca. Vechi. Pravalie, dugheana, magazin (mai ales de manufactura). V. crivitar, sclip.

Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

BOLTA, bolti, s. f. 1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus. ♦ Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Constructie de lemn sau de vergele de fier in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Arc de verdeata format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (In sintagma) bolta cereasca sau bolta cerului = cer² (1). 2. (In sintagmele) Bolta craniana = partea superioara a cutiei craniene. Bolta palatina = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Pravalie, dugheana. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticla sau de portelan, montat la o lampa sau la un bec. ♦ Spec. (Si in sintagmele glob terestru, pamantesc sau geografic) Obiect sferic pe a carui suprafata exterioara este reprezentat aspectul continentelor, marilor si oceanelor care alcatuiesc planeta noastra. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a carui suprafata exterioara este reprezentat aspectul boltii ceresti. 2. S. n. Planeta locuita de oameni; Pamantul. 3. S. m. (In sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de forma sferoidala, adapostita in orbita. – Din fr. globe, lat. globus.

FIRMAMENT s. n. (Livr.) bolta cereasca; cer². – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

EMPIREU s. n. (In mitologia greco-romana) Partea cea mai de sus a boltii ceresti, unde se credea ca se afla locasul zeilor; resedinta zeilor. – Din fr. empyree, it. empireo.

LACTEE adj. (In sintagma) Calea Lactee = brau luminos care se vede noaptea de la un capat la celalalt al boltei ceresti; Calea-Laptelui, Calea-Robilor. – Din fr. [voie] lactee, lat. [via] lactea.

PLANETARIU, planetarii, s. n. Constructie speciala, in forma de cupola, pe care se infatiseaza, cu un aparat de proiectie special, aspectul boltii ceresti cu stelele si constelatiile, precum si deplasarea aparenta a acestora, a planetelor, a Soarelui si a Lunii etc. – Din fr. planetarium.

TARIE, (rar) tarii, s. f. 1. Forta fizica; putere, vigoare. 2. Capacitate de lupta, putere de afirmare, forta morala; fermitate. 3. Autoritate; stapanire. 4. Soliditate, trainicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Inv.; concr.) Fortificatie. 6. Moment culminant. 7. Fig. bolta cereasca, firmament; vazduh. ♦ Altitudine, inaltime; (concr.) varf, pisc. 8. Grad (mare) de concentratie de alcool, de aroma etc. 9. Intensitate auditiva a unui sunet. – Tare + suf. -ie.

CELOSTAT ~e n. Instrument cu ajutorul caruia este urmarita miscarea diurna a astrilor de pe o anumita portiune a boltii ceresti. /<fr. coelostat

FIRMAMENT ~e n. livr. bolta cereasca; cer. /<fr. firmament, lat. firmamentum

ZODIAC ~ce n. 1) Zona a boltii ceresti care se intinde de o parte si de alta a eclipticii, fiind strabatuta de Soare in decursul unui an si cuprinzand 12 zodii. ◊ Semnele ~cului figurile simbolice ale celor 12 zodii. 2) Totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zona a boltii ceresti. 3) Carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. [Sil. -di-ac] /<ngr. [kiklos]zodiakos

ASTROSCOPIE s.f. Examinarea boltii ceresti. [< germ. Astroskopie].

NEBULOZITATE s.f. 1. Faptul de a fi nebulos; stare a cerului acoperit cu nori. ♦ Raportul (exprimat in zecimi) dintre suprafata ocupata de nori si suprafata totala vizibila a boltii ceresti; gradul de acoperire a cerului cu nori; innourare usoara. 2. (Fig.) Neclaritate, obscuritate, confuzie. [Cf. fr. nebulosite, lat. nebulositas].

ASTROSCOP s.n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumara a boltii ceresti. [Pl. -oape. / < fr. astroscope, cf. gr. astron – astru, skopein – a privi].

azur (-ruri), s. n. – 1. Culoarea albastrie a boltei ceresti, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur. – Der. azurat, adj. (albastru); azurita, s. f. (azurit); azuriu, adj. (albastriu).

ASTROSCOP s. n. telescop astronomic pentru examinarea sumara a boltii ceresti. (< fr. astroscope)

ASTROSCOPIE s. f. examinare a boltii ceresti. (< germ. Astroskopie)

APEX s. n. 1. (Astron.) Punctul boltei ceresti spre care se indreapta sistemul solar. 2. (Geom.) Crestet, varf. – Fr. apex.

CALEA LACTEE, briu luminos care se vede noaptea de la un capat la celalalt al boltei ceresti. Este format din miliarde de stele ale galaxiei noastre, care nu pot fi distinse cu ochiul liber. Cunoscuta si sub denumirea de Calea Laptelui, Calea sau Drumul Robilor.

camara f., pl. ari (ngr. si vgr. kamara, bolta, de unde si vsl. kamara si turc. kemer. V. camera, comoara, ghemerlie). Vechi. bolta: cereasca camara (Con. 256). Camera, odaie. Vistieria domneasca. Administratiunea acestei vistierii. Azi. Camera mai mica de pastrat alimentele unei gospodarii: o camara bogata. – In est camara. V. celar.

ceresc, -EASCA, ceresti, adj. 1. Care tine de bolta cerului², care se afla pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (in conceptiile religioase) Care se crede ca vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecator, minunat. – Cer² + suf. -esc.

ceresc, -EASCA, ceresti, adj. 1. Care tine de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se afla pe cer. 2. (In conceptiile religioase) Care se crede ca ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecator, minunat. – Din cer² + suf. -esc.

ceresc ~easca (~esti) 1) Care tine de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. bolta ~easca. 2) (in conceptiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care incanta prin calitati deosebite; fermecator; minunat. Voce ~easca. /cer + suf. ~esc