ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

boábă (oa dift.) f., pl. e (d. bob, pl. boabe, saŭ d. sîrb. boba). Bacă, bobiță: o boabă de strugure. Bob, bobiță, grăunte: o boabă de mazăre, de mărgăritar. Broboană: boabe de sudoare eraŭ pe fruntea luĭ. A nu ști boabă (saŭ boacă) din ceva, a nu ști nimica, a fi foarte ignorant.

GORDÍN s. m. Soi autohton de viță de vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.

ACINÓS, -OÁSĂ, acinoși, -oase, adj. Care prezintă acine; care are forma unei boabe de strugure. – Din fr. acineux.

FOLOȘTÍNĂ, foloștine, s. f. 1. Rămășiță de la vegetale fierte, de la boabe de struguri tescuite, etc. 2. (Rar) Zăpadă care cade în fulgi mari. – Et. nec.

FRÂNCÚȘĂ, frâncușe, s. f. Varietate de struguri cu boabe mici, neuniforme și rare, folosită pentru vinuri de masă. – Frânc + suf. -ușă.

PLĂVÁI, -ÁIE, plăvăi, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre părul sau lâna animalelor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. 2. (În sintagma) Poamă plăvaie (și substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba albă-verzuie și rotundă. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -ai.

CORNÍȚĂ¹, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.

MUST, musturi, s. n. 1. Suc dulce care nu a început încă să fermenteze, obținut prin zdrobirea și presarea boabelor de struguri sau, p. ext., a altor fructe ori plante. 2. Zeamă, suc pe care îl conțin unele fructe. 3. Seva arborilor. 4. (Pop.) Zeamă din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea zăpezii. – Lat. mustum.

UVIFÉR, -Ă, uviféri, -e, adj. Care poartă boabe de strugure. (din fr. uvifère) [def. MDN]

UVO-, UVI- elem. „Boabe de strugure, bacă”. (din fr. uvi-, uvo-, cf. lat. uva = strugure)

NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat și la noi. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoléon.

TĂMÂIÓS, -OÁSĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.

RAZACHÍE s. f. Varietate de viță de vie care dă struguri cu boabe mari, lunguiețe și foarte cărnoase. – Din tc. razakı, ngr. razakí.

RÍSLING s. n. Varietate de struguri cu boabele dese, de culoarea galbenă-verzuie cu mici puncte negre, cu pielița groasă; p. ext. vin din astfel de struguri. [Scris și: riesling] – Din germ. Riesling, fr. riesling.

SAUVIGNÓN s. n. Soi de viță de vie cu struguri având boabele verzui, îndesate, bune pentru producerea unor vinuri superioare. ♦ Vin făcut din acest soi de struguri. [Pr.: sovinión] – Cuv. fr.

STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană.

ACINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) anat. (despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. /<fr. acineux

ALIGOTÉ n. 1) Varietate de viță de vie altoită având struguri cu boabe mici, rotunde, albe-verzui, dulci. 2) Vin obținut din acest soi de struguri. /<fr. aligoté

CRĂCÁNĂ² ~e f. 1) Varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ană

MAJÁRCĂ f. 1) Varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari verzui-ruginii. 2) Vin de calitate superioară produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.

MUST ~uri n. 1) Lichid dulce obținut prin zdrobirea și presarea boabelor de struguri (sau ale altor fructe), care încă n-a început să fermenteze. 2) pop. Lichid nutritiv care circulă în vasele plantelor; sevă. 3) Zeamă de băligar. /<lat. mustum

RAR² ~ă (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puțin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară. ◊ Rară-neagră varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanțate una de alta. 2) Care este mai puțin dens, mai puțin compact. 3) Care este puțin răspândit, puțin frecvent. Frumusețe rară. 4) rar Care este de mare valoare; prețios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarus

RAZACHÍE ~i f. Varietate de viță de vie având struguri cu boabe mari, cărnoase, de culoare albă sau roșie. /<turc. razaki, ngr. razaki

RÍSLING n. 1) Varietate de viță de vie, având strugurii cu boabe mici, rotunde, de culoare galbenă-verzuie. 2) Struguri din această varietate. 3) Vin alb produs din acest soi de struguri. /<germ. Riesling, fr. riesling

SAUVIGNON [pr.: sovinión] n. 1) Soi de viță de vie cu struguri având boabe verzi , folosit la producerea unor vinuri superioare. 2) Vin obținut din acest soi de viță de vie. /Cuv. fr.

A STAFIDÍ ~ésc tranz. (boabe de struguri) A face să se stafidească. /Din stafidă

A SE STAFIDÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre boabe de struguri) A se transforma în stafidă; a-și pierde forma și dimensiunile prin uscare. 2) fig. A deveni asemănător cu o stafidă; a se încreți tare; a se smochini. /Din stafidă

TERÁZ n. 1) Varietate de viță de vie hibridă (de calitate inferioară), având struguri cu boabe mici și negre. 2) Vin făcut din astfel de struguri. /<fr. Terras

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (Anat.; despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. [< fr. acineux].

gaiárd s. m. varietate de struguri cu boabele mari, de culoare albã–rozale. (din fr. gaillard)

chihoáră s.f. (reg.) varietate de strugure cu boabe mari, rare și gălbui.

ciorăiáș s.m. sg. (reg.) soi de struguri cu boabe negre și mici.

împopistrát, -ă, adj. (reg.; despre struguri) cu boabe coapte printre cele crude.

mărgeluíre s.f. (reg.) degenerarea boabelor de struguri din cauza condițiilor atmosferice nefavorabile.

óvis s.m. (reg.) struguri cu boabe mari, rare, ce se coc târziu.

păsățél, păsățéi, s.m. (reg.) 1. semințe sau boabe măcinate; bulgur, urluială. 2. griș. 3. specie de struguri cu boabe mici. 4. plantă erbacee urât mirositoare; păducherniță.

pârci², pârci, s.m. 1. (înv. și pop.) țap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada de împerechere; sudoare de țap, pârceală, pârcit, pârcitură, pârcioc, pârciță. 3. (reg.) hormonii s*****i la om. 4. (reg.) tânăr d*******t, ușuratic. 5. (reg.) om de statură mică, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.

pârcigán s.m. sg. (reg.) varietate de struguri cu boabe dulci, de culoare neagră-roșietică; branete.

pitoésă s.f. (reg.) varietate de struguri cu boabe mari, albe, sferice și puțin turtite.

plăvắu, plăvắi, adj. m. (reg.; în sintagma) strugure plăvău = varietate de struguri cu boabe sferice, de culoare verde-gălbuie.

porfíră, porfíre, s.f. (înv.) 1. purpură (pentru veșminte); veșmânt făcut din purpură. 2. (fig.) putere politică supremă a suveranului; stăpânire, conducere, guvernare. 3. (înv. și pop.) varietate de vin roșu deschis. 4. varietate de struguri cu boabe roșietice. 5. culoare purpurie.

porumbíu, -ie, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) de culoarea porumbei; negru-vinețiu. 2. (s.f.) varietate de strugure cu boabele negre-vineții.

broboánă (broboáne), s. f. – 1. boabă, bacă. – 2. (Trans.) Coacăză. – Var. borboană, burboană, brobonea. Bg. *brŭbona, de la brŭbonka (Weingand, Jb, XV, 168); brobință, s. f. (boabă; cocoloș, cheag); brobonac, s. m. (pietricică); desbroboni, vb. (a dezghioca, a culege boabele de struguri de pe ciorchine); (îm)brobona, vb. (a picura).

puroiós, puroioásă, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv. și reg.) purulent. 2. (s.f.; reg.) varietate de struguri cu boabe mărunte, albe și dulci.

slăvíță s.f. (reg.) varietate de struguri cu boabe mari, rare și dulci.

tigvoásă s.f. (reg.) strugure cu boaba albă, mare.

RÍSLING s.n. Varietate de struguri cu boabele dese, galbene-verzui cu mici puncte negre; (p. ext.) vin obținut din astfel de struguri. [Scris și riesling. / < fr. riesling].

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (despre glande) de forma unor boabe de strugure. (< fr. acineux)

BORDÓ I. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre. ◊ vin roșu din regiunea Bordeaux. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșu-închis. (< fr. bordeaux)

DURÍF s. m. varietate de struguri cu boabele turtite, de culoare neagră. (< fr. durif)

HÁMBURG s. m. varietate de struguri cu boabele rare, ușor sferice, cu pielița groasă, de culoare neagră-violacee. ◊ vin din acești struguri. (cf. Hamburg)

ÍSCHIE s. f. varietate de struguri cu boabele mari, sferice, de culoare albă-gălbuie. ◊ vin din acești struguri. (< it. ischia)

MADÉRA s. n. varietate de struguri cu boabele mari, rare, de culoare neagră. ◊ vin dulce din acești struguri. (< port. madera)

MALBÉC s. m. varietate de struguri cu boabele sferice, negre-albăstrui. (< fr. malbec)

NAPOLEÓN s. m. 1. veche monedă franceză de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea. 2. varietate de mere sau de pere, de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă. ◊ varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui. (< fr. napoléon)

RÍSLING s. n. varietate de struguri cu boabele dese, galbene-verzui, cu mici puncte negre. ◊ vin obținut din acești struguri. (< germ. Riesling)

UVIFÉR, -Ă adj. care poartă boabe de strugure. (< fr. uvifère)

ȚÂRȚÂRÁTICĂ s. f. (În expr.) Poamă țârțâratică = varietate de struguri cu boabe mărunte și gust acrișor. – Din țârțâră + suf. -at-ică.

stafídă (-de), s. f. – boabă de strugure uscată. – Var. strafidă (Mold.). Mr. stăfidă, megl. stăfigă. Ngr. σταφίδα (Roesler 576; Tiktin; Sandfeld 18), cf. calabr. stáfida, bg. stafida, alb. stafidhë. – Der. stafidi, vb. refl. (a se usca, a se descărna), cf. ngr. σταφιδιάζω „a se usca strugurii”. ἔ γινε σταφίδα „s-a sfrijit” (cf. Gáldi 256).

BRÁGHINĂ s. f. Varietate de struguri cu boabe rare, roșii, care se coc devreme.

BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.

COÁRNĂ¹ f. 1) Varietate de viță de vie având struguri dulci, cu boabe alungite și coa-ja tare. ~-neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. /<lat. corna

PLĂVÁIE f. Varietate de viță de vie având struguri cilindrici cu boabe albe-verzui, folosită pentru obținerea vinurilor. /plav + suf. ~ai

ALICÁNTE s.n. Soi de viță de vie cu struguri roșietici și boabe sferice. ♦ (P. ext.) Vin licoros originar din Spania. [< fr., sp. alicante, cf. Alicante – oraș în Spania].

ALICÁNTE s. n. soi de viță de vie cu struguri roșietici, cu boabele dese, rotunde. ◊ vin din acest soi de viță. (< fr. alicante)

TERÁS s. m. varietate de struguri hibrizi cu boabe mici, negre, cu miezul incolor și moale. ◊ vin din acești struguri. (< fr. terras)

CHARDONNAY s. n. Soi de viță de vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. [Pr.: șardoné] – Cuv. fr.

FURMÍNT s. m. Soi de viță de vie cu struguri mijlocii, cilindrici, cu boabe dese, omogene, verzi-gălbui, din care se fac vinuri superioare; vin din acest soi de viță de vie. – Din fr. furmint.

COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

TRAMÍNER s. n. Soi de viță de vie originară din Germania, cu struguri cilindrici și cu boabe mici, rotunde, de culoare roz-murdar, nearomate; vin de calitate superioară obținut din strugurii acestei vițe. [Pr.: traminăr] – Din germ. Traminer.

aurél s.n. (pop.) 1. aur (în poezia populară) 2. varietate de strugure alb-gălbui cu boabe mărunte

ȘASLÁ/CEASLÁ s. f. varietate de struguri de masă cu boabele de mărime mijlocie, sferice, de culoare galbenă-aurie sau roz. (< fr. chasselas)

VÚLPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor sălbatic, de mărimea unui câine, cu blana roșcată, cu coada lungă și stufoasă, cu urechile ascuțite și cu botul îngust; vulpoaică (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagră cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea căutătura vicleană. A tocmi vulpea din pădure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la îndemână). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoană vicleană, șireată. II. 1. (Reg.) Dar în bani sau în vin pe care, după datina de la nunți, mirele, dacă este din alt sat, este obligat să-l dea flăcăilor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare roșiatică. 3. Ferestruică în acoperișul caselor țărănești, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-deșertului = fenec. [Var.: húlpe s. f.] – Din lat. vulpes.

TERÁZ s. n. Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. [Var.: terás s. n., terásă s. f.] – Et. nec.

ZÁIBĂR m. pop. 1) Varietate de viță de vie nealtoită, având struguri nu prea mari, cu boabe alungite, de culoare neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.

CABERNÉT s.n. Varietate de struguri cu ciorchinii mici și boabele îndesate, mici și rotunde, de culoare neagră-violetă. ♦ Varietate de vin obținut din astfel de struguri. [< fr. cabernet].

CABERNÉT s. n. soi de struguri cu ciorchini mici și boabe îndesate, și rotunde, de culoare neagră-violetă. ◊ vinul obținut. (< fr. cabernet)

3) corn, coarnă adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poamă cu boabele de forma fructelor cornuluĭ: strugure corn, poamă coarnă. – În Munt. se zice coarnă, ca s. f. cu înț. de „poamă coarnă”.

ALICÁNTE subst. Soi de viță de vie cu struguri roșietici de mărime mijlocie și boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.

CRÂMPOȘÍE s. f. (Reg.) Soi de viță de vie autohton, cu struguri albi-verzui sau ruginii cu boaba rotundă; vin făcut din acești struguri. – Et. nec.

ALICÁNTE s. n. Soi de viță de vie cu struguri roșietici de mărime mijlocie și boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.

ALIGOTÉ s.n. Varietate de struguri din viță franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă verzuie. ♦ (p. ext.) Vin obținut din astfel de struguri. [< fr. aligoté].

ALIGOTÉ s. n. varietate de struguri din vița franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde. ◊ vin din acest soi de struguri. (< fr. aligoté)

BACATÓR s. m. Soi de struguri cu ciorchini de mărime mijlocie, cu boabe rare, roșietice, cultivat pentru producerea vinurilor de masă.

MERLÓT s.n. Soi de viță de vie de origine franceză, cu ciorchini cilindrici și boabe mici, negre și rotunde. ♦ Vin obținut din strugurii acestei vițe. [< fr. merlot].

MERLOT [MERLÓ] s. n. soi de viță de vie de origine franceză, cu ciorchinii cilindrici și boabe mici, negre și rotunde. ◊ vin din acești struguri. (< fr. merlot)

STAFÍDĂ, stafide, s. f. boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafídă s. f.] – Din ngr. stafídha.

STAFÍDĂ ~e f. mai ales la pl. boabă uscată (și lipsită de semințe) a unor varietăți de struguri. [G.-D. stafidei] /<ngr. stafída

FURMÍNT m. 1) Soi de viță de vie cu ciorchini cilindrici și boabe dese, verzi-gălbui. 2) Vin de calitate superioară obținut din asemenea struguri. /<fr. furmint

împopistrá, pers. 3 sg. împopistreáză, vb. I refl. (reg.; despre struguri) a începe să se coacă, a se pârgui (cu unele boabe coapte printre cele crude).

pomușoáră, pomușoáre, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacăz, coacăză. 3. agriș, agrișă. 4. coacăz sălbatic cu fructe roșii și acre; păltior. 5. plantă americană cu flori roșcate sau galbene, cu fructe în ciorchini, cultivată și la noi ca plantă ornamentală. 6. plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicină; lăsnicior.