CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

DISCRAZIE, discrazii, s. f. Stare generala morbida care nu are o cauza bine definita. – Din fr. dyscrasie.

NESTRUCTURAT, -A, nestructurati, -te, adj. Care nu are (inca) o structura bine definita. – Ne- + structurat.

STRUCTURAT, -A, structurati, -te, adj. Care are o structura bine definita. – V. structura.

DALCAUC ~ci m. rar 1) Persoana care nu are o ocupatie bine definita si umbla pe drumuri fara rost; haimana. 2) si adjectival fam. Persoana care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk

HAIMANA ~le f. pop. Persoana fara o ocupatie bine definita; om fara rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana

JARCALETE ~ti m. pop. Persoana care umbla pe drumuri fara rost, neavand o ocupatie bine definita; haimana. /Orig. nec.

APLASTIC, -A adj. 1. lipsit de structura, de o forma bine definita. 2. (despre anemie) care nu prezinta indicii de regenerare a globulelor rosii. (< fr. aplastique)

NEUTRU, -A adj. 1. care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranti, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen ~ (si s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular forma masculina si la plural forma feminina. ♦ vocala ~a = vocala mediala. 4. (despre compusi) care nu prezinta nici caracter de acid si nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcina electrica. 5. (despre organisme) care nu are un s*x bine definit; as*xuat. ◊ care nu are gonade functionale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)

OPTOTIP s. n. tablou tip cu litere sau cifre de forme si dimensiuni bine definite, destinat controlului vederii. (< fr. optotype)

RUTINA¹ s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

ANTROPOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} antropo + gr. logos „studiu”) s. f. Stiinta care studiaza originea, evolutia si diversele tipuri fizice ale omului si raselor umane. S-a constituit ca stiinta la mijlocul sec. 19. Cuprinde morfologia omului, antropogeneza si raseologia. Problemele a. au preocupat pe oamenii de stiinta din cele mai vechi timpuri (Herodot, Hipocrat, Aristotel s.a.) pina in epoca moderna (C. Linne, I. Kant, Ch. Darwin, E. Haekel sau Th. Huxley). Aparuta intr-o perioada prestiintifica s-a dorit a fi o stiinta a clasificarii populatiilor umane, considerind ca o clasificare inseamna o explicatie. S-a divizat astfel specia umana in trei sau patru rase fundamentale – europida, mongolida, negrida si, uneori, australida, fiecare rasa fiind constituita din rase secundare sau tipuri cu particularitati bine definite. Interpretarea datele era insa eronata: populatiile sint diferite deoarece apartin unor rase diferite. Raseologia a fost destul de mult criticata si, practic, a fost parasita. In ultimele doua decenii, a. a fost remodelata datorita marilor realizari a geneticii, studiindu-se caracterele conditionate genetic – monogenic – si distributia lor geografica. Explicatia diferentelor interpopulationale trebuie cautata in procesele genetice care au determinat evolutia (procese genetice intimplatoare, selectia naturala etc.). A. romaneasca s-a definit ca stiinta intre cele doua razboaie mondiale (Nicolae si Mina Minovici, Victor Papilian, Francisc Rainer), publicindu-se numeroase studii de antropologie fizica traditionala, iar in ultimele decenii contributii au adus Constantin si Dardu Nicolaescu-Plopsor, Olga Necrasov s.a. ♦ A. sociala si culturala are ca obiect societatea in ansamblu ca produs al activitatii umane si totodata ca mod de existenta a acesteia, precum si totalitatea produselor umane care formeaza un sistem structurat al socialului – cultura unei colectivitati. A. filozofica = ramura a filozofiei care studiaza esenta si perspectivele omului pe baza generalizarii rezultatelor disciplinelor speciale despre fiinta umana (antropologia, psihologia, etnografia, sociologia, lingvistica etc.). A. teologica = conceptie contituita in baza datelor hristologiei, a doctrinei despre creatie si a invataturii soteriologice, afirmind originea divina a omului (Dr.) A. criminala = ramura a a. care se ocupa cu studiul biologic al infractorilor.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui culcus, pe care se pune capul. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. 2. Perna sau alt obiect pe care pune capul cel care se culca. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). Carte de capatai = carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; carte preferata. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 4. Capat (1). Puse iarasi capatai la capatai celelalte oscioare (ISPIRESCU). ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. [Var.: (reg.) capatai s. n.] – Lat. capitaneum.

CURS¹ (‹ fr., lat.) s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. ◊ C. de apa = tip de ape curgatoare de suprafata sau subterane, concentrate pe o albie proprie, cu un traseu bine definit (piriu, riu, fluviu etc.). II. Fig. 1. Interval de timp, durata. ◊ Loc. In cursul... = in timpul, in perioada. 2. Desfasurare, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. (FIN.) Pretul cu care se cumpara sau se vinde la un moment dat o hirtie de valoare, reprezentind punctul de echilibru intre intre cererea si oferta unei valori date, la un moment dat. ◊ C. al schimbului (sau valutar) = pretul acordat la un moment dat in valuta nationala a unei tari pentru o unitate sau un numar de unitati banesti ale altei tari la cumpararea de devize. Acest c. se formeaza pe baza paritatii, in functie de de cererea si oferta de devize. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vind si se cumpara actiunile la un moment dat. ◊ Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hirtie de valoare, o valuta straina etc. ◊ C. de revenire = raportul dintre pretul intern in moneda nationala si pretul extern, in valuta, la una ori mai multe marfuri sau servicii; la export, exprima cheltuiala interna cu care se obtine prin exportul de marfuri sau servicii o unitate valutara straina, iar la import indica cite unitati monetare nationale se obtin din desfacerea interna a marfurilor si serviciilor importate pentru fiecare unitate valutara straina cheltuita in acest scop. ♦ Putere de circulatie (a banilor). ◊ C. fortat = cursul pe care il au banii de hirtie emisi, care nu au valoare proprie si nu sint convertibili.

DETERMINAT adj. 1. v. anumit. 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. v. concret.