MALAI, (2) malaie, s. n. 1. Faina de porumb. ♦ (Reg.) Faina de mei. 2. Aliment preparat din faina de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit si copt in cuptor; aliment preparat din faina de porumb framantata cu lapte (si cu zahar). ◊ Expr. Si-a trait traiul, si-a mancat malaiul = a imbatranit; s-a invechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus: malai-mare = om mancacios sau om bleg, lipsit de vlaga, prostanac. ♦ Turta formata prin presarea reziduurilor ramase dupa extragerea uleiului din semintele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p. restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p. restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Matura. 6. Compus: malaiul-cucului = a) planta erbacee cu flori brune, dispuse la varful ramurilor (Luzula pilosa). b) planta erbacee cu frunze liniare si flori brune sau galbui, dispuse in spice (Luzula campestris). [Pl. si: malaiuri] – Et. nec.

PASAT s. n. 1. Seminte de mei (decorticate si adesea pisate); p. ext. boabe de porumb sau, rar, de alte cereale, pisate sau macinate mare. ◊ Expr. A face (pe cineva) pasat = a nimici, a face (pe cineva) pilaf. 2. (Bot.; reg.) Mei. 3. Mancare preparata din pasat (1) fiert, care se mananca cu lapte, cu unt si branza etc.; terci de malai sau de faina. ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cadea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) in pasat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti in toate. A fi lapte cu pasat sau a fi pasat dulce = a fi lucru bun si placut (de mare folos pentru cineva). – Lat. pinsatum.

floricele s.f. pl. (pop.) boabe de porumb coapte si sarate.

punoi, punoaie, s.n. (reg.) 1. puroi. 2. zeama din boabe de porumb.

tuhal, tuhali, s.m. (reg.) sac mare pentru boabe de porumb.

tanc (-curi), s. n. – 1. Pisc, culme. – 2. Punct, moment exact. – 3. Tinta, obiectiv. – 4. Mira, catare. – 5. Gradatie pentru a masura butoaie. – 6. Masurare, cotit, cotarit. – Var. inv. tenchi. De la tanc, var. lui tac, cf. celelalte der. de la aceasta radacina expresiva. Pentru prezenta infixului nazal, cf. bo(n)t, cio(n)c, ciu(n)t. Legatura cu sl. znaku „semn” (Cihac, II, 429) este improbabila; nici cea presupusa cu germ. Zinke, Zacke (Tiktin; Candrea) sau mag. czenk (Lacea, Dacor., III, 744) nu este mai putin improbabila. Der. tencuse (var. tancuse, tincuse), s. f. (virf, ascutis, colt; bucata de raboj pentru control; un anumit joc de copii cu pietricele sau cu boabe de porumb), cu suf. dim.; tantos, adj. (mindru, falos, increzut), probabil in loc de *tancos, cf. sp. encumbrarse (dupa Cihac, II, 534, din mag. dacos; dupa Scriban, din mag. cincos „perfid”); tantosa, vb. refl. (a se mindri, a se fali).

FLORICEA, -ICA, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florisoara. 2. (La pl.; si in sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) boabe de porumb prajite, umflate si crapate, care seamana cu niste flori mici albe; cocosei, cocosi. – Floare + suf. -icea, -icica.

BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleava ramasa dupa vanturarea semintelor de canepa sau de in, dupa macinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame ramase de la melitarea si pieptanarea inului si a canepii. – Cf. alb. byk.

ZEINA, zeine, s. f. Proteina care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zeine.

DEZGHIOCAT², -A, dezghiocati, -te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfacut din coaja sau din pastai; (despre boabele de porumb) desfacut de pe stiuleti; (despre stiuleti) scos din panusi. – V. dezghioca.

MASELAT, -A, maselati, -te, adj. (Reg.; despre porumb) Cu bobul mare si alb. – Din masea.

PELAGROZINA s. f. Substanta toxica aflata in bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine.

MOCANESC, -EASCA, mocanesti, adj., s. f. 1. Adj. De mocan, al mocanului, specific mocanilor, privitor la mocani. ◊ Oaie mocaneasca = varietate de oaie turcana. Cal mocanesc = cal scund de munte. porumb mocanesc = varietate de porumb cu bobul mare. 2. S. f. art. Numele unui dans popular asemanator cu hora; melodie dupa care se executa acest dans; mocanca. – Mocan + suf. -esc.

CRUPE s. f. pl. (Reg.) boabe de porumb, de orez etc. macinate mare, folosite la prepararea unor mancaruri. – Din ucr. krupy.

ZEINA s.f. Proteina care se gaseste in boabele de porumb. [Pron. ze-i-. / < fr. zeine].

ciocalau, ciocalai, s.m. (reg.) 1. stiulete (de porumb, cu boabe), druga, dragalau, cotolan, chica. 2. partea de jos a strujanului de porumb cu radacina ramasa in pamant, dupa ce a fost taiat porumbul; cocean, ciocan, cioclej, tulean. 3. con de brad. 4. ciuperca veninoasa. 5. ciucure, canac.

gheora, gheorez, vb. I (reg.) a curata boabele de porumb.

ingingiat, -a, adj. (reg., inv.) 1. (despre porumb) cu boabele date. 2. (despre om) imbogatit, cu cheag.

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

puicuta, puicute, s.f. 1. (pop.) pui de s*x feminin; puica mica. 2. (pop.) iubita, iubitea, iubitica. 3. (pop.; deprec.) cocota, p*********a. 4. (reg.; la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puichite. 5. specie de cartofi lunguieti.

smicurat, smicurata, adj. 1. (inv.) sfaramat, zobit. 2. (inv.; despre boabele de porumb) dezghiocat. 3. (reg.; despre oameni) trist.

smicurit s.n. (reg.) 1. (despre boabele de porumb) dezghiocat. 2. (despre copii) planset inabusit si intretaiat; scancet.

stremeleag, stremelege si stremeleaguri, s.n. si stremelegi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpina fara ramuri sau fara frunze. 2. (s.n.) bat, bata. 3. (s.n.) furca de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasa a fructului de porumb, fara boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care creste parul. 6. (s.m.) om inalt si slab.

ZEINA s. f. proteina vegetala din boabele de porumb. (< fr. zeine)

gingie (gingii), s. f. – Tesut care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor si a maselelor. – Mr. dzindzie, istr. (zinzire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Puscariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encia. In Trans. de Nord se foloseste var. gingina, care explica si istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnworter, 45). – Der. ingingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se imbogati).

ZEINA, zeine, s. f. Proteina care se extrage din boabele de porumb. – Fr. zeine.

RIPPL-RONAI [ripl:ro:nɔi], Jozsef (1861-1927), pictor, grafician si decorator ungur. Influentat de nabisti, a dezvoltat stilul „boabelor de porumb”, o varianta a poantilismului. Tablouri in ulei, pasteluri, tapiserii, gravuri.

PAPUSOI, (I, II 1) papusoi, s. m., (II 2) papusoaie, s. n. I. S. m. Augmentativ al lui papusa (I). II. (Reg.) 1. S. m. porumb. ♦ Rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 2. S. n. Loc plantat cu porumb; porumbiste. [Var.: (reg.) popusoi s. m., s. n.] – Papusa + suf. -oi.

COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosita ca nutret. 2. Stiulete de porumb desfacut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kocan, scr. kocanj.

COCEAN ~eni m. 1) Tulpina de porumb folosita ca nutret. 2) Stiulete de porumb eliberat de boabe, folosit drept combustibil; ciocalau. 3) (la fructe si legume) Mijloc tare; cotor. [Sil. co-cean] /<bulg., sb. kotan

ingurzire, s.f. (reg.) 1. (despre piele, camasi, cioreci, panza, panura, plasa de peste, obraz, gura) incretire. 2. (despre porumb; cand apar boabele) ingingiere.

papusoi¹, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.

CURA², curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe stiuletii porumbului. – Lat. curare „a ingriji, a curata”.

curatura¹ s.f. sg. (reg.) 1. curatire, curatitura. 2. loc curat (fara radacini, cioturi, maracini etc.), bun de pasunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpatura. 5. ramasitele din ciur dupa cernerea graului; codina. 6. boabe (de grau sau porumb).

pieloteie, pielotei, s.f. (reg.) 1. piele (mai ales de ovine). 2. tesut animal cu aspect de foita, lama sau panza fina; membrana, pielcuta, pielusina, pielita. 3. carne de calitate inferioara (cu pielite, vine, tendoane). 4. excrescenta, chist; tumoare. 5. tesut vegetal subtire; membrana, epicarp. 6. panusa subtire crescuta pe stiuletii de porumbi, printre sirurile de boabe. 7. pojghita fina ce se formeaza pe suprafata unor alimente lichide (lapte, supa etc.).

scrupa, vb. I (reg.; despre stiuletii de porumb) a curata de boabe.

BATOZA s. f. masina agricola pentru desfacerea boabelor din spice, pastai, porumbi etc. (< fr. batteuse)

CIOCAN³, ciocani, s. m. (Reg.) Stiulete de porumb (curatat sau nu de boabe); ciocalau. – Din scr. cokan.

DEZGHIOCA, dezghioc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface si a indeparta invelisul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coaja sau boabele dintr-o pastaie. ♦ A desface panusile sau boabele de pe stiuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.

ingingia, pers. 3 sg. ingingie, vb. I (reg., inv.) 1. (despre porumb) a incepe sa dea boabele, a ingurzi. 2. (fig.; despre om) a face avere, a prinde cheag.

ingurzi, ingurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti. 2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia. 3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste). 4. (fig.; refl.) a se increti obrazul sau gura. 5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.

raiet, raieti, s.m. (reg.) porumb cu stiuletele scurt si boabe rare.

CINCANTIN s. m. varietate de porumb cu tulpina scurta si bobul mic, portocaliu. (< it. cinquantino)

LESOI, lesoaie, s. n. Augmentativ al lui leasa; gratar de nuiele pe care se bat stiuletii de porumb spre a se desface boabele.

SCORUMNIC, scorumnici, s. m. Varietate de porumb cu stiuletele gros si boabele mari, galbene-aurii sau portocalii.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

CINCANTIN s. m. Varietate timpurie de porumb, cu tulpina scurta si subtire si cu bobul marunt de culoare portocalie. ◊ (Adjectival) porumb cincantin. – Din it. cinquantino.

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un stiulete de porumb; (despre pastaioase) a bate pastaile uscate pentru a separa boabele (de mazare, etc.). 2. (Fig.) A calca in picioare. (din smac¹, in loc de smicula, ca si in zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmiculāre < mica)

CINCANTIN m. Varietate de porumb timpuriu, cu tulpina scurta si cu bobul marunt, portocaliu. /<it. cinquantino

HANGAN, hangani, s. m. Soi de porumb de munte cu stiuletele mare si cu bobul galben-roscat. – Din n. pr. Hangu.

FULG ~gi m. 1) Pana de marime medie, pe jumatate pufoasa si foarte moale. 2) Cristale albe de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care cad pe pamant, alcatuind zapada. 3) Produs alimentar in forma de floricele sau placi subtiri, obtinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.

CINCANTIN s.n. Varietate de porumb cu tulpina scurta si subtire si cu bobul marunt, de culoare portocalie. [< it. cinquantino].

moranglav, -a, adj. (reg., despre porumb) cu drugi mari si cu 8-10 randuri de boabe.

panusie, panusii, s.f. (reg.) 1. panusa. 2. papusa tanara de porumb (inainte de a se forma matasea si boabele).

porumbiu, -ie, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) de culoarea porumbei; negru-vinetiu. 2. (s.f.) varietate de strugure cu boabele negre-vinetii.

ghije (-ji), s. f. – 1. Panusa de porumb. – 2. Coada verde de nuca. – Var. ghij. Origine necunoscuta. – Der. ghijura, s. f. (stiulete de porumb crud); ghija, vb. (a dezghioca, a curata de boabe); ghijos, adj. (care are multe foi). Cf. gheura.

rijnita (-te), s. f. 1. Moara mica in general actionata de un cal pentru a macina griu, porumb sau sare. – 2. Masina mica de mina pentru risnit boabe. – 3. Piulita, pisalog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipota. – 6. (Arg.) Masinarie. – Var. risnita. Sl. zruny „moara” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. zrunica, cu metateza, cf. sl. zrunuvinica „roata de moara” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rącinica „miner”, din rąka „mina” (Tiktin), pare mai dificila sematic. – Der. rijni (var. risni), vb. (a macina); rijnitar, s. m. (vinzator de risnite de cafea).

FAINA f. 1) Pulbere obtinuta din grau sau din alte boabe de cereale macinate, folosita in alimentatie. ~ de grau. ~ de porumb. 2) Substanta sau material transformat prin macinare in pulbere. ~ de peste. [G.-D. fainii; Sil. fa-i-] /<lat. farina

A DEZGHIOCA dezghioc tranz. 1) (pastai) A desface pentru a scoate boabele. 2) (prune, caise etc.) A desprinde de pe sambure. 3) (stiuleti de porumb) A curata de graunte. /<lat. disglubicare

scorumnic, adj. 1. (inv. si reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu si are druga groasa si bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decat se coc in mod obisnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care imbatraneste inainte de vreme. 4. (reg.) care se casatoreste de tanar. 5. (reg.; despre copii; in forma: scoromnic) dezvoltat inainte de vreme, precoce.

strohani, strohanesc, vb. IV (reg.) 1. (despre stiuletii de porumb) a bate in piua sau in lesa, ca sa se desfaca boabele. 2. (despre sare) a bate in piua, ca sa se sfarame, sa se piseze.

MALAI ~ie n. 1) Planta din familia gramineelor cu spicul ramificat, avand semintele in forma de boabe mici, care servesc pentru hrana pasarilor si animalelor. ◊ Vrabia ~ viseaza se spune (in gluma) despre acela care se gandeste mereu la ceea ce doreste. 2) Faina de porumb. 3) Produs alimentar din faina de porumb, dospit si copt in cuptor. ◊ Si-a trait traiul, si-a mancat ~iul se spune despre un om in varsta, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.

CRUPE s.f. pl. boabe de cereale prelucrate, intregi (orez slefuit sau glasat, arpacas de grau si de orz), fragmentate (ovaz, orz, hrisca, macinate grosier, bulgur, cuscus, gris, malai, faina), laminate (fulgi de ovaz, de porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleti, floricele de porumb).

RASNITA, rasnite, s. f. 1. Masina rudimentara de macinat sare, porumb etc., compusa din doua pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ Expr. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge dintr-o situatie buna intr-una rea; a scapata. A-i umbla cuiva gura ca o rasnita = a vorbi foarte mult; a vorbi intruna; a nu mai tacea din gura. ♦ Moara primitiva miscata cu ajutorul animalelor de tractiune. 2. Instrument de bucatarie cu care se macina boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. rasnica.