OSPITALIER, -A, ospitalieri, -e, adj. Care primeste bucuros oaspeti; care este amabil, primitor cu oaspetii. ♦ (Despre o casa, un oras, o tara) In care esti bine primit, in care te simti bine; care ofera ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.

RECOMANDATIE ~i f. 1) Indicatie care se propune a fi urmata. ~ile medicului. 2) Apreciere favorabila data unei persoane sau unei realizari recomandate pentru ceva. ◊ Scrisoare de ~ scrisoare prin care se recomanda cineva spre a fi bine primit. [G.-D. recomandatiei] /<fr. recommandation

OSPITALIER, -A adj. Binevoitor cu oaspetii; primitor. ♦ (Despre o casa, o tara etc.) Unde cineva este totdeauna bine primit, unde cineva se simte bine. // s.m. si f. Membru al unor ordine instituite pentru ingrijirea bolnavilor. [Pron. -li-er. / < fr. hospitalier].

OSPITALIER, -A I. adj. binevoitor cu oaspetii; primitor. ◊ (despre o casa, o tara etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine. II. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru ingrijirea bolnavilor. (< fr. hospitalier)

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea cind Odysseus, in drum spre casa, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe tarm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit si gazduit in palatul acestuia. In cursul unui ospat, Odysseus povesteste toate peripetiile prin care a trecut. La sfirsit, Alcinous ii ofera o corabie cu care sa se poata intoarce in Ithaca. In ciclul argonautilor, Alcinous impreuna cu sotia sa Arete sint infatisati ca protectori ai Medeei si ai lui Iason impotriva urmaritorilor acestora.

SUCCES s.n. Reusita, izbanda; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ primire favorabila facuta de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succes, it. successo, lat. successus].

PRIETENESTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. v. binevoitor.

RECUNOSTINTA, recunostinte, s. f. Obligatie morala pe care cineva o are fata de cel care i-a facut un bine; recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaste + suf. -inta (dupa fr. reconnaissance).

binevenit, -a adj. (d. bine ati venit!) Care soseste la timp, care e primit cu placere: fii binevenit! – Si bine-venit.

Celeus, fiul lui Eleusis si rege in tinutul cu acelasi nume. Avea doi fii: pe Demophon si pe Triptolemus (v. si Demopho(o)n, Triptolemus). Atit Celeus cit si sotia sa, Metanira, au primit-o si au gazduit-o bine pe Demeter atunci cind zeita ratacea, cuprinsa de desperare, in cautarea fetei ei Persephone, rapita de catre Pluto. Se spunea ca inainte de a se intoarce in Olympus, Demeter l-ar fi initiat pe Celeus in tainele cultului sau.

bineCRESCUT, -A, binecrescuti, -te, adj. Care a primit o educatie aleasa; cu purtari cuviincioase. – bine + crescut (dupa fr. bien-eleve). [idem DEX'84]

bineCRESCUT, -A, binecrescuti, -te, adj. Care a primit o buna educatie; cu purtari frumoase. – Din bine¹ + crescut (dupa fr. bien-eleve).

bineCRESCUT ~ta (~ti, ~te) Care a primit o educatie buna; cu purtari cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

cotilion n., pl. oane (fr. cotillon, dim. d. cotte [fusta taraneasca], cuv. germanic. D. fr. vine engl. coat, haina. V. redingota). Un fel de dans sau, mai bine zis, mai multe dansuri la un loc, intrerupte de pauze in timpu carora se primesc diferite daruri. V. revelion.

bineCUVANTAT, -A, binecuvantati, -te, adj. 1. Care a primit binecuvantare religioasa; blagoslovit. ♦ Fig. Inzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o actiune binefacatoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) bine intemeiat, indreptatit, justificat. – V. binecuvanta.

bineCUVANTAT, -A, binecuvantati, -te, adj. 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvantarea cuiva. 2. Fig. Bogat inzestrat de natura. 3. (Despre lucruri) Care merita lauda (pentru actiunea sa binefacatoare). O ploaie binecuvantata. 4. (Despre cauze, motive etc.) bine intemeiat, legitim. – V. binecuvanta.

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

aud (est) si auz (vest), a auzi v. tr. (lat. audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. ouvir). Prind (percep, primesc) cu simtu auzului, simt sunetu: a auzi o vorba, niste pasi, tunetu. Aflu: am auzit c´a murit, n´am auzit nimica despre asta. Ascult, cercetez: a auzi marturii [!]. Mai auzii una! exclamatiune ironica la auzu unei vesti ridicule. Sa te-auda Dumnezeu! exclamatiune pin [!] care dorim sa se implineasca urarea sau dorinta cuiva. Sa auzim de bine! formula de salutare la despartire. Ia´uzi! (din ia auzi), exclamatiune de atras atentiunea asupra unui zgomot, unui cintec sau unei vesti surprinzatoare. Aud? vorba pin care aratam ca asteptam ordinu sau ca n´am auzit bine ce s´a zis si dorim sa se repete vorba (mai intim sau mai obraznic „ce?”, mai politicos „poftim?”).