EPILEPSIE, epilepsii, s. f. Boala a sistemului nervos, caracterizata prin crize convulsive intermitente, insotite de pierderea cunostintei, de halucinatii si de alte tulburari psihice; pedepsie, boala copiilor, duca-se-pe-pustii. – Din fr. epilepsie, lat. epilepsia.

EPILEPSIE s.f. Boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii insotite de pierderea cunostintei si a sensibilitatii; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. epilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].

calcatura f., pl. i. Rezultatu calcarii, urma. Felu de a calca. Epilepsie, boala copiilor.

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

boala-copiilor s. v. epilepsie.

EPILEPSIE s. (MED.) (inv. si pop.) nevoie, (pop.) nabadai, (pl.), pedepsie, poceala, rautate, stropseala, boala-copiilor, boala-rea, ceas-rau, duca-se-pe-pustii, raul-copiilor, (inv. si reg.) stropsire, stropsitura, (reg.) aboala, apucat, pricina, alte-alea, (prin Transilv.) agambala, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) suparare.

BOALA, boli, s. f. 1. Tulburare a sanatatii, datorita unor agenti din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = tifos. Boala seaca = tuberculoza. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga rufele in boala = a spala rufele prost, de mantuiala. A scoate rufele din boala = a spala rufele bine dupa ce mai intai au fost prost spalate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Pofta, dorinta; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boala sa... = a avea o dorinta, o pofta chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciuda, necaz; pornire, pica, invidie. [Pl. si: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

boala f., pl. e si (est) boli (vsl. boli, bolnav; sirb. bol, durere, rus. boli, durere. V. bolesc, bolesnita, bolnav). Stricarea sanatatii, starea fiintei ori plantei bolnave, ca atunci cind sufera de friguri, holera, oftica, dalac, malura, taciune s.a. (V. epidemie, diateza). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politicii. Persoana nesuferita, ciuma, scirba: cine-i ciuma asta? Epitet injurios cu care taranu se adreseaza vitei: hais, boala! A baga in boala sau in boale, a ingrozi, a emotiona grozav. A baga rufele’n boala, a le murdari spalindu-le rau. boala copiilor, epilepsie. Boala cineasca, socote, unflarea pintecelui la copii cind ii intarca si maninca fara sa se sature. Boala uscata, consumare, stingere, marazm.

PLANSOARE, plansori, s. f. 1. Plans¹. 2. (Inv. si reg.) Cerere, jalba. 3. Nume dat in popor unor boli (de copii) care provoaca insomnii si planset necontenit. – Plans¹ + suf. -oare.

VERMINOZA, verminoze, s. f. boala la copii, cauzata de intoxicatia organismului cu produsele de dezagregare ale parazitilor intestinali. – Cf. fr. vermineuse.

MOLETE¹, moleti, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare galbuie sau cafenie, care traieste in faina de grau. 2. boala de copii care se manifesta prin febra, diaree, varsaturi si uscarea mucoasei nazale. [Var.: molet s. m.] – Din bg. molec.

ECLAMPSIE, eclampsii, s. f. Sindrom intalnit la femeile gravide la sfarsitul sarcinii sau imediat dupa expulzia fatului si manifestat prin pierderea cunostintei, crampe, convulsii, coma. ◊ Eclampsie puerila = boala de copii datorata tulburarilor de functionare a glandei tiroide. – Din fr. eclampsie.

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de faina, (pop.) sfoiag, (Olt. si Ban.) surdomas. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomas. (~le este o boala de copii.)

SAMCA s. (MED.) (reg.) spasma. (~ este o boala a copiilor mici.)

guster (gatlej, boala la copii) s. n., pl. gustere

molete/molet (larva, insecta, boala de copii) s. m., pl. moleti

CORI m. pop. boala de copii contagioasa care se manifesta prin aparitia de pete rosii pe piele; rujeola; pojar. /<rus. kori

ECLAMPSIE ~i f. Sindrom caracterizat prin accese convulsive (lesinuri, dureri de cap etc.), survenite la unele femei inainte sau dupa nastere. ◊ ~ puerila boala a copiilor, cauzata de functionarea anormala a glandei tiroide. /<fr. eclampsie

PEDIATRIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor la copii; medicina infantila. [G.-D. pediatriei; Sil. -di-a-tri-] /<fr. pediatrie

PLANSOARE ~ori f. pop. boala de copii manifestata prin plans necontenit si insomnie. /plans + suf. ~oare

PORENCEFALIE s.f. boala la copii caracterizata prin existenta unor cavitati deschise la suprafata creierului. [Gen. -iei. / < fr. porencephalie].

VERMINOZA s.f. boala la copii, cauzata de intoxicatia organismului cu produsele de dezagregare a parazitilor intestinali; helmintiaza. [Cf. fr. vermineuse < lat. vermis – vierme].

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

PEDIATRIE s.f. Ramura a medicinei care studiaza bolile de copii; medicina infantila. [Gen. -iei. / < fr. pediatrie, cf. fr. pais – copil, iatreia – tratament].

LIMFATISM s. n. boala la copii caracterizata prin hipertrofia organelor limfatice, prin infiltrarea cu grasime a tesuturilor, prin slaba rezistenta la infectii. (< fr. lymphatisme)

PEDIATRIE s. f. ramura a medicinei care studiaza bolile de copii; medicina infantila. (< fr. pediatrie)

RAHITISM s. n. 1. boala (la copii) prin deformatii ale oaselor, ca urmare a lipsei sarurilor de calciu in organism. 2. dezvoltare incompleta a unei plante; hipertrofie a invelisurilor florale. (< fr. rachitisme)

samca s. f. – 1. Nume popular al diavolului. – 2. boala de copii, atribuita unei interventii malefice. Origine incerta. Pare sa fie sl. (bg.) samu, sama, samo „acelasi, aceeeasi” in forma dim., caz in care ar un eufemism, cf. iele, dinsele. Der. din sl. samuka „femeie” (Scriban) nu pare convingatoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rau, dragaica), din acelasi cuvint sl., si bg. diva „zina”; pentru comp., cf. samavolnic, samodirjet. – Der. samcuta, s. f. (nasturel, Nastartium officinale).

surdomas (-si), s. m. – 1. O anumita boala de copii. – 2. Larva viermelui Tenebrio molitor. – Var. surdumas, Banat stradomas. Sb. srdomasi (Candrea).

PEDOPSIHIATRIE s. f. Disciplina medicala care studiaza bolile psihice ale copilului. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pedopsychiatrie.

POJAR, (2) pojaruri, s. n. 1. boala contagioasa (la copii), caracterizata prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola. 2. (Inv. si reg.) Foc mare; incendiu. ♦ Fig. Lumina purpurie a zorilor sau a amurgului. 3. Caldura mare, arsita. ♦ Fig. Inflacarare, ardoare, patos; pasiune, patima. – Din sl. pozaru.

POJAR ~uri n. pop. 1) Foc mare care se propaga, cauzand pierderi materiale; incendiu. 2) boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; cori. /<sl. pozaru

VARSAT² n. pop. boala epidemica de natura virotica caracterizata prin eruptii de vezicule (sau pete rosii) pe suprafata pielii, care, uscandu-se, lasa cicatrice; variola. ◊ ~ negru variola hemoragica. ~ de vant boala contagioasa care se manifesta prin febra si eruptie veziculara; varicela. ~ mare boala contagioasa (frecventa la copii) care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii; scarlatina. ~ mic boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; pojar; cori. /v. a (se) varsa

PEDOPSIHIATRIE s.f. Studiul bolilor psihice ale copilului. [Gen. -iei. / < fr. pedopsychiatrie].

RUJEOLA s.f. boala infectioasa de copii, foarte contagioasa, caracterizata prin eruptii rosii pe piele; (pop.) pojar. [Pron. -je-o-. / fr. rougeole].

CONVULSIV, -A adj. care produce, care se manifesta prin convulsii. ♦ tuse ~a = boala infectioasa la copii care se manifesta prin tuse puternica cu convulsii. (< fr. convulsif)

PEDOPSIHIATRIE s. f. disicplina care studiaza bolile psihice ale copilului si adolescentului; psihiatrie infantila. (< fr. pedo-psychiatrie)

RUJEOLA s. f. boala infectocontagioasa (la copii), caracterizata prin febra usoara si eruptii rosii pe piele; pojar. (< fr. rougeole)

SCARLATINA s. f. boala infectocontagioasa (la copii), manifestata prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. (< fr. scarlatine)

VARICELA s. f. boala virala (la copii) caracterizata prin eruptie de pete rosii cu aspect de basici; varsat de vant. (< fr. varicelle)

BAILE GOVORA, oras in jud. Vilcea, pe riul Hinta, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., tesaturi, preparate din carne. Statiune balneoclimaterica permanenta, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite in 1860) folosite in terapia afectiunilor reumatismale, neurologice, periferice si centrale, respiratorii, digestive, u*****e etc.; namol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie si boli respiratorii pentru copii. In apropiere, in satul Govora, se afla Manastirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparnita de sub teascurile careia a iesit, in 1640, Pravila de la Govora. Declarat oras in 1930.

atrepsie f. (gr. medical atrepsia, vgr. athreptos, nenutrit, d. trepho, nutresc). Med. O boala grea a copiilor de tita cind maninca mult si tot slabesc din cauza ca li s´a stricat stomahu [!] dindu-li-se prea devreme hrana solida. – Pop. boala cineasca [!], socote, sohote si zalezit.

RAHITISM (‹ fr., it.) s. n. boala intalnita la copii si adolescenti, cauzata de o carenta cronica de calciu sau de vitamina D (datorita unui deficit alimentar sau unui deficit de expunere la soare), care provoaca tulburari in metabolismul fosforului si al calciului, ceea ce duce la o mineralizare incompleta a oaselor. Se manifesta prin deformari osoase (ingrosarea extremitatilor oaselor, curbarea membrelor inferioare, proeminente la nivelul coastelor si a sternului) si intarziere in aparitia dintilor etc. Tratamentul implica doze masive de vitamina D, expunere la soare si o dieta echilibrata.

ADENOIDITA f. boala, mai ales la copii, care consta in inflamarea tesutului glandular din regiunea nazofaringiana. /<fr. adenoidite

HEMOPROFILAXIE s.f. Injectare in scop profilactic de sange uman matern sau patern, presupus a contine anticorpi protectori fata de boala cu care un copil a venit in contact, metoda practicata in trecut mai ales in rujeola. [Gen. -iei. / < fr. hemoprophylaxie].

nastimeala s.f. (reg.) 1. (despre plante) rasarire, ivire din pamant. 2. (despre boli) aparitie, ivire. 3. (despre copii) crestere, dezvoltare.

somac, somaci, s.m. (reg.) 1. numele unor mamifere care traiesc sub pamant; soarece, sobolan, catelul-pamantului, cartita. 2. specie de caine. 3. om pipernicit, mic de statura; copil. 4. (in forma: somalc) boala care se manifesta prin aparitia unor noduli subcutanati.

HEMOPROFILAXIE s. f. injectare, in scop profilactic, de sange uman matern sau patern presupus a contine anticorpi protectori fata de boala cu care un copil a venit in contact, metoda practicata in trecut mai ales in rujeola. (< fr. hemoprophylaxie)

CONVULSIV, -A, convulsivi, -e, adj. Care se refera la convulsii; care provoaca convulsii, caracterizat prin convulsii, insotit de convulsii. ◊ Tuse convulsiva = boala infecto-contagioasa, frecventa la copii, caracterizata prin accese de tuse spasmodica, de o mare violenta; tuse magareasca. – Din fr. convulsif.

TUSE f. Expiratie brusca si zgomotoasa cauzata de iritarea mucoasei cailor respiratorii sau de actiunea altor factori. ◊ ~ convulsiva (sau magareasca) boala contagioasa acuta, frecventa la copii, care se manifesta prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis

ECLAMPSIE s.f. boala care se manifesta la lauze si la gravide prin pierderea cunostintei, crampe si spasme violente. ◊ Eclampsie puerila = boala care se manifesta la copii datorita unei tulburari a glandei tiroide. [Gen. -iei. / < fr. eclampsie, cf. gr. eklampsis].

RAHITISM s.n. boala (manifestata in special la copii) caracterizata prin deformatii ale oaselor ca urmare a lipsei sarurilor de calciu in organism. [< fr. rachitisme, it. rachitismo].

ASCARIDIOZA ~e f. boala parazitara frecventa mai ales la copii, cauzata de ascarizi. /<fr. ascaridiose

RUJEOLA ~e f. boala contagioasa si infectioasa, frecventa la copii, care se manifesta printr-o eruptie de pete rosii pe piele si pe mucoase. /<fr. rougeole

boala boli f. 1) Tulburare a starii normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afectiune. ~ infectioasa. ~ epidemica. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagra) epilepsie. ~ de zahar diabet. Boli profe-sionale boli care survin in urma exercitarii unei profesii. ~ mintala psihoza. A baga pe cineva in ~e a) a baga groaza in cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supara tare pe cineva. 2) fig. Obisnuinta anormala, nedirijata de vointa si de ratiune; inclinatie excesiva si condamnabila; viciu; patima. [G.-D. bolii; Sil. boa-la; Pl. si boale (in expresii)] /<sl. boli

nastimi, nastimesc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a iesi din pamant, a se ivi. 2. (despre boli) a aparea, a se ivi. 3. (despre copii) a creste, a dezvolta.

BABITA², babite, s. f. (Pop.) boala de dentitie pe care o fac copiii mici. – Bg. babici.

REUMATISM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului locomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare), avand drept cauze: o infectie (de obicei streptococica), o reactie inflamatorie articulara si periarticulara sau o patogenie inflamatorie alergica. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronica evolutiva (artrita reumatoida), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boala acuta, de natura infectioasa, frecventa la copii si la tineri, consecutiva amigdalitei si caracterizata prin transpiratii si tumefactii dureroase ale articulatiilor. boala se complica frecvent cu imbolnavirea inimii (endocardita, pericardita etc.), pleurezie, nefrita etc. si evolueaza in puseuri, avand tendinta de rtecidiva. 2. Durere reumatica.

SCARLATINA, scarlatine, s. f. boala infectioasa, contagioasa si epidemica (mai ales la copii), care se manifesta prin febra, dureri de gat si o eruptie rosie pe tot corpul, urmata de descuamare. – Din fr. scarlatine.

INFANTIL ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru copii (in ceea ce priveste nivelul intelectual si afectiv); propriu copiilor; copilaresc; pueril. 2) Care tine de prima copilarie. boala ~a. 3) fig. (despre oameni maturi) Care manifesta lipsa de maturitate; copilaros; pueril; naiv. /<fr. infantile, lat. infantilis

CONVULSIV, -A adj. Care produce, care se manifesta prin convulsii, cu convulsii. ◊ Tuse convulsiva = boala infectioasa, care se manifesta mai ales la copii, caracterizata prin tuse puternica cu convulsii; tuse magareasca. [< fr. convulsif].

OREION, oreioane, s. n. boala contagioasa si epidemica de natura virotica, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.

MONONUCLEOZA s. f. (In sintagma) Mononucleoza infectioasa = boala infectioasa acuta, provocata de un virus, frecventa la copii si la tineri, care se manifesta prin febra si prin cresterea numarului de limfocite si de monocite din sange. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucleose.

BOLNAVICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se imbolnaveste usor; cu sanatatea subreda. copil ~. 2) (despre stari, infatisare, inclinatii etc.) Care denota o boala; maladiv. Paloare ~oasa. 3) fig. (despre reactii, atitudini) Care nu este normal; iesit cu totul din comun; anormal. O curiozitate ~oasa. /bolnav + suf. ~icios

suga, sugi, s.f. (reg.) 1. boala a oilor. 2. belea, necaz, nenorocire. 3. (fig.) grup de copii nebunatici.

SCARLATINA s.f. boala infectioasa si epidemica, care se intalneste mai des la copii si care se manifesta prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. [< fr. scarlatine].

SCARLATINA ~e f. boala contagioasa si epidemica, cauzata de o infectie microbiana, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii. /<ngr. skarlatina, fr. scarlatine

GIARDIAZA s.f. boala parazitara determinata de un protozoar, care provoaca mai ales la copii dureri abdominale, diaree, constipatie, anemie si chiar tulburari nervoase; lambliaza. [Pron. giar-di-a-. / < fr. giardiase].

CHERUBISM s. n. boala rara prin displazia fibroasa a maxilarului inferior, care da fetei unui copil aspectul bucalat de ingeras. (< fr. cherubisme)

VARICELA, varicele, s. f. boala infectioasa si contagioasa benigna, de natura virotica, care apare mai ales la copii si care se caracterizeaza prin aparitia pe piele a unor basicute care nu lasa cicatrice; varsat de vant. – Din fr. varicelle.

TABAGISM (‹ fr.) s. n. Stare toxica cronica a organismului datorata fumului. T. poate determina o gama larga de afectiuni, de la bronsite cronice, care pot evolua spre emfizem pulmonar si insuficienta respiratorie la cancer pulmonar, bucal, laringeal etc., dar si la boli c*************e si ulcer. La femeile gravide t. creste riscul de a***t spontan si determina nasterea copiilor subponderali. Femeile fumatoare prezinta un risc crescut de osteoporoza. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca anual au loc la nivelul Globului c. 3 mil. de decese ce pot fi atribuite t.

2) copt, coapta adj. (d. coc). Preparat la foc: pine [!] coapta, ou copt, mere coapte. Matur, copt de soare: mere coapte. Fig. Mai inaintat in etate: om copt. Serios, solid: minte coapta. Prapadit de boala: e copt, saracu! Buba coapta, gata sa se sparga. Fig. Om suparacios: Ce buba coapta acest copil: plinge indata!

buba f., pl. e (lat. pop. buba, de unde si fr. bube, buba, d. vgr. bubon, bolfa, inrudit cu ngr. buba, capcaun, alb. buba, sirb. bg. buba, gindac de matasa, insect, capcaun, rut. buba, rana, durere, bublyk, biscot, precum si cu rom. bulbuc. Cp. si cu bumbac). Pustula, eruptiune purulenta pe pele. Fig. Durere, boala: ura pe cel harnic e buba lenesului. Buba cea rea, sugel. Bube dulci, eczema, bube care le iese copiilor mai ales pe la gura si pe care poporu le trateaza cu drojdie de cafea. Vest. A buba (adica „acea buba”, scris gresit abuba, ca gen. e „alei bube”, adica „celei bube”), abces alveolar.

STEREOTIPIE s. f. 1. (Instalatie sau procedeu de) reproducere si multiplicare a unei forme tipografice, prin turnare intr-un metal sau prin mulare in cauciuc ori in alt material plastic a unei copii dupa aceasta forma. ♦ Forma de tipar obtinuta prin stereotipie (1). 2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu acelasi. ♦ Simptom al unor boli mintale constand in repetarea automata de catre bolnav a acelorasi cuvinte sau a acelorasi gesturi. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereotypie.

BUBA ~e f. 1) Umflatura purulenta, provocata de o infectie a tesutului celular subcutanat. ◊ ~-neagra boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; carbune. ~e-dulci bubulite contagioase, care apar la copii in jurul gurii si pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveala; au iesit toate la suprafata. 2) fam. Vatamare locala a unui tesut organic, cauzata de o trauma; rana; plaga; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil si delicat al unei discutii, probleme, situatii etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba

picioronga, picioronghez, vb. I refl. (reg.) 1. (despre puii animalelor sau despre copii) a se ridica de jos, a se putea tine pe picioare, a incepe sa mearga; a se impicioroga. 2. a-si reveni, a se intrema dupa o boala; a se impicioroga.

piciorogat, -a, adj. (reg.) 1. (despre puii animalelor sau despre copii) care s-a ridicat de jos, care se poate tine pe picioare, care incepe sa mearga, impiciorogat. 2. care si-a revenit, care s-a intremat dupa o boala.

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

S*****S, s********i, s. n. boala venerica provocata de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate si care se caracterizeaza in faza intai prin aparitia sancrului, in faza a doua prin aparitia s*********r, iar in faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ S*****s congenital (sau ereditar) = forma de s*****s care apare la copil, de obicei dupa o nastere prematura, manifestandu-se la inceput prin leziuni cutanate viscerale si pe mucoase, mai tarziu prin tumori. – Din fr. syphilis.

A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. copilul si-a ~t purtarea. /in + drept

A SE RIDICA ma ridic intranz. 1) (despre copii) A creste in inaltime; a se face mare. 2) fig. A dobandi anumite succese (inaltandu-se pe scara sociala). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai inalt, crescand pe verti-cala. 4) A se indrepta in sus; a se inalta. Soarele s-a ridicat. ◊ A i ~ (cuiva) parul (maciuca) a se ingrozi. 5) (despre fiinte) A se scula de jos. ◊ ~ in scari a se inalta in sa, sprijnindu-se in scari. ~ dupa (o) boala a se insanatosi. 6) (despre persoane sau despre colectivitati) A intreprinde actiuni energice impotriva cuiva; a porni la lupta. 7) pop. (despre fenomene, stari ale naturii, razboaie etc.) A se incepe pe neasteptate si cu violenta; a se dezlantui; a izbucni; a se starni; a se declansa. S-a ridicat o furtuna. 8) A ajunge la o anumita valoare, exprimata in cifre. Veniturile se ridica la doua millioane. /<lat. eradicare