AXION, axioane, s. n. Imn de slava (in biserica ortodoxa). [Pr.: -xi-on]. – Din ngr. axion[esti].

ORTODOXIE s. f. 1. Confesiune crestina care a pastrat neschimbate dogmele, traditia, cultul si organizarea bisericeasca fixate prin cele sapte sinoade ecumenice; p. ext. biserica ortodoxa; religia ortodoxa. 2. Conformitate, concordanta cu principiile traditionale ale doctrinei bisericii crestine ortodoxe. – Din lat. orthodoxia, fr. orthodoxie.

ANALOG¹, analoguri, s. n. Pupitru inalt, mobil, pe care se pun cartile de cult in biserica ortodoxa. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analoghion.

OTPUST, otpusturi, s. n. (Inv. si pop.; in biserica ortodoxa) Formula sacramentala de binecuvantare, rostita de preot la sfarsitul slujbei; p. ext. sfarsitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-si da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otupustu, rus. otpusk.

EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unitati de cavalerie in armata romana. ♦ Guvernator bizantin din Italia si din Africa de nord. 2. (In biserica ortodoxa, in trecut) Demnitate bisericeasca, superioara aceleia de mitropolit si inferioara aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegatie, de catre patriarhia din Constantinopol; persoana care detinea aceasta demnitate. 3. Organ de inspectie si de control al manastirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. ixarhos.

RASARITEAN, -A, rasariteni, -e, adj. De la rasarit¹, situat la rasarit¹. ◊ Biserica rasariteana = biserica ortodoxa. ♦ (Substantivat) Locuitor din rasarit¹; oriental. – Rasarit¹ + suf. -ean.

AUTOCEFAL ~a (~i, ~e) (despre biserica ortodoxa) Care tine de autocefalie; propriu autocefaliei. /<fr. autocephale

BOGOMILISM n. (in evul mediu) Doctrina crestina dualista, care nu recunostea biserica ortodoxa si autoritatea statului. /Bogomil n. pr. + suf. ~ism

CATAPETEASMA ~esme f. (in biserica ortodoxa) Perete impodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas. [G.-D. catapetesmei] /<ngr. katapetasma

ICONOSTAS ~e n. (in biserica ortodoxa) 1) Perete impodobit cu icoane ce desparte altarul de restul bisericii; catapeteasma. 2) Masuta pe care este asezata o icoana. [Sil. -no-stas] /<sl. ikonostasu

MOLITVA ~e f. (in biserica ortodoxa) Rugaciune rostita de preot in anumite imprejurari (la botez, la inmormantare etc.). [G.-D. molitvei] /<sl. molitva

OMOFOR ~oare n. (in biserica ortodoxa) Haina imbracata de arhiereu in timpul slujbei religioase. /<sl. omoforu

PARACLIS ~e n. 1) Biserica mica intr-un cimitir; capela. 2) (in biserica ortodoxa) Slujba religioasa de lauda si de invocare a unui sfant. 3) Culegere de rugaciuni inchinate sfintilor. /<sl. paraklisu

POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu

PREOT ~ti m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; popa. 2) fig. Persoana care slujeste cu devotament unui ideal, unei cauze; apostol. /<lat. praesbiter

PRICEASNA ~esne f. (in biserica ortodoxa) Cantare in timpul slujbei, cand se impartaseste preotul. /<sl. pritastini

PROTOIEREU ~i m. Preot de rang superior in biserica ortodoxa; protopop. /<ngr. protoierefs

PROTOPOP ~i m. pop. Preot de rang superior in biserica ortodoxa; protoiereu. /<sl. protopopu

PSALTICHIE f. rel. Muzica vocala cantata in biserica ortodoxa. /<ngr. psaltiki

SARINDAR ~e n. (in biserica ortodoxa) Rugaciuni pentru cei morti sau pentru cei bolnavi (facute patruzeci de zile la rand). /<ngr. sarantari, sl. sarandaru

SOBOR soboare n. 1) inv. Intrunire a unui grup de persoane pentru a discuta si a hotari ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserica centrala dintr-un oras, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrala. 4) (in biserica ortodoxa) Slujba religioasa oficiata de mai multi slujitori ai cultului. /<sl. suboru, soboru

SPOLOCANIE ~i f. (in biserica ortodoxa) Prima zi a postului mare. /<ucr. spolokanje

STIHAR ~e n. (in biserica ortodoxa) Haina imbracata de preoti in timpul slujbei religioase. /<ngr. stiharion, sl. stihari

PREZBITERIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar si naos. 2. Casa parohiala. 3. Consiliu eparhial in biserica ortodoxa. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytere, lat.bis. presbyterium].

AUTOCEFAL, -A adj. (Despre biserica ortodoxa) Care se conduce singur; independent, neatarnat. [< fr. autocefale, cf. gr. autos – insusi, kephale – cap].

ORTODOXIE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este ortodox; doctrina bisericii ortodoxe; (p. ext.) religia, biserica ortodoxa. 2. Conformitate cu principiile traditionale ale doctrinei bisericii crestine ortodoxe. [Gen. -iei. / cf. fr. orthodoxie, gr. orthodoxia].

ORTODOXIE s. f. 1. religia, biserica ortodoxa. 2. conformitate cu doctrina bisericii ortodoxe; ortodoxism (1). (< fr. orthodoxie, gr., lat. orthodoxia)

PATRIARHAT s. n. 1. forma de organizare sociala carac-teristica societatii gentilice, in care filiatia se stabileste patriliniar. 2. demnitatea de patriarh in biserica ortodoxa; perioada cat pastoreste un patriarh. 3. teritoriu supus jurisdictiei unui patriarh. (< fr. patriarcat)

mitra (mitre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitra. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserica ortodoxa cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, partial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop in ierarhia ortodoxa), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropola, s. f. (capitala), din fr. metropole; metropolitan, adj. (al capitalei).

AVRIG, oras in jud. Sibiu, pe stinga Oltului, in vestul depr. Fagaras. Statiune climaterica; 13.995 loc. (1991). Expl. forestiere, de argila si de calcare. Ind. constr. de masini (utilaje pentru ind. textila si a lemnului, buldozere pe senile, remorci basculante, cabine pentru tractoare, autobasculante), sticlarie (cristaluri, corpuri pentru iluminat), portelanului si a faiantei. Hidrocentrala (14,2 MW). Muzeu etnografic. Mentionat documentar din 1364. Monumente: urmele unei cetati (sec. 13); biserica evanghelica (1270-1280, cu transformari din sec. 16); biserica ortodoxa, cu picturi murale (1762); castel in stil baroc (sec. 18); casa memoriala „Gheorghe Lazar”. Declarat oras in 1989.

BAIA SPRIE, oras in jud. Maramures, la poalele M-tilor Gutii, la 10 km E de Baia Mare; 16.993 loc. (1991). Expl. de min. neferoase si statie de flotatie pentru prelucr. partiala a acestora; utilaj minier. Morarit si panificatie; mat. de constr., conf., piel., prelucr. lemnului (cherestea, placaje, aglomerate din lemn). Centru pomicol. Casa iezuitilor (sec. 16-17), biserica ortodoxa (sec. 18). Atestat documentar in 1329; important centru minier. Zona turistica (pirtie de schi lunga de 2.100 m). Teleferic.

ARHIEPISCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalti episcopi; (in biserica ortodoxa) mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhiepiscopu < gr.).

AXION, axioane, s. n. Imn de slava (in biserica ortodoxa). [Pr.: -xi-on]. – Ngr. axion[esti].

HALCHIU, com. in jud. Brasov; 5.807 loc. (1998). Cresterea bovinelor si a pasarilor. In satul Halchiu, mentionat documentar in 1335, se afla o biserica din sec. 13 (azi evanghelica), refacuta in sec. 15 si 19 si o biserica ortodoxa cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil (1791).

TABOR (in ebraica: Har Tavor), deal cu pante abrupte in Israel, in Galileea, la 8 km SE de Nazareth. 588 m alt. Mentionat documentar in sec. 13 i. Hr. Potrivit „Noului Testament”, pe acest „munte” a avut loc Schimbarea la Fata a lui Iisus Hristos. In 1799, Napoleon I a repurtat aici o victorie asupra turcilor si arabilor. Aici se afla o biserica ortodoxa si o manastire romano-catolica cu o bazilica construit in sec. 4, distrusa de musulmani in 1263 si reconstruita in 1924. Ruine ale fortificatiilor cruciatilor.

RACOS, com. in jud. Brasov, in N m-tilor Persani, in zona in care Oltul isi taie un impresionant defileu in in bazalte; 3.371 loc. (2005). Statie (in Mateias). Expl. de bazalt si de calcar. Centru de arta populara si punct muzeal, inaugurat in 1969 (in satul Mateias), cu colectii de arheologie si istorie locala si de etnografie (ceramica, tesaturi, obiecte de port popular si de cult etc.). In satul R., mentionat documentar in 1421, se afla ruinele unei cetati din sec. 16, castelul Bethlen (1664) si o biserica reformata (1825-1831), iar in satul Mateias o biserica ortodoxa din sec. 17 (amplificata in 1798). Rezervatia geologica „Bazaltele de la Racos”, in cadrul careia bazaltele apar sub forma unor coloane verticale, inalte de 10-15 m, deasupra carora se afla un strat de lava; punctul fosilifer Carhaga, cu bogata fauna de amoniti si foraminifere din Cretacicul inferior.

CRISTIAN 1. Com. in jud. Brasov; 3.918 loc. (1991). Expl. forestiere, de carbune brun, calcare si argile refractare. Caramida si tigla. Statie de c. f. Biserica evanghelica (sec. 13, fortificata in sec. 16), biserica ortodoxa (1795). 2. Com. in jud. Sibiu; 3.501 loc. (1991). Constr. metalice, prefabricate din beton. Statie de c. f. Cetate taraneasca (sec. 15-16).

SANZIENI, com. in jud. Covasna, situata in N depr. Targu Secuiesc, pe raul Casin (afl. al Raului Negru); 4.636 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. Moara de apa (in satul Valea Seaca). Cresterea ovinelor. In satul S., mentionat documentar in 1332, se afla o biserica in stil gotic (datand din 1401, cu transformari ulterioare renascentiste, situata in mijlocul unei cetati cu ziduri inalte de 4 m, intarite cu turnuri circulare), o capela romano-catolica cu hramul Sf. Maria (1686), o biserica ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) si casele „Konczey” (1608, reparata in 1829) si „Tamas Elek” (sec. 19). In satul Petriceni, atestat documentar in 1332, exista o biserica romano-catolica (1825) si un conac din sec. 19.

RIPIDA (‹ sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserica ortodoxa, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele parti (scene biblice, donatori etc.), folosit in cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu manere mai lungi, in forma de aripi simbolizeaza heruvimii (serafimii).

1) dar¹ n., pl. uri (vsl. daru, dar, d. dati, a da. V. danie, daruiesc, zadar). Ceia ce se daruieste, cadou, prezent: am primit in dar un cal, aduc daruri, daruri de nunta, de Anu Nou. Dar divin, gratie, har: Maica Domnului cea plina de daruri, daru de a fi preut, a lua unui preut daru (a-l despreuti). Calitate, talent: acest copil are multe daruri. (Iron.) Vitiu, defect: daru betiii, daru tamaduirii (hotia). Sfintele daruri, potiru s.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea darului (Trans.), a fi gravida. In dar, gratis. Ar in dar (din har in har), de pomana, fara folos: s’au dus si acesti bani „ar in dar” (Galati). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dinti, la lucru daruit nu se cauta defectele.

SACALAZ, com. in jud. Timis, situata in campia Timisului, pe raul Bega Veche; 6.394 loc. (2005). Statii de c. f. in satele S. si Beregstau Mare. Satul Beregstau Mic apare mentionat documentar in 1317, iar satul S. in 1392. In satul Beregstau Mare, atestat documentar in 1335, se afla o biserica ortodoxa din 1793, cu picturi murale interioare din sec. 19.

ODOREU, com. in jud. Satu Mare, situata in campia Somesului, pe raul Somes; 5.059 loc. (2003). Statie de c. f. Expl. de balast. In satul O., mentionat documentar in 1335, se afla o biserica din 1586 (azi biserica reformata) si o biserica ortodoxa cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1818).

AUTOCEFALIE s. f. Conducere de sine statatoare a unei biserici ortodoxe nationale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocephalie.

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult crestin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) respecta morala religioasa, a (nu)-si ingadui abateri de la morala religioasa, a (nu) duce o viata pioasa; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta convenientelor sociale; a nu se sfii sa spuna cuiva in fata lucruri neplacute. 2. Institutia crestinismului in ansamblu. 3. Comunitate religioasa de acelasi cult. biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

CATAPETEASMA, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despartitor (impodobit cu icoane) intre altar si restul bisericii; iconostas, tampla². – Din ngr. katapetasma.

ETERODOX, -A, eterodocsi, -xe, adj. Care se abate de la doctrina oficiala a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodox, -a adj.] – Din fr. heterodoxe.

ETERODOXIE s. f. Conceptie care se abate de la doctrina oficiala a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodoxie s. f.] – Din fr. heterodoxie.

PANortodox, -A, panortodocsi, -xe, adj. Care priveste toate bisericile ortodoxe; al intregii ortodoxii. – Pan¹- + ortodox.

PANTOCRATOR s. n. Icoana pictata in bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezinta pe Isus Cristos ca imparat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se afla aceasta icoana. – Din ngr. pantokrator.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

PRAVOSLAVNIC, -A, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. si f. (Inv. si pop.) 1. Adj. Care apartine religiei ortodoxe, privitor la aceasta confesiune; ortodox. ◊ Biserica pravoslavnica = Biserica crestina rasariteana, biserica ortodoxa. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care adera la credinta ortodoxa; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĩnu.

PRIMAT³, primati, s. m. Cel mai inalt grad in vechea ierarhie a bisericii ortodoxe si catolice. ◊ (Adjectival; in sintagma) Mitropolit primat = (in trecut) titlu dat primului mitropolit al unei tari; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRICEASNA, pricesne, s. f. Cantare executata in bisericile ortodoxe la slujba liturghiei in timp ce se impartaseste preotul. – Din sl. precĩstĩna.

MITROPOLIE, mitropolii, s. f. 1. Institutie administrativa a Bisericii ortodoxe, superioara episcopiei si inferioara patriarhiei, avand in frunte un mitropolit. 2. biserica si cladirile anexe care constituie sediul unei mitropolii (1). 3. Functie de mitropolit. – Din sl. mitropolija.

MITROPOLIT, mitropoliti, s. m. Rang in ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului si superior episcopului; persoana care detine acest rang. – Din sl. mitropolitu.

MOLITVA, molitve, s. f. 1. (In ritualul Bisericii ortodoxe) Rugaciune (citita de preot pentru iertarea pacatelor, in imprejurari speciale); p. ext. oficierea acestei rugaciuni. 2.(Inv.) Termen de reverenta folosit fata de clerici. [Var.: molitfa, molifta s. f.] – Din sl. molitva.

ECTENIE, ectenii, s. f. (in biserica ortodoxa) Sir de rugaciuni rostite de preot sau de diacon in cursul serviciului religios. – Din ngr. ektenis.

STAVROFOR, stavrofori, s. m. Preot sau arhimandrit (in biserica ortodoxa) care poarta, ca distinctie ecleziastica, o cruce (de aur) pe piept. – Din ngr. stavroforos.

TUNDE, tund, vb. III 1. Tranz. si refl. A(-si) scurta, a(-si) reteza, a(-si) taia parul, barba sau mustata. ♦ Tranz. A taia lana sau parul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. a**l. A taia in mod egal fibrele unei tesaturi, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (In ritualul bisericii ortodoxe) A taia parul de pe capul unui barbat inainte de a-l calugari; p. ext. a calugari. 3. Tranz. (Fam.; in expr.) A o tunde = a fugi (pe furis), a disparea, a o sterge. – Lat. tondere.

RASCOLNIC, -A, rascolnici, -ce, s. m. si f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de biserica ortodoxa oficiala la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol'nik.

UTRENIE, utrenii, s. f. Slujba religioasa care se oficiaza in biserica ortodoxa dimineata (foarte devreme), inaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineata. [Var.: (reg.) utrina s. f.] – Din sl. utrĩnja.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

SERAFIM, serafimi, s. m. 1. (In religia crestina) Inger de rang superior situat ierarhic intre arhangheli si heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de ingeri si care, dupa ritualul Bisericii ortodoxe, se poarta la procesiunile funebre. – Din sl. serafimu.

STRANA, strane, s. f. 1. Fiecare dintre scaunele asezate, in biserica ortodoxa, la dreapta si la stanga iconostasului, de-a lungul peretilor naosului, pe care stau in timpul slujbei credinciosii. 2. Parte destinata cantaretilor intr-o biserica, unde se afla de obicei si un pupitru pentru carti. – Din sl. strana.

STILIST, -A, stilisti, -ste, s. m. si f. 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului sau; maestru al stilului. 2. Nume dat credinciosilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian. – Din fr. styliste. Pentru sensul 2, cf. stil.

AUTOCEFAL adj. (BIS.) independent, neatarnat. (biserica ortodoxa romana este ~.)

ICONOSTAS s. (BIS.) 1. catapeteasma, tampla, (pop.) perete, (inv. si reg.) praznicar, (Transilv.) fruntar. (~ in bisericile ortodoxe.) 2. (inv.) proschinitar. (~ este un fel de pupitru pe care se pune o icoana, in biserica.)

AUTOCEFALIE f. Conducere de sine statatoare a unei biserici ortodoxe nationale. /<fr. autocephalie

CRISTELNITA ~e f. (in ritualul bisericii ortodoxe) Vas cu apa in care preotul afunda copilul la botez. /<sl. krustilinica

MITROPOLIE ~i f. Organ administrativ al Bisericii ortodoxe (superior episcopiei si inferior patriarhiei) in fruntea caruia se afla un mitropolit. /<sl. mitropolija

NAOS ~uri n. 1) Partea centrala a unei biserici ortodoxe (intre altar si pronaos); nava. 2) Incapere a unui templu antic, unde se afla statuia divinitatii. /<ngr. naos

NAVA² ~e f. Partea centrala a unei biserici ortodoxe (intre altar si pronaos); naos. /<fr. nave, lat. navis, it. nave

PATRIARH ~i m. 1) (folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Slujitor al cultului avand cel mai inalt grad in ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe intr-o tara. 3) Barbatul cel mai in varsta al unei familii din societatea gentilica. 4) Capetenie a unei ginti. 5) fig. Persoana in etate cu multe merite si cu multi discipoli intr-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriarhis

SINOD sinoade n. 1) Intrunire a demnitarilor bisericesti pentru rezolvarea unor probleme religioase c*******e. ~ ecumenic. 2) Organ suprem pentru administrarea bisericii ortodoxe. /<ngr. sinodos, lat. synodus, fr. synode

STRANA ~e f. (in bisericile ortodoxe) 1) Rand de scaune de-a lungul peretilor, pe care stau credinciosii in timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cantareti. [G.-D. stranei] /<sl. strana

TAINA ~e f. 1) Lucru necunoscut sau nepatruns inca de mintea omeneasca; mister; enigma. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ◊ In ~ pe ascuns; in secret. De ~ intim. Sfintele ~e (sau cele sapte ~e) cele sapte ritualuri bisericesti (botezul, casatoria, mirul, spovedania, impartasania, hirotonia si maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] /<sl. tajna

AUTOCEFALIE s.f. Independenta, neatarnare a unei biserici ortodoxe nationale. [< fr. autocephalie, cf. gr. autokephalia].

EXARH s.m. 1. Titlu dat unor inalti demnitari din Imperiul roman de rasarit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. in locul imparatului de la Constantinopol. 2. Capetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspectie pentru manastirile care apartin de o eparhie ortodoxa. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – sef].

primas, primasi, s.m. (inv.) cel mai inalt grad in vechea ierarhie, a bisericii ortodoxe si catolice; primat.

primatie s.f. (inv.) functie, demnitate, calitate de primat (cel mai inalt grad in vechea ierarhie a bisericii ortodoxe si catolice).

catapeteazma (-ezme), s. f. – Perete sau paravan pictat care ascunde vederii altarul in bisericile ortodoxe, iconostas. Sl. katapetazma, din ngr. ϰαταπέτασμα „perdea”.

PANortodox, -A adj. Referitor la toate bisericile ortodoxe; al intregii ortodoxii. [< fr. panorthodoxe].

engolpion (engolpioane), s. n. – Mica imagine sacra smaltuita, purtata la git de anumiti demnitari ai bisericii ortodoxe. – Var. (inv.) engolpiu. Ngr. ἐγϰόλπιον, de la ϰόλπος „sin” (Murnu 21).

AUTOCEFALIE s. f. independenta a unei biserici ortodoxe nationale. (< fr. autocephalie)

EXARH s. m. 1. titlu dat unor inalti demnitari din Imperiul Roman de Rasarit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. in locul imparatului de la Constantinopol. 2. capetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspectie pentru manastirile care apartin de o eparhie ortodoxa. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

PANortodox, -A adj. referitor la toate bisericile ortodoxe; al intregii ortodoxii. (< fr. panorthodoxe)

pantocrator s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei in cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ.

patriarh (patriarhi), s. m. – 1. Seful bisericii ortodoxe. – 2. Personaj venerabil din Biblie. – Mr. patriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43), partial prin intermediul sl. patrijarchu (cf. Vasmer, Gr., 113). – Der. patriarhie, s. f. (functie de patriarh; catedrala patriarhala), din mgr. πατριαρχεία, cf. sl. patrijarchia; patriarhal, adj., din fr. patriarcal; patriarhalitate, s. f. (aspect patriarhal); patriarsesc, adj. (inv., de patriarh).

ANDREI, unul dintre cei 12 apostoli, fratele lui Petru. A predicat „Evanghelia” in Pont, Tracia, Scythia, inclusiv Scythia Minor (Dobrogea). A fost rastignit pe o cruce in forma de X (Crucea Sf. A.) la Patras. biserica ortodoxa Romana il praznuieste la 30 nov.

TEOCTIST, numele mai multor prelati romani. 1. T. I, mitropolit al Moldovei (1453-1478). 2. T. II, mitropolit al Moldovei (1508-1528). 3. T. III (pe numele sau laic Teodor Arapasu) (1915-2007, n. sat Tocileni, jud. Botosani), patriarh al Romaniei. Membru de onoare al Acad. (1999). Episcop al Aradului (1962-1970), arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei (1973-1977), arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977-1986) si din 1986 arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii ortodoxe Romane. S-a preocupat atat de probleme administrative si economice, cat si de restaurarea monumentelor de arta bisericeasca. Reprezentant al ecumenismului romanesc, a primit vizitele unor reprezentanti de seama ai bisericilor ortodoxe surori, cat si a papei Ioan Paul al II-lea (1999). Autor a numeroase studii, articole si cuvantari stranse in 5 volume, sub titlul „Pe treptele slujirii crestine”.

BARTOLOMEOS (n. 1940), patriarh ecumenic de Constantinopol (1991). Primat de onoare al tuturor Bisericilor ortodoxe, are rol de initiativa in problemele privind ortodoxia la scara mondiala. Promotor al apropierii dintre crestinii din Orient si cei din Occident.

AUTOCEFAL, -A, autocefali, -e, adj. (Despre forma de organizare a bisericii ortodoxe) Care se conduce singur. – Dupa fr. autocephale (< gr.).

CALINIC de la Cernica (1818-1850), ierarh al Bisericii ortodoxe Romane. Ascet si reformator al vietii monahale, editor de carte religioasa, sprijinitor al unirii Tarilor Romane. Canonizat de biserica in 1955; praznuit la 11 apr.

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

CATAPETEASMA, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despartitor (impodobit cu icoane) intre altar si restul bisericii; iconostas. – Ngr. katapetasma.

STILIST, -A, stilisti, -ste, s. m. si f. 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului sau; maestru al stilului. 2. Creator de moda. 3. Nume dat credinciosilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian. – Din fr. styliste. Pentru sensul 2, cf. stil.

ISIHASM ({s} gr. hesychia „tacere, liniste si concentrare interioara”) subst. Doctrina mistico-ascetica, aparuta in mediile monastice din Bizant in sec. 4-7, si care s-a dezvoltat in biserica ortodoxa in sec. 13-14; in dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentata de Gr. Palamas. I. incearca sa realizeze unirea omului cu Dumnezeu prin rugaciuni launtrice pana la stadiul de a vedea lumina taborica. Evagrie din Pont a initiat cel dintai „Rugaciunea inimii” sau „Rugaciunea lui Iisus”, care consta din invocarea repetata a numelui lui Hristos, pentru ca astfel Dumnezeu sa se salasluiasca in om.

MOLIFTA, molifte, s. f. 1. (In ritualul Bisericii ortodoxe) Rugaciune (citita de preot pentru iertarea pacatelor, in imprejurari speciale); p. ext. oficierea acestei rugaciuni. 2. (Inv.) Termen de reverenta folosit fata de clerici. [Var.: (inv.) molitva, molitfa s. f.] – Din sl. molitva.

CONCILIU (‹ lat. concilium) s. n. Adunare de preoti catolici convocata pentru a hotari in chestiuni de dogma, morala si disciplina bisericeasca. ◊ C. ecumenic = c. la care sint convocati toti episcopii Bisericii catolice, prezidat de papa. Biserica catolica recunoaste 21 de c.e., in timp ce biserica ortodoxa nu accepta decit primele sapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei tari (c. national) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotari in probleme privind clerul din tara sau regiunea respectiva. V. sinod; sobor.

SOFRONIE DE LA CIOARA (sec. 18, n. Cioara, azi Salistea, jud. Alba), militant pentru ortodoxie in Transivania. Preot in satul natal. Ramas vaduv, s-a calugarit, probabil la manastirea Cozia (Tara Romaneasca), dupa care s-a reintors la Cioara, unde a intemeiat un schit in hotarul satului, in care invatau copiii din satele invecinate. Intre anii 1759 si 1761 il aflam in fruntea unei miscari populare de aparare a credintei ortodoxe, care s-a extins in tot Ardealul, pana in Maramures. La 14-18 febr. 1761 a convocat un mare „sinod” de preoti si mireni la Alba Iulia, in cadrul caruia s-au formulat mai multe revendicari cu caracter religios, social si national, inaintand un memoriu in acest sens Curtii imperiale din Viena. Dupa o intalnire cu generalul Nikolaus Adolf de Buccow, trimisul imparatesei Maria Tereza si comandant al fortelor militare din Transilvania, s-a refugiat in Tara Romaneasca, unde a ajuns egumen la schitul Robaia (dependent de manastirea Arges). In 1955 Sinodul Bisericii ortodoxe Romane l-a canonizat (praznuit la 21 oct.).

PACURARIU, Mircea (n. 1932, sat Rusi, jud. Hunedoara), teolog si istoric roman. M. coresp. al Acad. (1997), prof. univ. la Sibiu si la Iasi. Lucrari privind istoria bisericii din Transilvania si a Bisericii ortodoxe Romane („Legaturile Bisericii ortodoxe Romane din Transilvania cu Tara Romaneasca si Moldova”, „Inceputurile Mitropoliei Transilvaniei”, „Transilvania in perioada dualismului”, „Istoria Bisericii ortodoxe Romane”); monografii („Gh. Sincai si Petru Maior”). A publicat numeroase documente istorice. Alte lucrari: „Istoria crestinismului antic”, „Le caractere roumain de la Transylvanie vu par les ecrivains hongrois”, „Dictionarul teologilor romani”.

STALPARE, stalpari, s. f. (Pop.) Ramura verde, crenguta infrunzita; spec. ramura infrunzita de salcie care se imparte ortodocsilor la biserica, in duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is).

stalpare, stalpari, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; inv. si pop.) ramura verde, crenguta infrunzita; ramura de salcie verde si inflorita, care se imparte credinciosilor ortodocsi, la biserica, in Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; inv.) urmas; vlastar. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci ingemanati. 4. (s.n. pl.; inv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) canepa pentru samanta semanata in porumb.

ETERODOXIE/HETERODOXIE s. f. conceptie care se abate de la doctrina oficiala (ortodoxa) a bisericii; credinta contrara unei dogme. (< fr. heterodoxie)

2) aer (sau si aier) n., pl. e (mgr. si vsl. air, dupa aer 1. Valu cu care se acopere potiru, procovat (Rar). Fata de masa brodata pe care e pictat Hristos rastignit si care se expune in biserica la ortodocsi in Vinerea Pastelui (El reprezenta [!] peatra [!] care acoperea mormintu lui Hristos.

PRAVOSLAVNIC ~ca (~ci, ~ce) pop. 1) Care tine de biserica rasariteana; propriu bisericii crestine rasaritene; ortodox. 3) si substantival Care se conformeaza practicilor religiei ortodoxe. /<sl. pravoslavinu

SINOD, sinoade, s. n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe si care se intruneste periodic pentru a rezolva probleme de administratie bisericeasca. 2. Adunare episcopala care se convoaca ocazional pentru a lua (unele) hotarari in probleme de dogma, de morala si de administratie bisericeasca. – Din sl. sinod.

ortodox, A, ortodocsi, -xe, adj. 1. Care tine de biserica crestina rasariteana, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoana de religie crestina rasariteana. 2. Conform cu principiile traditionale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerata ca fiind singura adevarata; (despre oameni) care urmeaza cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrina. – Din ngr. orthodoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.

HALAUCESTI, com. in jud. Iasi, pe valea Siretului; 6.308 loc. (1998). Statie de c. f. Fabrica de tricotaje. Bisericile catolica, cu hramul Sf. Fecioara (ante 1762), si ortodoxa, cu hramul Sf. Voievozi (1840). Curtea boierului Al. Bals.

PATRIARHIE, patriarhii, s. f. 1. Organizatie bisericeasca ortodoxa autocefala, condusa de un patriarh; sediul acestei organizatii. 2. biserica centrala a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhia.

ortodox ~xa (~csi, ~xe) 1) si substantival Care tine de biserica crestina rasariteana; propriu Bisericii rasaritene. 2) (despre conceptii, opinii, doctrine etc.) Care este considerat ca fiind cel mai corespunzator adevarului. 3) si substantival fig. (despre persoane) Care nu recunoaste altceva decat linia oficiala. /<ngr. ortodoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe

busuioc m. (bg. bosiliok, si ob. bosilek, sirb. bosiljak, bosiok, alb. bosiltok, d. lat. basilicum, care e vgr. basilikon, regal [ca adj. n], busuioc; rut. vasiliok, ung. bazsalikom si [d. rom.] bisziok. V. biserica). O planta labiala din ale carei flori preutu ortodox isi face sfestocu (ocimum basilicum). Busuioc ros ori salbatic, sopirlaita, alta planta labiata (brunellla vulgaris). Busuiocu cerbilor, polei, un fel de minta. – Si bosiioc (Tec.).

ATANASIE, Anghel (c. 1665-1713, n. Ciugud, jud. Alba), clreric roman. Mitropolit ortodox al romanilor din Transivania, a acceptat in 1698, unirea cu biserica romano-catolica in conditiile mentinerii vechiului rit si ale egalitatii in drepturi dintre preotii romani si clerul catolic, devenind episcop unit (greco-catolic) al natiunii romane din Transilvania si partile alipite (1701-1713). Din timpul pastorii sale incep romanii ardeleni sa frecventeze scolile catolice din Transilvania, Viena si Roma.

ortodox adj., s. (BIS.) 1. adj. (reg.) romanesc, (inv.) pravoslav, pravoslavnic. (Religia, biserica ~.) 2. adj., s. greco-oriental, (rar) greco-rasaritean. (Crestin ~.)

GANDIRISM s. n. curent ideologic si politic din Romania, format in jurul revistei „Gandirea”, care propovaduia misticismul ortodox, traditionalismul, nationalismul si unitatea nationala deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. (< „Gandirea” + -ism)

PARACLIS, paraclise, s. n. 1. Capela construita alaturi de o biserica, intr-un cimitir, in interiorul unei cladiri etc. 2. (In religia crestina ortodoxa) Slujba religioasa de lauda si de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfant; rugaciunea inchinata unuia dintre acestia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugaciuni. [Pl. si: paraclisuri] – Din sl. paraklistu.

ortodoxIE f. 1) Curent al crestinismului, constituit in Bizant ca biserica rasariteana, deosebit de catolicism, aparut in Occident. 2) Concordanta cu principiile religiei ortodoxe. /<lat. orthodoxia, fr. orthodoxie

GANDIRISM s.n. Curent ideologic din Romania care propovaduia misticismul ortodox, traditionalismul retrograd, nationalismul si unitatea nationala deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. [< „Gandirea” + -ism].

ANTONIE PLAMADEALA (n. 1926, Stolniceni, Basarabia), teolog roman. Mitropolit al Ardealului (din 1982). Lucrari: „biserica slujitoare in Sfinta Scriptura, Sfinta Traditie si in teologia contemporana”, „Dascali de cuget si simtire romaneasca”, „Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa”).