URLUI, urluiesc, vb. IV. Tranz. A macina mare unele boabe de cereale pentru a face urluiala. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. orolni.

URLUIT, -A, urluiti, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Macinat mare, transformat in urluiala. [Var.: uruit, -a adj.] – V. urlui.

MALT s. n. Produs obtinut din boabe de cereale (mai ales de orz) incoltite, uscate si macinate, folosit la fabricarea berii si a spirtului sau, prajit, la prepararea unui surogat de cafea; slad. – Din germ. Malz.

FAINA f. 1) Pulbere obtinuta din grau sau din alte boabe de cereale macinate, folosita in alimentatie. ~ de grau. ~ de porumb. 2) Substanta sau material transformat prin macinare in pulbere. ~ de peste. [G.-D. fainii; Sil. fa-i-] /<lat. farina

FULG ~gi m. 1) Pana de marime medie, pe jumatate pufoasa si foarte moale. 2) Cristale albe de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care cad pe pamant, alcatuind zapada. 3) Produs alimentar in forma de floricele sau placi subtiri, obtinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.

A MACINA macin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface in faina (la moara, rasnita etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface in bucati mici sau in pulbere prin procedee mecanice sau prin actiunea unor agenti fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sanatatea. 4) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face sa se macine. /<lat. machinari

MOLIE ~i f. 1) Specie de fluturi mici, ale caror larve ataca diferite produse animale sau vegetale (obiecte de lana, blanuri, boabe de cereale, faina, fructe etc.). ◊ Ros, mancat de ~i batran si ramolit. 2) fig. Persoana tacuta, care face rau pe ascuns. /<sl. moli

A TRIORA ~ez tranz. (boabe de cereale) 1) A separa de impuritati cu ajutorul triorului. 2) A sorta dupa dimensiuni la trior. /Din trior

tarite s. f. pl. – Coaja macinata de boabe de cereale. Sl. trice (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Philippide, Principii, 38; Cihac, II, 402), cf. bg. trici, sb., cr. trice. – Der. taritos, adj. (care contine multa tarita; care are consistenta taritei).

GRAUNTE, graunti, s. m. 1. Samanta unor plante, mai ales a cerealelor; bob¹, boaba. ◊ Expr. Cat un graunte de mustar = foarte mic. 2. Mic obiect asemanator cu un graunte (1), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Graunte de sare. 3. Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintr-un cristal elementar in urma solidificarii sau a tratamentelor termice. [Var.: graunt s. n., graunta s. f.] – Refacut din pl. graunti (< lat. *granuceum).

SISTAV, -A, sistavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, marunt. ♦ (Despre oameni si animale) Plapand. – Din bg. siskav.

GLUTEN n. Substanta proteica vascoasa, de culoare cenusie, continuta in boabele cerealelor (mai ales in boabele de grau). /<fr. gluten, lat. gluten, ~inis

GRAUNTE ~ti m. 1) Samanta a unor plante, in special a cerealelor; bob. ◊ Cat un ~ de mustar foarte mic. 2) si fig. Particica din ceva. ~ de nisip. ~ de adevar. /<lat. granuceum

secau, -aie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fara miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secaciu, secatiu. 2. (despre vite; in forma: secau) slab. 3. (despre fructe) care este neplacut la gust, searbad, astringent; inecacios.

STICLOZITATE s.f. Calitatea de a fi sticlos. ♦ Aspect translucid pe care il prezinta in sectiune boabele cerealelor bogate in gluten. [< sticlos + -itate].

STICLOZITATE s. f. calitatea de a fi sticlos. ◊ aspect translucid pe care il prezinta in sectiune boabele cerealelor bogate in gluten. (< sticlos + -itate)

ALEURONIC adj. (In sintagma) Strat aleuronic = strat din celule bogate in proteine, care se gaseste sub invelisul bobului de cereale. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuronique.

HOASPA, hoaspe, s. f. (Reg.) Invelis al grauntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazare etc. – Et. nec.

URLUIALA, urluieli, s. f. boabe de cereale macinate mare si intrebuintate ca hrana pentru animale. [Var.: uruiala s. f.] – Urlui + suf. -eala.

VALT¹, valturi, s. n. Masina sau instalatie formata din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispusi paralel si avand rotire inversa unul fata de celalalt, folosita la prelucrarea prin deformare plastica a materialelor metalice, la sfaramarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intra in componenta unei masini. – Din germ. Walze.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

MACINA, macin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale in faina cu ajutorul pietrelor sau al valturilor morii; a preface diverse boabe sau materiale in pulbere cu ajutorul morii, al rasnitei sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A faramita, a zdrobi, a ruina, a roade, a manca. ◊ Refl. Zidurile se macina. ♦ Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita indelung; a rumega, a depana. – Lat. machinari.

MALURA, maluri, s. f. 1. Boala a graului si a altor paioase, cauzata de unele specii de ciuperci care produc in boabe o pulbere neagra, formata din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care traiesc parazite pe grau sau pe alte graminee si care produc malura (1) (Tilletia). 3. boabe de cereale atinse de malura (1); pulbere neagra din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghina. – Cf. ngr. melini.

MASCAT, -A, mascati, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mascat, -a adj.] – Din maciucat.

SISTAVI, sistavesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbarci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se galbeji, a deveni slabanog. – Din sistav.

SISTAVIT, -A, sistaviti, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbarcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slabanog, plapand, galbejit. – V. sistavi.

FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

MORARIT s. n. 1. Meseria morarului; morarie. 2. Operatie de macinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramura industriala care se ocupa cu prelucrarea prin zdrobire si maruntire a boabelor de cereale, producand faina, crupe, gris, orez decorticat etc. 3. Impozit care se platea odinioana in tarile romanesti pe mori. – V. morari.

DESCOJITOR, descojitoare, s. n. Masina pentru decorticat boabele de cereale inainte de macinare. – Descoji + suf. -tor.

DEGERMINA, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale in procesul de obtinere a malaiului, a crupelor si a fainurilor. – De⁴ + germina (dupa fr. degermer).

STICLOZITATE, sticlozitati, s. f. Insusirea de a fi sticlos. ♦ Spec. Aspect translucid pe care il au in sectiune boabele de cereale bogate in substante proteice. – Sticlos + suf. -itate.

SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seaca.) 4. gaunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secaret, (Olt.) secatiu. (boabe de cereale ~.) 6. (reg.) sterp. (Varza seaca.)

DECORTICATOR ~oare n. Masina pentru decorticarea boabelor de cereale. /a decortica + suf. ~tor

HOASPA ~e f. pop. Invelisul boabelor de cereale sau al unor plante leguminoase (fasole, mazare). A curata de ~. /Orig. nec.

A RASNI ~esc tranz. 1) (boabe de cerea-le) A macina cu rasnita; a da la rasnita. ~ grau. 2) fig. rar A preface in bucati; a zdrobi. /Din rasnita

STICLOZITATE f. 1) Caracter sticlos. 2) Aspect translucid pe care il au in sectiune boabele de cereale bogate in substante proteice. /sticlos + suf. ~itate

SISTAV ~a (~i, ~e) pop. 1) Care este lipsit de rezistenta, de vitalitate. 2) (despre boabele de cereale) Care a degenerat din cauza unor conditii neprielnice; pipernicit; chircit. /<bulg. sistav

TARATA ~e f. mai ales la pl. Produs secundar, provenit din invelisul boabelor de cereale macinate, ales din faina prin cernere. ◊ Cine se amesteca (sau se baga) in ~, il mananca porcii cine se intovaraseste cu oamenii necinstiti, se alege cu neplaceri. /<sl. trice, bulg. trici, sb. trice

CRUPE s.f. pl. boabe de cereale prelucrate, intregi (orez slefuit sau glasat, arpacas de grau si de orz), fragmentate (ovaz, orz, hrisca, macinate grosier, bulgur, cuscus, gris, malai, faina), laminate (fulgi de ovaz, de porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleti, floricele de porumb).

ALEURONIC adj.n. (Biol.) Strat aleuronic = strat de celule bogate in proteine din invelisul bobului de cereale. [< aleuron + -ic].

hoaspa, hoaspe, s.f. (reg.) 1. invelis (al grauntelui de cereale, al bobului de fasole, mazare, de strugure); pielita, pojghita, coaja. 2. fasiile de lemn luate de tamplar cu gealaul; talasi. 3. spuma plutitoare pe borsul din putini; floare.

secaret¹, secareata, adj. (reg.; despre boabele de cereale; despre cereale) care este fara miez sau cu miezul uscat, nedezvoltat.

ALEURONIC adj. strat ~ = strat de celule bogate in proteine din invelisul bobului de cereale. (< engl. aleuronic)

ALEURONIC, aleuronice, adj. n. (In sintagma) Strat aleuronic = strat din celule bogate in proteine, care se gaseste sub invelisul bobului de cereale. – Din fr. aleuronique.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

GIN ~uri n. (in tarile anglo-saxone) Bautura alcoolica fabricata din cereale prin adaugarea boabelor de ienupar. /<engl., fr. gin

MASCAT ~ta (~ti, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din maciucat

ponuri s.m. pl. (reg.) boabe seci de cereale sau alte corpuri straine care se aleg la treierat sau la spalarea cerealelor.

GLUTEN s. n. Substanta proteica densa, vascoasa, moale si elastica, prezenta in boabele si in faina cerealelor. – Din fr., lat. gluten.

GRAU, (1) s. m., (2) grane (graie), s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu radacina adanca, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenta in forma de spic, din ale caror boabe se face faina (Triticum); planta care face parte din acest gen. ♦ Samanta acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semanatura, lan, holda de grau (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) cereale sub forma de boabe. – Lat. granum.

GRANE f. pl. 1) cereale sub forma de boabe. 2) Semanaturi de grau; holde.

GRIS n. Produs alimentar obtinut din boabe de grau (sau alte cereale), macinat in forma de granule mici. /<germ. Gries

SULFURA vb. tr. 1. a acoperi, partial sau total, cu o pelicula de sulfura, un mineral. 2. a trata cu sulfura de carbon boabele de mazare, de fasole, cereale etc. atacate de gargarite. 3. a injecta in sol solfura de carbon pentru a combate vatamatorii. (< fr. sulfurer)

bob¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).

GIN, ginuri, s. n. Bautura alcoolica obtinuta prin distilarea mustului fermentat² de cereale, in care s-au pus boabe de ienupar. – Din engl., fr. gin.

GRIS s. n. Produs alimentar obtinut din boabe de grau sau de alte cereale, macinate mai mare. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.

IMBLACIU ~e n. Unealta agricola formata dintr-un bat, articulat prin curele cu o coada lunga, cu care se prelucreaza cerealele sau pastaioasele pentru a separa boabele. [Sil. im-bla-ciu] /cf. a imblati

A TREIERA treier tranz. (cereale sau pastaioase) A bate, separand boabele de restul plantei. /<lat. tribulare

SULFURA vb. I. tr. 1. A acoperi, partial sau total, cu o pelicula de sulfura un mineral. 2. A trata cu sulfura de carbon boabele de mazare, de fasole, de cereale etc. atacate de gargarite. 3. A injecta in sol sulfura de carbon pentru a combate vatamatorii. [< fr. sulfurer].

PASAT s. n. 1. Seminte de mei (decorticate si adesea pisate); p. ext. boabe de porumb sau, rar, de alte cereale, pisate sau macinate mare. ◊ Expr. A face (pe cineva) pasat = a nimici, a face (pe cineva) pilaf. 2. (Bot.; reg.) Mei. 3. Mancare preparata din pasat (1) fiert, care se mananca cu lapte, cu unt si branza etc.; terci de malai sau de faina. ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cadea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) in pasat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti in toate. A fi lapte cu pasat sau a fi pasat dulce = a fi lucru bun si placut (de mare folos pentru cineva). – Lat. pinsatum.

GALAMOZ ~oaze n. reg. 1) Bucata sferica dintr-un material plastic; bot; cocolos. ~ de aluat. ~ de plastilina. 2) Ramasite (boabe seci, pleava etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Ingramadire de lucruri in dezordine; invalmaseala. [Var. golomoz] /cf. golomot

GOZ ~uri n. 1) Ramasite (boabe seci, pleava etc.) rezultate din treieratul cerealelor; galamoz. 2) Resturi murdare sau inutile, care se arunca; gunoi. /<ung. gaz

scorumnic, adj. 1. (inv. si reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu si are druga groasa si bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decat se coc in mod obisnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care imbatraneste inainte de vreme. 4. (reg.) care se casatoreste de tanar. 5. (reg.; despre copii; in forma: scoromnic) dezvoltat inainte de vreme, precoce.

GIN s.n. Bautura alcoolica facuta din must de cereale fermentat si distilat, caruia i se adauga boabe de ienupar. [< engl., fr. gin].

poine s.f. pl. (reg.) boabe seci si uscate care se aleg din cereale; gozuri.

GIN¹ s. n. bautura alcoolica din must de cereale fermentat si distilat, caruia i se adauga boabe de ienupar. (< engl. gin)

bob¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. bob de nisip. 2. S. m. Planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.

crupe s. f. pl. – boabe de griu, gris, arpacas; nume dat mai multor cereale macinate, cu care se face terci. Sl. (sb., cr., pol., rut., rus.) krupa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 85; Miklosich, Etym. Wb.; Berneker 630; Conev 87). – Der. scrupos, adj. (sfarimicios); scruposa, vb. (a deveni sfarimicios). Sint cuvinte curente in Mold.

IMBLACIU, imblacie, s. n. Unealta agricola rudimentara, formata dintr-o prajina lunga la capatul careia este legat un bat gros mobil si mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau pastaile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. si: imblaciu] – Cf. imblati.

A IMBLATI ~esc tranz. 1) (cereale sau pastaioase) A prelucra cu imblaciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi in batai; a ciomagi; a cetlui. /<sl. mlatiti

sinic, sinice, s.n. (inv. si reg.) 1. masura de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, masura cu care se toarna boabele in cos la macinat sau cu care se ia vama la moara. 2. cantitatea de grau corespunzatoare unui sinic.

HADARAG, hadaragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros si mobil al imblaciului cu care se bat cerealele. 2. Piesa de lemn sprijinita pe piatra de moara, care scutura teica, lasand sa cada boabele din cosul morii; hadarau. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la navod. 4. Manerul de lemn cu care se invarteste rasnita. [Var.: hadarag s. m.] – Cf. magh. hadaro.

cereale RE-A-/ s. f. pl. grup de plante cultivate din familia gramineelor, ale caror boabe servesc la alimentarea oamenilor si a animalelor, sau in diferite industrii. (< fr. cereales, lat. cerealia)

hupi, hupesc, vb. IV (reg.) 1. a flamanzi. 2. (despre cereale, legume, fructe) a nu lega, a nu se coace, a nu se dezvolta, a avea bobul sec, zbarcit.

alac m. ca planta si n., pl. uri, ca marfa, iar in P. P. si e (ruda cu sp. alaga, un fel de griu, si cu lat. alica, alac. Ung. alakor vine d. rom.). Un fel de griu mic rosiatic cu invelis ca orzu (triticum spelta). Un fel de orz fara tepi cu boabele asezate in trei rinduri duple [!] (Se numeste si caplagea). Alacu (triticum spelta) e una din cerealele cele mai vechi. Era cultivat in Egipt, in Grecia si in imperiu roman. E mai putin productiv decit alte feluri de griu, dar e mai rezistent contra diversilor paraziti si e mai rustic, din care cauza se cultiva de ordinar in regiunile muntoase. Exista mai multe varietati. Faina de alac e de un alb frumos.

cereala s.f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante cultivate din familia gramineelor, ale caror boabe servesc in alimentarea oamenilor si a animalelor sau in diferite industrii; grane. [Pron. -re-a-. / < fr. cereales, it. cereale < lat. cerealia < Ceres – zeita agriculturii la romani].

cereala ~e f. 1) la pl. Grup de plante graminee cu tulpini neramificate si cu fructele cariopse, cultivate pentru boabele folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale, ca materie prima pentru industrie etc. (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.). 2) Planta din acest grup. [G.-D. cerealei; Sil. -re-a-] /<fr. cereale, lat. cerealis

GRAUNTOASE f. pl. pop. Grup de plante graminee, cu tulpini neramificate, cultivate pentru boabele lor, folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale si ca materie prima pentru industria usoara (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.); cereale. /graunt(e) + suf. ~oase

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu masini speciale etc.) boabele, semintele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoza sau la o combina, in care se efectueaza operatia de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

GERMEN, germeni, s.m. (In special la pl.) Produse naturiste obtinute prin germinarea unor seminte comestibile, netratate chimic, in conditii stricte de igiena, comercializate in stadiul de seminte incoltite avand radacini si lastari abia mijiti, fara frunze verzi (in ambalaje speciale) sau ca lastari inverziti (in vasul in care au fost insamantati); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de naut, de fasole mung, dar si linte sau mazare, iar ca lastari verzi: culturi de creson asociat cu mustar, de schinduf, de alfalfa (lucerna) si de diferite cereale, precum mei, orz, ovaz, alac; se consuma crude, in salate sau ca garnitura la diverse preparate, fiind bogate in vitamine, saruri minerale si enzime. – Din fr. germes

RASNITA ~e f. 1) Instalatie primitiva de macinat cereale compusa din doua pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci; a scapata. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede si mult. 2) Masina mica de uz casnic pentru macinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. rasnica