ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.

MEGALIT, megaliti, s. m. Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, in epoca neolitica si la inceputul epocii bronzului, din blocuri de piatra bruta sau cioplite sumar. – Din fr. megalithe.

BORDURA ~i f. 1) Margine (a unui obiect), facuta din alt material pentru protejare sau pentru infrumusetare. 2) Banda ingusta din blocuri de piatra, care margineste trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure

DEBITA¹ vb. I. tr. 1. A vinde (marfuri) cu amanuntul. 2. A da, a furniza o anumita cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovai multe. ♦ A declama. 4. A taia (lemn, tabla, blocuri de piatra, de marmura etc.) in bucati de anumite forme si dimensiuni. [< fr. debiter].

MENHIR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatra neprelucrata dispuse vertical, in aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

BORDURA (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminenta a unui organ de masina tubular, executata prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Banda ingusta formata din blocuri de piatra, servind la marginirea trotuarelor si a refugiilor. 3. Rigla de alama folosita la tiparirea tabelelor sau la lucrarile tipografice de ornamentatie. 4. Fisie, banda sau dunga aplicata ca podoaba pe marginea unui obiect etc.; chenar.

BLOCAJ, blocaje, s. n. Ingramadire de blocuri de piatra sau de beton servind drept fundatie sau ca aparare contra valurilor, a sloiurilor etc. – Fr. blocage.

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie executat din caramizi, din blocuri de piatra, asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant) sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile, pentru a-l apara; fig. a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva. – Slav (v. sl. zidu).

ASIZA ~e f. Strat orizontal al unei zidarii (de caramida, piatra, blocuri de beton etc.). /<fr. assise

AGRAFA, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) Mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

IMPOSTA, imposte, s. f. bloc de piatra care se afla iesit in afara fata de nivelul zidariei, servind de obicei ca sprijin pentru o bolta, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta.

OBELISC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteana, de forma unui stalp inalt si ascutit la varf, alcatuit de obicei dintr-un singur bloc de piatra si acoperit cu inscriptii. ♦ Stalp sau piesa de lemn, de piatra etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectura. – Din fr. obelisque.

WINDKANTER s.n. bloc de piatra din regiunile aride modelat de vant, care prezinta mai multe muchii si fete. (din germ. Windkanter)

MOLON, moloane, s. n. bloc de piatra naturala prelucrat pe fetele vizibile, folosit in zidarie. – Din fr. moellon.

MONOLIT, -A, monoliti, -te, adj. Care este constituit dintr-o singura bucata, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine inchegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatra. – Din fr. monolithe.

ERATIC, -A, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ◊ bloc eratic sau stanca eratica = bloc de piatra adus mai ales de ghetari si asezat in regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus.

SOMIERA, somiere, s. f. 1. Retea elastica de sarma, de arcuri etc. fixata pe cadrul patului, peste care se asaza salteaua; p. ext. parte a unui pat formata dintr-un schelet care sustine un ansamblu de elemente elastice, un material de umplutura si o tesatura de acoperire. 2. bloc de piatra care sustine o bolta. 3. Fiecare dintre grinzile principale pe care sunt rezemate grinzile secundare ale unui planseu. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. sommier.

STELA, stele, s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, in forma de coloana sau de pilastru, alcatuit dintr-un singur bloc de piatra si purtand de obicei inscriptii sau sculpturi, specific antichitatii. – Din fr. stele.

CANALIZATOR² ~oare n. (intr-o cariera) Masina folosita la taierea blocurilor de piatra. /<fr. canalisateur

COTILET ~i m. reg. 1) Material de constructie, in forma de paralelipiped, facut din lut amestecat cu paie; chirpici. 2) bloc de piatra moale taiat in cariera si folosit la constructii.

MEGALIT ~ti m. Monument preistoric funerar sau religios, alcatuit dintr-un bloc de piatra bruta. /<fr. megalithe

MONOLIT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care consta dintr-un singur bloc de piatra. 2) Care constituie un tot intreg; bine inchegat. /<fr. monolithe

MONOLIT² n. Monument constand dintr-un singur bloc de piatra. /<fr. monolithe

OBELISC ~uri n. Monument comemorativ sau decorativ constand dintr-un singur bloc de piatra, lucrat, de regula, in fatete si ascutit la varf. /<fr. obelisque

PAVAJ ~e n. 1) Strat de blocuri (de piatra, de lemn etc.) cu care se acopera un drum sau un teren; caldaram. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; loc pavat; caldaram. /<fr. pavage

IMPOSTA s.f. 1. (Constr.) bloc de piatra iesind din zid, pe care se sprijina un arc, o bolta sau care suporta zidaria de deasupra unei usi, a unei porti. 2. Mulura iesita in relief care incununeaza un stalp. [Cf. it. imposta, fr. imposte].

STELA s.f. Monument in forma de coloana sau de obelisc, alcatuit dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. ♦ Coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. [< fr. stele, cf. gr. stele – coloana].

TAMBUR s.n. 1. Piesa in forma de cilindru gol, folosita in diferite scopuri in tehnica. ◊ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica. 3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♦ Portiunea prismatica sau cilindrica, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. ♦ Spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Toba. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].

WINDKANTER s.n. (Geol.) bloc de piatra din regiunile aride modelat de vant, care prezinta mai multe muchii si fete; bloc cu fatete. [< germ. Windkanter].

ERATIC, -A adj. Care nu este fix; neregulat. ◊ bloc eratic = bloc de piatra de dimensiuni mari, adus de ghetari si ramas intr-un anumit loc in urma retragerii acestora. [< fr. erratique, cf. lat. errare – a rataci].

MENHIR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatra neprelucrata inaltat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatra, hir – lung].

MONOLIT, -A adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatra; monolitic. // s.m. Monument sau element de constructie alcatuit dintr-un bloc unic de piatra. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatra].

OBELISC s.n. Monument comemorativ sau decorativ, in forma de trunchi de piramida cu baza patrata, format in general dintr-un singur bloc de piatra. [> fr. obelisque, cf. gr. obeliskos – frigare].

SOMIERA s.f. 1. Retea elastica de sarma fixata intr-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. bloc de piatra care sustine o bolta. ♦ Grinda de reazem principal pe care se sprijina grinzile secundare ale unui planseu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier].

ERATIC, -A adj. care nu este fix; ratacitor, neregulat. ♦ bloc ~ = bloc de piatra de dimensiuni mari, adus de ghetari si ramas intr-un anumit loc in urma retragerii acestora. (< fr. erratique, lat. erraticus)

IMPOSTA s. f. 1. bloc de piatra iesind din zid, pe care se sprijina un arc, o bolta, sau care suporta zidaria de deasupra unei usi, a unei porti. 2. mulura iesita in relief care incununeaza un stalp. (< fr. imposte)

SOMIERA s. f. 1. retea elastica de sarma fixata intr-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. bloc de piatra care sustine o bolta. ◊ grinda de reazem principal pe care se sprijina grinzile secundare ale unui planseu. (< fr. sommier)

STELA s. f. 1. monument funerar, coloana sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. 2. coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. (< lat. stela, fr. stele)

TAMBUR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ◊ piesa cilindrica pentru spargerea si sortarea granulometrica a pietrei. ♦ ~ grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat, prevazuta cu gradatii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatra, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei constructii. 3. vestibul la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ◊ portiune prismatica ori cilindrica, intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. 4. spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour)

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

PLINTA, plinte, s. f. 1. Piesa de lemn, de piatra, de mozaic, de material plastic etc. care se aplica la partea de jos a peretilor unei incaperi pentru a-i apara impotriva loviturilor si a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseala si perete. 2. Partea de jos a unei cladiri, a unei sobe, a unui zid, iesita mai in afara si formand un mic soclu. 3. bloc paralelipipedic de piatra sau de zidarie, pe care se reazema o coloana sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

PAVEA, pavele, s. f. 1. bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (Iesit din uz) Pavaj. – Din fr. pave.

MENHIR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, intalnit mai ales in provincia Bretagne si in sudul Angliei) de la sfarsitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc inalt de piatra necioplita, asezat vertical, izolat sau in grup. – Din fr. menhir.

STANCA, stanci, s. f. 1. bloc mare de piatra (in munti), de obicei cu peretii drepti si colturosi; stana. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.

MENHIR ~e n. Monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc inalt de piatra necioplita. /<fr. menhir

PARAMENT ~e n. 1) Parte exterioara a unei constructii, acoperita cu blocuri regulate de piatra. 2) Material cu care se acopera aceasta parte a constructiei. /<germ. Parament, fr. parament

STANCA ~ci f. bloc mare de piatra in munti, cu pereti abrupti si cu varfuri colturoase. ~ de granit. ~ submarina. [G.-D. stancii] /Orig. nec.

STELA ~e f. Monument comemorativ, in forma de mica coloana sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatra, de obicei cu sculpturi in relief. /<lat. stella, fr. stele

ALINIERE s.f. 1. Actiunea de a (se) alinia si rezultatul ei. 2. Linie de asezare a limitelor unei strazi, a unei piete publice etc. ♦ Operatie de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente in epoca bronzului in Franta, in Anglia etc., constand din siruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatra cioplita, infipte vertical in pamant la intervale regulate. [< alinia, dupa fr. alignement].

CICLOPIC, -A adj. De ciclop (1); (fig.) urias, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din blocuri mari de piatra bruta sau sumar cioplita. [< ciclop + -ic, cf. fr. cyclopees].

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

RUSTIC, -A adj. (Liv.) De tara, ca la tara; campenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidarie executata din blocuri masive de piatra a caror fata exterioara este cioplita brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].

MEGALIT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. megalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatra].

MOLON s.n. (Constr.) bloc mic de piatra naturala, folosit la construirea zidurilor. [< fr. moellon].

PARAMENT s.n. Fata exterioara a unei constructii acoperita cu blocuri regulate de piatra. [Cf. germ. Parament, fr. parement].

CICLOPIC, -A adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) urias, gigantic; ciclopean. ◊ (despre constructii miceniene) construit din blocuri mari de piatra bruta sau sumar cioplita. (< it. ciclopico)

MEGALIT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, monumente funerare sau de cult. (< fr. megalithe)

MOLON s. n. bloc mic de piatra naturala, la construirea zidurilor. (< fr. moellon)

MONOLIT, -A I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine inchegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de constructie dintr-un bloc unic de piatra. (< fr. monolithe)

PARAMENT s. n. fata exterioara a unui zid, a unei constructii, acoperita cu blocuri regulate de piatra. (< germ. Parament)

PAVEA s. f. bloc, bucata de piatra, de caramida sau lemn, cubica, pentru pavaje. (< fr. pave)

RUSTIC, -A I. adj. 1. de (la), ca la tara; campenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidarie executata din blocuri masive de piatra, cu fata exterioara cioplita brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)

CICLOPIC, -A (‹ it.; ciclop) Caracteristic ciclopilor (1); urias. ♦ Zid c. = constructie vasta si masiva alcatuita din blocuri mari de piatra bruta, practicata in arhitectura preelenica si atribuita, potrivit mitologiei grecesti, ciclopilor (ex. la Micene, Tirint etc.).

STANA, stane, s. f. bloc, bolovan mare de piatra; p. ext. stanca. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stana (de piatra) = a ramane (sau a sta, a fi etc.) incremenit, nemiscat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.]

CALDARAM ~uri n. 1) Strat de blocuri (din lemn, din piatra etc.) cu care se acopera un drum sau un teren; pavaj. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; pavaj. /<turc. kaldirim

PAVEA ~ele f. bloc de material dur (piatra, caramida, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pave

CUZINET, cuzineti, s. m. 1. Piesa inelara sau din doua bucati semiinelare din metal moale, care imbraca in interior lagarul si vine in contact direct cu fusul sau axul unei masini. 2. Element de constructie confectionat din beton armat, piatra dura etc. asezat intre un bloc de fundatie si un stalp si avand ca scop transmiterea greutatii la blocul de fundatie respectiv. – Din fr. coussinet.

ERATIC ~ca (~ci, ~ce) Care vadeste lipsa de stabilitate. ◊ bloc (sau stanca) ~ bucata mare de piatra, adusa de ghetari, a carei structura geologica difera radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de alta natura decat a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus

BORNA (‹ fr.) s. f. 1. bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.

RISBERMA (‹ fr.) s. f. Element de constructie al unor baraje, care impiedica eroziunea albiei de catre apa care iese din disipatorul de energie, servind si pentru disiparea energiei remanente; este realizat din placi si blocuri de beton armat, casoaie umplute cu piatra etc.

bloc¹ ~uri n. 1) Bucata mare dintr-o materie solida si grea. ~ de piatra. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formeaza un tot omogen. ◊ ~ de desen mapa cu foi de hartie, prinse impreuna si folosite la desen. In ~ impreuna; fara a desparti; in totalitate; laolalta; global. /<fr. bloc

PLINTA s. f. 1. mic soclu, in afara, la partea inferioara a unei cladiri, a unui zid etc. 2. fasie de mozaic, de piatra la partea inferioara a peretilor unei camere, care fereste peretii de lovituri si umezeala. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazema o coloana sau un piedestal. (< fr. plinthe)