CALCEDONIE, s. f. Varietate (colorata sau translucida) de bioxid de siliciu natural, folosita ca piatra semipretioasa, la confectionarea unor obiecte de arta, ca abraziv etc. – Din fr. calcedoine, lat. chalcedonius.

PNEUMOCONIOZA, pneumoconioze, s. f. Boala pulmonara cronica cu caracter profesional, consecinta a iritatiei provocate de inhalarea masiva, indelungata si fixarea pe plamani a unor pulberi (de azbest, carbune, bioxid de siliciu, de fier etc.), care determina inflamatia si apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose.

PUZZOLANA s. f. 1. Material de constructie bogat in bioxid de siliciu intrebuintat la fabricarea cimentului. 2. Tuf format din sedimentarea cenusii vulcanice. [Pr.: -to-] – Din it. puzzolana.

TECTITA s. f. Meteorit sticlos, format in cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

TRIPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcatuit din scoici si infuzori, intrebuintat in industrie. – Din fr. tripoli.

SILICAGEL, silicageluri, s. n. Material granular cu porozitate mare obtinut prin deshidratare in conditii speciale a gelului de bioxid de siliciu, folosit in tehnica, ca absorbant si ca purtator de catalizatori; gel de silice. – Din fr. silicagel.

SILICA, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; caramida refractara silicioasa. – Din silice.

SILICE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil in apa, cu temperatura de topire foarte inalta, care se gaseste in natura in compozitia celor mai multe roci si care se foloseste la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

SILICICOL, -A, silicicoli, -e, adj. (Despre plante) Care este adaptat la un sol bogat in bioxid de siliciu sau in roci silicioase. – Din fr. silicicole.

SILICOZA, silicoze, s. f. Boala pulmonara cronica profesionala care apare la muncitorii din mine, din carierele de piatra, din industria metalurgica, din industria portelanului si a sticlei etc., in urma inhalarii prelungite a pulberilor de bioxid de siliciu. – Din fr. silicose.

BIOXID s. (CHIM.) 1. dioxid. 2. bioxid de azot = hipoazotida; bioxid de carbon = anhidrida carbonica; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidrida sulfuroasa, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

SILICE s. v. bioxid de siliciu.

silice (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silicei

SILICE f. Substanta solida, alba sau incolora, intrebuintata, mai ales, in constructii si la fabricarea sticlei; bioxid de siliciu. [G.-D. silicei] /<fr. silice

SILICE s.f. Nume generic dat diferitelor varietati de bioxid de siliciu. [Pl. invar. / < fr. silice, cf. lat. silex].

SILICA s.f. Material refractar format in special din bioxid de siliciu. [< silice].

PUZZOLANA [PU-TO-] s. f. tuf din sedimentarea cenusii vulcanice, continand bioxid de siliciu solubil in solutii alcaline, folosit ca adaos hidraulic in cimenturi si mortare. (< fr. pouzzolane, it. pozzolana)

SILICAGEL s. n. produs obtinut prin deshidratarea gelului de bioxid de siliciu, folosit ca absorbant; gel de silice. (< fr. silicagel)

SILICE s. f. bioxid de siliciu. (< fr. silice, lat. silex)

CALCEDONIE, s. f. Varietate (colorata si translucida) de bioxid de siliciu natural, folosita la confectionarea unor obiecte de arta. – Fr. calcedoine (lat. lit. chalcedonis).

TECTITA f. Meteorit sticlos in componenta caruia predomina bioxidul de siliciu. /<fr. tectite

CUART, cuarturi, s. n. bioxid natural de siliciu, care se gaseste in roci in stare neconsolidata (ca nisip) sau in forma de cristale hexagonale, transparente si incolore (in stare pura) sau diferit colorate (cand contin si substante straine), utilizat in tehnica, in industria optica, in industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvart s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.

cuart s. m. – bioxid natural de siliciu. – Var. cvart. Fr. quartz. Var., usor inv., reproduce pronuntarea germ.