FLUXIUNE s.f. Concentrare a sangelui sau a altor lichide in anumite tesuturi din cauza unei inflamatii. ◊ Fluxiune periodica = boala de ochi la cai. [Pron. -xi-u-. / < fr. fluxion, lat. fluxio].

pohoiala, s.f. (inv. si reg.) 1. boala de ochi la cai, datorita careia acestia nu mai vad drumul (cataracta, leucom, epitora, urdoare). 2. membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; prapur. 3. partea de jos a burtii animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situata intre ultima coasta si osul soldului, formand o adancitura; desert, flamanzare. 5. (in forma: povaiala) sira spinarii, spatele. 6. (la pl.; in forma: povaieli) marginile blanii de miel care nu sunt acoperite de lana si care din aceasta cauza nu se pot folosi la caciuli si pieptare.

LEUCOM s. n. boala de ochi prin formarea unor pete albe pe cornee; albeata. (< fr. leucome)

TRAHOM s. n. boala de ochi contagioasa, datorata unui virus, manifestata prin granulatii cenusii, rotunde, pe fata interna a pleoapelor; conjunctivita granuloasa. (< fr. trachome)

OFTALMIC, -A, oftalmici, -ce, adj. Care apartine ochiului sau bolilor ochiului, privitor la ochi sau la bolile ochiului. – Din fr. ophtalmique.

OFTALMIC, -A adj. Referitor la ochi sau la bolile ochilor. [< fr. ophtalmique].

OFTALMIC, -A adj. referitor la ochi sau la bolile ochilor. (< fr. ophtalmique)

CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.

GLAUCOM, glaucomuri, s. n. boala de ochi caracterizata prin cresterea tensiunii oculare, dureri locale intense si grave tulburari de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.

XEROZA, xeroze, s. f. boala de ochi caracterizata prin uscarea si contractarea conjunctivei, prin disparitia secretiei lacrimale si opacifierea corneii, care, in unele cazuri, devine alba; xeroftalmie. – Din fr. xerose.

ZGAIBA, zgaibe, s. f. 1. Buba mica, rana, zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui; zganca. 2. (Pop.) boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor, constand in aparitia unor bubulite pe diferite parti ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

FOTOFOBIE, fotofobii, s. f. Aversiune pentru lumina, ca urmare a unei hipersensibilitati a ochiului fata de lumina, constituind simptomul unei boli de ochi. – Din fr. photophobie.

PROTARGOL s. n. Antiseptic sub forma de pulbere fina, galbena sau galbena-bruna, format din azotat de argint si o solutie alcalina de proteine, folosit in tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol.

OFTALMOPATIE, oftalmopatii, s. f. (Med.) Denumire generica pentru bolile de ochi. – Din fr. ophtalmopathie.

ORB¹ s. n. (In sintagma) Orbul gainilor (sau gainii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifesta prin imposibilitatea de a vedea seara dupa apusul soarelui; p. ext. miopie. ◊ Expr. A avea orbul gainilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

FLUXIUNE, fluxiuni, s. f. (Med.) Concentrare a sangelui sau a altor lichide in anumite tesuturi, din cauza unei inflamatii. Fluxiune periodica = numele unei boli de ochi la cai. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. fluxion.

LEUCOM, leucoame, s. n. boala de ochi constand in formarea unei pete albe pe cornee si care poate duce la orbire; albeata. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucome.

CROMOPSIE, cromopsii, s. f. boala a ochiului datorita careia obiectele necolorate sunt percepute in culori. – Din fr. chromopsie.

BLEFARITA f. boala de ochi, care se manifesta prin inflamarea pleoapelor. /<fr. blepharite

CATARACTA¹ ~e f. boala de ochi caracterizata prin opacitatea cristalinului si pierderea (partiala sau totala) a vederii. [G.-D. cataractei] /<fr. cataracte, lat. cataracta

COLIR n. Preparat medicamentos folosit in tratamentul unor boli de ochi. /<fr. collyre

HEMERALOPIE f. med. boala de ochi, constand in diminuarea sau pierderea vederii in conditii de iluminare redusa. /<fr. hemeralopie

OCULIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Medic specializat in tratarea bolilor de ochi; oftalmolog. /<fr. oculiste

OFTALMIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de ochi sau de bolile de ochi; propriu ochilor sau bolilor de ochi. Nerv ~. /<fr. ophtalmique

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

TRAHOM ~oame n. boala de ochi contagioasa, manifestata prin inflamarea si ingrosarea conjunctivei; conjunctivita granuloasa. /<fr. trachome

XEROZA ~e f. boala de ochi caracterizata prin uscarea si retractia conjunctivei, prin disparitia secretiei lacrimale si opacifierea corneei. /<fr. xerose

CATARACTA s.f. I. Cadere de apa pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascada. II. boala de ochi caracterizata prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeata. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cadere].

OFTALMOCONIOZA s.f. boala a ochilor produsa de praf. [Pron. -ni-o-. / < fr. ophtalmoconiose, cf. gr. ophthalmos – ochi, konis – pulbere].

CROMOPSIE s.f. boala a ochiului datorita careia obiectele necolorate sunt percepute in culori. [Gen. -iei. / < fr. chromopsie, cf. gr. chroma – culoare, opsis – vedere].

FOTOFOBIE s.f. Hipersensibilitate a ochiului la lumina, constituind simptomul unor boli de ochi. [Gen. -iei. / < fr. photophobie, cf. gr. phos – lumina, phobos – frica].

GLAUCOM s.n. boala a ochilor caracterizata prin cresterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde].

HEMERALOPIE s.f. boala de ochi care se manifesta prin slabirea vederii in momentul cand se insereaza; cecitate nocturna. [Gen. -iei. / < fr. hemeralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere].

nixa s.f. (reg.) sulfat de zinc folosit ca medicament in unele boli de ochi.

LEUCOM s.n. boala de ochi, manifestata prin formarea unor pete albe pe cornee; (pop.) albeata. [Pl. -oame. / < fr. leucome].

OFTALMOPATIE s.f. (Med.) Denumire generica a bolilor de ochi. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmopatie, cf. gr. ophthalmos – ochi, pathos – boala].

TRAHOM s.n. boala de ochi manifestata prin granulatii cenusii, rotunde, pe fata interna a pleoapelor; conjunctivita granuloasa. [Pl. -oame, var. trahoma s.f. / < fr. trachome].

CROMOPSIE s. f. boala a ochiului datorita careia obiectele necolorate sunt percepute in culori. (< fr. chromopsie)

OFTALMOCONIOZA s. f. boala a ochilor produsa de praf. (< fr. ophtalmoconiose)

OFTALMOPATIE s. f. denumire generica pentru bolile de ochi. (< fr. ophtalmopathie)

ACROMATOPSIE s. f. boala de ochi care se manifesta prin imposibilitatea distingerii culorilor. – Fr. achromatopsie (< gr.).

CATARACTA², cataracte, s. f. boala de ochi, care poate duce la orbire, provocata de tulburarea cristalinului. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).

ZGAIBA, zgaibe, s. f. 1. Buba mica, rana, zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui. 2. (Pop.) boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor, constand in aparitia unor bubulite pe diferite parti ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

HEMIANOPSIE, hemianopsii, s. f. Slabire sau pierdere a vederii intr-o jumatate a fiecarei retine, intalnita in unele boli nervoase, nepermitand ochilor sa cuprinda decat o parte din campul vizual. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hemianopsie.

CONJUNCTIVITA ~e f. boala contagioasa a ochilor, cauzata de o infectie virotica, care se manifesta prin inflamarea si inrosirea conjunctivei, mancarime si secretie abundenta a glandelor lacrimogene. ~ catarala. /<fr. conjonctivite

STRABISM s.n. Infirmitate, boala in care ochiul se indeparteaza involuntar de axa vizuala; privire incrucisata. [< fr. strabisme].

GLAUCOM s. n. boala grava a ochilor, caracterizata prin cresterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor si excavarea nervului optic, cu scaderea acuitatii vizuale pana la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)

NICTATIE s. f. clipire permanenta din ochi, simptom al anumitor boli; nictitatie. (< fr. nictation, lat. nictatio)

SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) Fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.

NICTITATIE s.f. Clipire permanenta din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictatie. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

BAZEDOV s.n. (Med.) boala cauzata de hipersecretia tiroidei, manifestata prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate si palpitatii; boala lui Basedow. [< Basedow – medic german].

FOSFENA s. f. halucinatie vizuala sub forma unor puncte luminoase la apasarea pleoapelor cu ochii inchisi sau spontan, in unele boli; fotopsie. (< fr. phosphene)

A SE TOPI ma ~esc intranz. 1) A trece din stare solida in stare lichida. 2) fig. A deveni din ce in ce mai putin vizibil, disparand. 3) (despre obiecte supuse actiunii focului) A disparea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub actiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ◊ ~ din picioare (sau vazand cu ochii) a slabi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti

DUS², -A, dusi, -se, adj. 1. Plecat (fara a se mai intoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adanc. ♦ (Despre unitati de timp si despre actiuni) Trecut, disparut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adancit in orbite (de oboseala, boala, suparare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, ingandurat. ◊ Loc. adv. si adj. Dus pe ganduri = ingandurat. – V. duce.

BAZEDOV s. n. boala cauzata de hipersecretia tiroidei, manifestata prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate si palpitatii. (< germ. Basedow)

SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.

picni, picnesc, vb. IV (pop. si fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitura bine tintita. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a dobori (pe neasteptate). 3. (inv.) a ochi, a tinti, a viza. 4. (reg.; despre dinti) a aparea, a iesi. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) gauri.

albinizm n. (d. albinos). O boala care face sa se descoloreze [!] pelea [!] si paru si sa se inroseasca ochii. Negrii bolnavi de albinizm au pete albe pe pele. Sint si animale bolnave de albinizm (soarici albi, iepuri albi, merle albe, corbi albi, elefanti albi). Sint chear [!] si vegetale bolnave de aceasta boala (lipsa de clorofila).

AMBLIOPIE s.f. (Med.) Slabire a vederii, datorita unor boli, unor excese sau batranetii. [Gen. -iei. / < fr. amblyopie, cf. gr. amblys – tocit, ops – ochi].

DIFTERIE s. f. boala infectocontagioasa manifestata prin aparitia de false membrane in gat, pe laringe, bronhii, pe conjunctivele ochilor si in nari. (< fr. diphterie)

LACRIMA, lacrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, induiosare etc.); a plange (usor), a lacrima. 2. Intranz. si refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a induiosarii, a unei boli etc.); a (se) inlacrima. [Var.: lacrama vb. I.] – Din lat. lacrimare.

DIFTERIC, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghina difterica = boala contagioasa manifestata prin formarea unor false membrane in gat, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor si in nari. [Cf. fr. diphterique].

ICTER s.n. boala a ficatului constand in trecerea fierii in sange si in ingalbenirea pielii si a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) galbinare. [< fr. ictere, cf. gr. ikteros].

BAZEDOV s. n. boala provenita din hipersecretia celulara a tiroidei si care se manifesta prin tendinta de iesire a ochilor din orbite, stare nervoasa, accelerarea pulsului, palpitatii si, de obicei, marirea volumului glandei tiroide. – Din Basedow (nume propriu).

AGALACTIE s. f. absenta a secretiei de lapte dupa nastere. ♦ ~ contagioasa = boala epizootica la oi si capre, care se manifesta prin incetarea secretiei de lapte si prin leziuni la ochi si la articulatii. (< fr. agalactie)

cirtita f., pl. e (bg. kurtica, sirb. krtica d. vsl. krutu. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit si chitorlan si sobol), cu paru negru, cu ochii putin dezvoltati si care traieste supt [!] pamint scormolindu-l [!] si facind mosoroaie (talpa europaea). O boala manifestata pin [!] noduri supt pele [!]. (Poporu crede c´o capeti daca strici mosoroaiele de cirtita). V. catelu (pamintului), popondoc, somic.

AGALACTIE s.f. Lipsa a laptelui mamei dupa nastere. ♦ Agalactie contagioasa = boala epizootica la oi si la capre, care se manifesta prin incetarea secretiei de lapte si prin leziuni la ochi si la articulatii. [Gen. -iei, var. agalaxie s.f. / < fr. agalactie, agalaxie, cf. gr. a – fara, gala – lapte].

DEochi n. pop. (in superstitii) boala pricinuita de privirea admirativa, invidioasa sau rautacioasa a unor persoane, care se crede ca dispun de o putere magica. /de + ochi

A LOVI ~esc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge in mod violent (si repetat), producand durere (cu mana sau cu un obiect). 3) A atinge din intamplare (fara violenta). 4) fig. A face sa suporte o durere fizica sau morala. 5) fig. (despre stari fiziologice si psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neasteptate, aducand prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumina) A atinge brusc, provocand neplacere. Lumina m-a ~it in ochi. 7) A face sa se loveasca. 2. intranz. A bate cu putere, producand un zgomot (puternic). ~ cu pumnul in masa. /<sl. loviti

DEochi (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magica) pe care superstitiosii o atribuie unor oameni, de a imbolnavi pe cei asupra carora isi fixeaza privirea (cu rautate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boala pricinuita de aceasta privire; deochetura. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admiratie. (Astazi, mai ales in gluma) Sa nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formula de admiratie pentru calitatile fizice ori pentru inteligenta cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) diochi s. n.] – De⁴ + ochi¹.

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum