ADERENTA, aderente, s. f. 1. (Med.) Tesut fibros care se dezvolta in special in cavitatile seroase, in urma unei infectii sau interventii chirurgicale, unind organe care in mod normal sunt separate; brida. 2. (Tehn.) Forta care mentine alaturate doua corpuri aflate in contact. Aderenta dintre rotile unui vehicul si sosea. ♦ Fenomen de legatura intre beton si otel in constructiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare constienta la ceva. – Din fr. adherence.

BOLTISOARA, boltisoare, s. f. Diminutiv al lui bolta; spec. bolta mica dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planseu. – Bolta + suf. -isoara.

BUIANDRUG, buiandrugi, s. m. Element de constructie alcatuit dintr-o grinda de beton armat, de zidarie, de metal sau de lemn, asezata deasupra unei porti, a unei usi, a unei ferestre etc. pentru a sustine portiunea de zidarie de deasupra acestora. – Et. nec.

CADRU, cadre, s. n. I. 1. Rama in care se fixeaza un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. inramate ♦ Fig. Persoana foarte frumoasa. 2. Pervaz al unei usi sau al unei ferestre. ♦ Deschizatura a zidului ocupata de o usa sau de o fereastra. ♦ Desen care inconjura, margineste un text, o harta, o fotografie etc. ♦ Portiune a unei marci postale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianta. ♦ Spatiu in limitele caruia este cuprinsa o imagine pe o pelicula cinematografica. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei actiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcatuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se intrebuinteaza la constructii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt infasurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Efectiv de baza al salariatilor dintr-o intreprindere sau dintr-o institutie, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere si de comanda ale subunitatilor si unitatilor militare; p. gener. intregul efectiv al unei intreprinderi sau al unei institutii. ♦ (Rar.; la sg.) Persoana din efectivul unei intreprinderi sau institutii, dintr-o organizatie etc. 2. (Iesit din uz; la pl.) Subdiviziune in administratia interna a unei institutii, intreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului. (II 1.), cu evidenta lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astazi rar; la pl.) Serviciu care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului unei intreprinderi, institutii etc. [Var.: (I 1.) cadra s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadri.

CAZEMATA, cazemate, s. f. Lucrare de aparare, construita din lemn si pamant sau din beton armat, in care sunt instalate diferite mijloace de lupta impotriva artileriei si impotriva bombardamentelor aeriene; buncar (4). ♦ Incapere blindata pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.

CALARET, -EATA, calareti, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria. ♦ (Inv.) Calaras (1). 2. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U, care se asaza rasturnata pe bratele unei balante pentru a obtine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U, care serveste la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otel si de beton, folosita ca armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea (lata) de piele, de panza etc. cu care se incinge talia; cordon, cingatoare. ◊ Expr. Pana, la centura = (de la umeri) pana la talie. ♦ Centura de campion = centura, panglica lata etc. cu care se incinge mijlocul castigatorului unui campionat la box sau la lupte. Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar etc. facut din placi de pluta invelite in panza, care serveste la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei; colac de salvare. Centura de siguranta = echipament individual de protectie folosit de muncitorii care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituit dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. ♦ (Mil.) Curea lata de piele (rar de panza) care se pune in jurul taliei si de care se agata sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron. ♦ Fasie lata de panza, de elastic, de material plastic etc. cu care se incinge abdomenul pentru a-l sustine sau pentru a-l mentine in pozitie corecta. 2. (Anat.) Ansamblu osos prin care extremitatile se leaga de trunchi. ◊ Centura pelviana = centura formata din oasele coxale si care leaga membrele inferioare de trunchi. Centura scapulara = centura formata din clavicule si omoplati si care leaga membrele superioare de trunchi. 3. (Sport) Linie orizontala, imaginara, la nivelul ombilicului, care marcheaza limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament. ♦ (La lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile. 4. (Astron.; in sintagma) Centura de radiatie = fiecare dintre zonele din jurul Pamantului in care radiatia corpusculara ionizanta este atat de intensa, incat prezinta nocivitate pentru cosmonauti. 5. (In sintagma) Centura de fortificatii = linie de lucrari de aparare din beton armat si metal, construita in jurul unei localitati. 6. Grinda orizontala rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri. 7. (Constr.) Brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor. 8. Fasie continua de tabla de otel care formeaza bordajul unei nave. – Din fr. ceinture.

DALA, dale, s. f. Placa poligonala subtire de piatra, marmura, beton, material plastic etc., folosita la executarea unor pardoseli, pavaje sau placaje de zidarie. ♦ Placa de beton armat a unui planseu, a unei bolti etc. – Din fr. dalle.

GRINDA, grinzi, s. f. Element de constructie din lemn, otel, beton armat etc., cu lungimea mare in raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistentei unei constructii. – Din sl. grenda.

JOANTA, joante, s. f. 1. Legatura facuta la capetele sinelor de cale ferata pentru a asigura continuitatea caii de circulatie. 2. Legatura intre doua bare de otel din armatura unui element de beton armat. – Din fr., engl. j***t.

SARPANTA, sarpante, s.f. Schelet format din grinzi de lemn, de metal sau de beton armat, care sustine acoperisul unei cladiri.

TIRANT, tiranti, s. m. Element de constructie confectionat din cabluri, lanturi, bare de otel sau din beton armat, care are rolul de a prelua forte de intindere. – Din fr. tirant

BOLTISOARA, boltisoare, s. f. Fiecare dintre boltile de dimensiuni mici si putin arcuite, asezate intre grinzile de metal sau de beton armat al unui planseu masiv. – Din bolta + suf. -isoara.

FERMA², ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat sa sustina acoperisul unei constructii. – Din fr. ferme.

STALP, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.

FORTIFICATIE, fortificatii, s. f. Constructie militara de pamant, de piatra, de beton armat, facuta cu scopul de a apara luptatorii impotriva proiectilelor si a bombelor de avion si a inlesni actiunea de observare si de folosire a mijloacelor de lupta proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

FRETA, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic infasurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta. 3. Piesa de metal in forma de inel sau de elice, care inconjoara barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

ARMATURA, armaturi, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse intre ele care intaresc o constructie (de beton armat). ♦ Constructie care sustine o galerie subterana. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor si dispozitivelor de comanda, de control, de siguranta etc., montate la o instalatie, la o masina etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Invelis protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; in sintagma) Armatura bucala = totalitatea pieselor anatomice care alcatuiesc aparatul bucal al insectelor si crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (dupa arma).

VIBROLAMINARE, vibrolaminari, s. f. (Constr.) Confectionare a panourilor mari de beton armat cu ajutorul unei instalatii care lamineaza si vibreaza concomitent betonul. – Vibra + laminare.

PILON, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stalp puternic care sustine o constructie sau o parte a unei constructii. ♦ Element decorativ in forma de stalp prismatic, asezat la capatul unui pod (de o parte si de alta), la intrarea intr-o expozitie etc. 2. Constructie masiva la monumente sau la temple, de o parte si de alta a intrarii. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care serveste la sustinerea conductelor si izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylone.

PLANSEU, plansee, s. n. Element de constructie de lemn, de beton armat etc. care serveste ca suport pentru fixarea unei masini, formeaza partea carosabila a unui pod, separa etajele unei cladiri (constituind dusumeaua sau acoperisul) etc. – Din fr. plancher.

PRECOMPRIMARE, precomprimari, s. f. Operatie prin care se aplica, initial, unui element de constructie din beton armat eforturi unitare de comprimare, pentru a-i mari rezistenta. – Pre¹- + comprimare.

SARPANTA, sarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care sustine invelitoarea unui acoperis (sau un alt element al unei constructii) si permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

LONGRINA, longrine, s. f. Grinda de lemn, de otel sau de beton armat, folosita drept cofraj lateral pentru o imbracaminte rutiera de beton, in cursul executarii acesteia. ◊ Longrina de deraiere = sina de otel fixata paralel cu sinele caii ferate, pe poduri si la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine.

CUZINET, cuzineti, s. m. 1. Piesa inelara sau din doua bucati semiinelare din metal moale, care imbraca in interior lagarul si vine in contact direct cu fusul sau axul unei masini. 2. Element de constructie confectionat din beton armat, piatra dura etc. asezat intre un bloc de fundatie si un stalp si avand ca scop transmiterea greutatii la blocul de fundatie respectiv. – Din fr. coussinet.

CLOPOT, clopote, s. n. 1. Obiect metalic in forma de para, deschis in partea de jos si prevazut in interior cu o limba mobila, care, lovindu-se de peretii obiectului, produce sunete caracteristice. ◊ Expr. (Fam.) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2. Piesa in forma de clopot (1), cu diverse intrebuintari (in industrie). ◊ Clopot scufundator = camera de lucru, construita din metal sau din beton armat, alimentata cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrari sub apa. ♦ Capac de sticla de forma unui clopot (1), care se foloseste pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, in laboratoare etc. – Din sl. klopotu.

NERVURA, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducatoare liberiene lemnoase care strabat limbul frunzelor si prin care circula seva. P. a**l. (Rar) Fiecare dintre ramificatiile cele mai subtiri ale radacinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate in forma de retea, care strabat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Retea de dungi de alta culoare decat fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafete; (si la sg.) fiecare dintre dungile care formeaza aceasta retea. 4. Proeminenta pe suprafata interioara sau exterioara a unei piese, a unui organ de masina etc., care serveste la marirea rezistentei sau a rigiditatii piesei, la marirea suprafetei de schimb de caldura etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formeaza osatura unei bolti (gotice sau romanice); mulura care contureaza si decoreaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 6. Grinda de beton armat turnata o data cu planseul si servind la intarirea acestuia. 7. Fiecare dintre piesele asezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a impiedica deformarea ei si a mari rezistenta scheletului acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta, cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte; cerculet. – Din fr. nervure.

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

ETRIER, etriere, s. n. 1. Piesa in forma de U utilizata pentru asamblarea barelor de tractiune ale vehiculelor, ca maner pentru parghiile de actionare ale intrerupatoarelor electrice etc. 2. Element de armatura transversala care inconjoara armatura longitudinala la constructiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. etrier.

TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.

TREILER, treilere, s. n. Remorca joasa de mare capacitate, folosita in constructii, pentru transportul elementelor prefabricate grele, de beton armat. – Din engl. trailer.

TURN, turnuri, s. n. 1. Constructie prismatica sau cilindrica, cladita separat sau facand parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai inalta decat celelalte constructii. ◊ Turn de racire = constructie de lemn, de piatra, de beton armat etc. in care apa dintr-o instalatie termica complexa cedeaza o anumita cantitate de caldura, transmitand-o aerului inconjurator. Turn de sonda = turla (2). Turn de extractie = constructie de suprafata situata deasupra gurii unui put de mina si prevazuta cu diverse utilaje. Turn de apa = castel de apa. ◊ Expr. Turn de fildes, denumeste izolarea de viata, de realitatile inconjuratoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Cos de fabrica. 2. Tura². – Din germ. Turm.

RADIER, radiere, s. n. 1. Tip de fundatie alcatuit dintr-un planseu de beton armat care se intinde de obicei sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, de bolovani sau de pavele executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc., pentru a impiedica eroziunea, spalarea pamantului de catre ape si adancirea albiei. 3. Bolta de beton sau de piatra asezata la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

ADERENTA ~e f. 1) Fenomen care se produce intre rotile unui vehicul si calea de rulare, realizandu-se astfel miscarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologica a doua organe in urma unei interventii chirurgicale. 3) Tesut rezultat in urma acestui proces. 4) constr. Element de legatura intre beton si otel in constructiile de beton armat. /<fr. adherence

ARMATURA ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care intaresc o constructie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de sustinere a unei lucrari miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comanda, de siguranta etc.), montate la o instalatie sau la o masina. 5) Imbracaminte metalica de protectie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armaturii] /<lat. armatura, fr. armature

CAZEMATA ~e f. 1) Constructie militara, de obicei din beton armat, care protejeaza de proiectile si bombe si in care sunt instalate tunuri sau mitraliere. 2) Incapere blindata pe o nava, inzestrata cu tunuri. /<fr. casemate, germ. Kasematte

FIERAR ~i m. Mester care confectioneaza obiecte din fier sau alte metale. ◊ ~-betonist muncitor specializat in fasonarea si montarea scheletului metalic pentru beton armat. [Sil. fie-] /<lat. ferrarius

A FRETA ~ez tranz. tehn. 1) (doua sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta fortat unul in altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter

FRETA ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite latimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, in forma de inel, care inconjoara barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette

GRINDA ~zi f. Element de constructie (din lemn, beton armat, otel), avand lungimea mai mare in raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o constructie, serveste drept piesa de rezistenta. ◊ A insemna (sau a incresta) in ~ (ceva) a insemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda

NERVURA ~i f. 1) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva in interiorul unei frunze. 2) zool. Fiecare dintre ramificatiile fibrelor cornoase de pe aripa unei insecte. 3) Linie subtire, care se evidentiaza cromatic, formand o retea pe suprafata unor obiecte. 4) Element arhitectural, cu functie decorativa, care reliefeaza muchiile sau marginile unei bolti sau ale unei nise. 5) Protuberanta pe suprafata unui obiect tehnic, care asigura o rezistenta sporita a acestuia. 6) Bara de beton armat, care fortifica planseurile unei constructii. 7) Element de rezistenta montat pe aripile unui avion. 8) Dunga cusuta in relief pe suprafata unui obiect vestimentar. [G.-D. nervurii] /<fr. nervure

PILON ~i m. 1) Stalp de beton armat sau de metal, folosit ca suport de mare rezistenta. 2) Stalp masiv folosit in calitate de picior sau de suport la bolti sau ca element arhitectural decorativ. /<fr. pylone

RADIER ~e n. arhit. 1) Planseu din beton armat care serveste ca fundatie pentru o constructie. 2) Captuseala de beton sau de piatra executata pe fundul albiei unei ape pentru a evita eroziunea. [Sil. -di-er] /<fr. radier

STALP ~i m. 1) Element de constructie, lung si gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveste pentru a sustine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat. ~ de cafenea se spune despre o persoana care isi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a tintui) la ~ul infamiei (sau rusinii) a condamna in public faptele urate ale cuiva. ~ de hotar stalp care indica o granita. 2) fig. Persoana care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societatii. ◊ ~ul casei sustinatorul (capul) familiei. /<sl. stlupu

TREILER ~e n. Remorca pentru transportul de obiecte grele, in special prefabricate de beton armat. /<engl. trailer

ETRIER s.n. 1. Vergea de otel care inconjura la exterior armatura longitudinala a unui element de beton armat. 2. (Mar.) Suport pe care se sprijina tangoanele, scaritele etc. [Pron. -tri-er, pl. -re. / < fr. etrier].

FORTIFICATIE s.f. Constructie de aparare facuta din pamant, din piatra, din beton armat etc. care intareste un oras, o linie de lupta etc. [Gen. -iei, var. fortificatiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].

FRETARE s.f. 1. Ansamblare prin contact strans a doua piese care urmeaza sa faca un corp comun. 2. Armare transversala a pieselor de beton armat. [< freta].

PLANSEU s.n. 1. Element de constructie facut de obicei din beton armat, care separa doua etaje ale unei cladiri, care alcatuieste partea pe care se circula a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavitati subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimiteaza la baza o cavitate. [Pron. -seu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].

RADIER s.n. 1. Element de constructie format de obicei dintr-un planseu de beton armat, care se intinde in toate directiile sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. v. radiera (2) s.f. / < fr. radier].

radier s. n. 1. Planseu de beton armat, care se intinde in toate directiile sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, bolovani sau pavele, executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc. impotriva eroziunii. 3. Bolta de beton sau de piatra la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementeaza debitul de apa necesar plutaritului la iesirea dintr-un baraj. (< fr. radier)

TETRAPOD, -A adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se asaza diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminente tronconice, folosit pentru protectia digurilor si a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tetrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].

TIRFOR s.n. Cleste special pentru imbinarea tuburilor mari de beton armat si de azbociment. [< fr. tire-fort].

ARMA vb. I. tr. 1. A introduce un cartus in camera de tragere a unei arme si a aduce percutorul in pozitia de a lovi capsa. 2. A aseza, a fixa armatura de fier unei constructii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armatura (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o nava cu cele necesare plecarii in larg, a pune in serviciu (o nava). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompa etc. ♦ A pregati ramele pentru a fi puse in furcheti sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

ARMATURA s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la constructiile de beton armat pentru a le intari. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Constructie de lemn, de zidarie etc., servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, dupa arma].

VIADUCT s.n. Constructie din piatra sau din beton armat care sustine o cale ferata, o sosea etc. si care traverseaza o vale la mare inaltime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

CASTEL s.n. 1. Constructie fortificata, medievala, prevazuta de obicei cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si cu santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare, luxoasa, cladita dupa arhitectura medievala. ◊ Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apa = constructie de beton armat in care se pastreaza apa pentru alimentarea unor fabrici, locuinte etc. 2. Fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

FRETA s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixeaza la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de otel) infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. Piesa de otel inelara care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].

PRECOMPRIMARE s.f. Tehnica folosita in constructii constand in a aplica de la inceput unui element din beton armat eforturi unitare de compresiune. [< pre- + comprimare, dupa fr. precontrainte].

TIRANT s.m. Element de metal sau de beton armat, folosit in constructii, destinat sa suporte numai eforturi de intindere. [< fr. tirant].

ARMA vb. tr. 1. a introduce un cartus in camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armatura de fier a unei constructii de beton armat. ◊ a consolida cu o armatura o piesa, o galerie de mina. 3. (mar.) a echipa o nava cu cele necesare plecarii in larg. ◊ a introduce ramele unei ambarcatii in furcheti. (< fr. armer, it., lat. armare)

ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)

CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

CENTURA s. f. 1. curea lata purtata peste imbracaminte. ♦ ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei. 2. parte a scheletului care leaga membrele de trunchi (omoplatul si clavicula, bazinul). ◊ (sport) a) linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile, la lupte. 3. cingatoare. ♦ ~ de castitate = bandaj inchis cu lacat, in trecut, pentru protejarea castitatii femeilor; ~ de siguranta = dispozitiv care impiedica pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectati inainte, in caz de accident. 4. fiecare din gradele de calificare a celor care practica arte martiale. 5. ceea ce inconjura un lucru, un loc etc. ♦ ~ de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a fi ferita de focul armelor grele ale unui eventual dusman; linie de ~ = cale ferata, sosea care inconjura un oras. ◊ ansamblu de plantatii in jurul unui oras sau de separare a unor zone ale acestuia. 6. fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 7. grinda orizontala din beton armat, rezemata pe zidurile exterioare ale unei constructii, pentru a le lega intre ele. 8. cadru de forma circulara. 9. ĩ de radiatii = fiecare dintre cele doua zone de radiatie corpusculara ionizata, de grosime variabila, care inconjura Pamantul. (< fr. ceinture)

CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)

ELECTROBETON s. n. beton armat turnat pe timp friguros si incalzit electric prin intermediul armaturii lui. (< fr. electrobeton)

ETRIER s. n. 1. vergea de otel care inconjura la exterior armatura longitudinala a unui element de beton armat. 2. (mar.) suport pe care se sprijina tangoanele, scaritele etc. (< fr. etrier)

FORTIFICATIE s. f. constructie de aparare din pamant, piatra, beton armat etc., care intareste un oras, o linie de lupta s. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio)

FRETA s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. fir metalic infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa inelara din otel care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulura dispusa in linii frante pe o mulura plata. (< fr. frette)

NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)

PILOT² s. n. stalp de fier, de beton armat etc. infipt in pamant, care sustine o constructie. (< fr. pilot)

PLANSEU s. n. 1. element de constructie (din beton armat) care separa doua etaje ale unei cladiri, care formeaza partea pe care se circula a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavitati subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimiteaza la baza o cavitate. (< fr. plancher)

POLIGON s. n. 1. suprafata plana marginita de mai multe segmente de linii drepte (laturi). ♦ (fiz.) regula ului = regula potrivit careia suma mai multor vectori este vectorul care inchide conturul poligonal din asezarea cap la cap a acestora. 2. portiune de instructie cu arme de foc. ◊ teren de tir. 3. teren special pentru invatarea conducerii autovehiculelor. 4. suprafata plana pe care se realizeaza, in conditii de santier, elemente de beton armat prefabricat. (< fr. polygone, germ. Polygon)

PRECOMPRIMARE s. f. (constr.) procedeu constand in a supune un element de beton armat unor eforturi unitare de compresiune, inainte de aplicarea sarcinilor reale. (< precompima)

SLIMLINE SLIM-LAIN/ s. n. conducta rezistenta, din beton armat cu fibre din sticla, pentru sistemele de canalizare si transportul apei la suprafata. (< engl. slimline)

SARPANTA s. f. schelet de rezistenta din bare din lemn, de metal sau din beton armat, destinat sa sustina o constructie, un acoperis etc. (< fr. charpente)

TETRAPOD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se asaza diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminente tronconice, pentru protectia digurilor si a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)

TIMPAN¹ s. n. 1. membrana elastica ce separa urechea interna de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, partial scufundat sub apa, care impiedica patrunderea corpurilor in aductiune, in camera de echilibru etc. ◊ membrana care separa doua camere intr-un rezervor. 3. instrument muzical de percutie, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de arama acoperit cu o membrana de piele pusa in v******e prin lovirea cu doua baghete din lemn. 4. spatiu triunghiular intre cornisele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafata intre orizontala si arcele unei bolti. 5. (tehn.) pinion dintat. (< fr. tympan, it. timpano)

TIRFOR s. n. cleste special pentru imbinarea tuburilor mari de beton armat sau de azbociment. (< fr. tire-fort)

TORCRETA vb. tr. a aplica, sub presiune, un mortar de ciment, de beton fin, pentru executarea placilor subtiri de beton armat, a unor tencuieli de calitate superioara. (< germ. torkretieren)

AVRAM, Constantin (1911-1987, n. sat Itesti, jud. Bacau), inginer constructor roman. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Timisoara. Lucrari privind fisurarea si capacitatea portanta a elementelor de beton armat si precomprimat.

BOLTA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Element de constructie cu intradosul concav, realizat din caramida, blocuri de piatra, beton, beton armat, destinat sa acopere un spatiu sau sa preia sarcina unui pod transmitind-o unui zid continuu sau unor puncte de reazem izolate. Pot fi simple (semicilindrice, in leagan, in sfert de cilindru, semicupola, a vela, in dubla curba) si compuse (in cruce, in muchii, in cruce pe ogive, pe nervuri, manastireasca, cu penetratii, moldoveneasca). ♦ Cheie de b. = denumire data boltarului aflat in centrul unei b; fig. element de baza al unei probleme. 2. Incapere sau galerie (subterana) cu tavanul arcuit. 3. Constructie usoara, arcuita in partea superioara, care serveste drept sprijin plantelor agatatoare. 4. Plafon natural, arcuit, format din ramuri dese si apropiate ale unor copaci. 5. B. cereasca = emisfera aparenta pe care par a se afla corpurile ceresti; cer, firmament. 6. B. craniana = partea superioara a cutiei osoase craniene. ♦ B. palatina = perete osos acoperit de o membrana mucoasa, constituind plafonul cavitatii bucale, pe care o separa de fosele nazale; palat¹ dur; (pop.) cerul-gurii. 7. (GEOL.) Forma structurala tectonica reprezentata de partea dintr-o cuta anticlinala care racordeaza cele doua flancuri ale acesteia. Este generata de miscarile orogenice.

BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa in tel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel incat, la atingerea tragaciului, cocosul sa loveasca sau sa miste percutorul. 2. A dota cu o armatura o piesa sau un element de constructie facute din beton, pentru a le da rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi (1). ♦ A stabili prin calcul armatura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima data in serviciu o nava, cu intreg utilajul necesar. – Lat. armare.

ARMARE, armari, s. f. Actiunea de a arma. ♦ Cantitatea procentuala de armatura dintr-o piesa de beton armat, raportata la suprafata utila a sectiunii de beton a piesei.

ARMATURA, armaturi, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care intaresc o constructie de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Piesa sau dispozitiv folosit intr-o instalatie pentru realizarea unei legaturi mecanice. ♦ Constructie care sustine o galerie subterana. 2. (Inv.) Serviciu dintr-o unitate militara care se ocupa cu pastrarea, controlul si intretinerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura).

CADRU, cadre, s. n. 1. Rama in care se fixeaza un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. inramate. 2. Pervaz al unei usi sau al unei ferestre. ♦ Deschizatura zidului ocupata de o usa sau de o fereastra. 3. Fig. Mediu, ambianta. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei actiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcatuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se intrebuinteaza la constructii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt infasurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cadra s. f.] – Fr. cadre.

CHIRICUTA, Anton (1879-1971, n. Birlad), inginer roman. Autor a numeroase proiecte si lucrari privind realizarea constructiilor de beton armat. Colaborator al lui Anghel Saligny.

CALARET, -EATA, calareti, -e, s. m. si f. I. S. m. si f. Persoana care calareste. ♦ (Inv.) Calaras. II. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la razboiul de tesut; b) piesa mica de fir de platina, care se asaza pe bratele unei balante analitice pentru a obtine echilibrul; c) (la pl.) armaturi scurte intr-o piesa de beton armat. – Lat. *caballaricius.

OTEL (‹ sl.) s. n. 1. Aliaj fier-carbon cu continut de 0,04-1,7% carbon (o. carbon) sau pana la 2,2% carbon (o. aliat). Elaborarea o. se face in convertizoare si in cuptoare Siemens-Martin sau electrice. Are o larga intrebuintare in tehnica pentru rezistenta, duritatea, tenacitatea si elasticitatea sa. ◊ O. aliat = o. care, pe langa carbon, contine o serie de elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu etc.), pentru a i se imbunatati proprietatile. Se deosebesc o. slab aliate (cu pana la 5% elemente de aliere) si o. inalt aliate (cu 5-30% elemente de aliere). ◊ O. rapid = o. cu adaos de wolfram, crom si vanadiu, ce devine foarte dur prin tratament termic duritate care se mentine si la temperaturi de 500-600ºC. Se foloseste la confectionarea sculelor. ◊ O. inoxidabil = otel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar in medii puternic oxidante si la temperaturi ridicate. ◊ O. profilat = bare de otel obtinute prin laminare si avand in sectiune forma de patrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc. ◊ O.-beton = semifabricat de o. folosit la confectionarea armaturilor elementelor de constructie din beton armat. Are in general o sectiune circulara, mai rar ovala sau in forma de patrat. Se foloseste si o.-b. cu profil periodic, format din bare cilindrice cu patru nervuri longitudinale sau elicoidale, forma sub care aderenta la beton este mai buna. ◊ Loc. De otel = foarte tare. 2. (La pl., in forma oteluri) Sorturi diferite de o. (1); obiecte fabricate din o. (1). 3. (Inv. si pop., la pl. in forma otele) Pusca, pistol.

COFRAJ (‹ fr.) s. n. Tipar de lemn sau metal utilizat la executarea elementelor de beton, beton armat sau de alte materiale pentru a li se da forma prevazuta in proiect si a le sustine pina la intarirea betonului. ◊ C. glisant = cofraj mobil echipat cu dispozitive sau instalatii (vinciuri) care permit deplasarea la un tronson vecin. Se foloseste in general la constructii inalte (silozuri, blocuri de locuinte).

CONSTANTINESCU, George (Gogu) (1881-1965, n. Craiova), om de stiinta, inginer, inventator roman. A trait in Anglia (din 1912). M. coresp. al Acad. (1920), m. de onoare al Acad. (1965). A creat (1912) stiinta si tehnica sonicitatii, ramura a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice prin v******i elastice in fluide („Teoria sonicitatii”). A inventat si construit numeroase masini si dispozitive sonice (convertizorul sonic). Pionier al constructiilor de beton armat in Romania.

DALA (< fr.) s. f. 1. (GEOL.) Placa din gresie formata in zonele desertice si pe roci calcaroase sau vulcanice (fonolite); sunt separate prin santuri de coraziune. 2. Placa (poligonala) din piatra, marmura, beton, material plastic, metal etc., folosita la executarea unui dalaj. 3. Placa din beton armat a unui planseu, a unei bolti etc.

RADU, Ilie (1853-1931, n. Botosani), inginer constructor roman. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la Bucuresti. Director al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930). Colaborator apropiat al lui A. Saligny, a fost unul dintre intemeietorii ingineriei in constructii din Romania. A proiectat si construit linii de cale ferata (Pitesti-Curtea de Arges, Galati-Barlad), poduri metalice si de beton armat cu deschideri mari (opt poduri peste Siret, peste Olt, la Slatina, peste Jiu, la Craiova s.a.), sisteme de alimentare cu apa (sistemul Bragadiru, pentru Bucuresti). A introdus folosirea planseelor de beton armat in constructia cladirilor. Lucrari: „Alimentarea cu apa a oraselor”, „Alimentarea cu apa a oraselor de munte”.

RISBERMA (‹ fr.) s. f. Element de constructie al unor baraje, care impiedica eroziunea albiei de catre apa care iese din disipatorul de energie, servind si pentru disiparea energiei remanente; este realizat din placi si blocuri de beton armat, casoaie umplute cu piatra etc.

BETON s. n. 1. Amestec de pietris, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) si apa, care se transforma prin uscare intr-o masa foarte rezistenta si se foloseste in constructii. ◊ beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armatura de vergele metalice. (In sintagma) Beton v****t = beton de ciment a carui compactitate este sporita dupa turnarea in cofraje prin imprimarea unor oscilatii rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de aparare folosit in unele jocuri sportive (mai ales in fotbal), constand in utilizarea supranumerica a jucatorilor in linia defensiva. – Din fr. beton.

FIERAR, fierari, s. m. 1. Muncitor care se indeletniceste cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur², faurar², covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „ betonist”) Muncitor specializat in fasonarea si in montarea armaturilor pentru betonul armat. – Din lat. ferrarius.

ARMAT, -A, armati, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Insotit de actiuni militare, de ciocniri razboinice. Insurectie armata. ◊ Forta (sau putere) armata = armata. 2. Prevazut cu o armatura. beton armat. – V. arma.

PILOT², piloti, s. m. Stalp de lemn, de otel sau de beton (armat), fixat in pamant (vertical sau inclinat) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea constructiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stalp de sustinere. – Din fr. pilot.

PRECOMPRIMAT, -A, precomprimati, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operatiei de precomprimare. – Pre¹- + comprimat.

ELECTROBETON s.n. beton armat turnat pe timp friguros si incalzit electric prin intermediul armaturii lui. [< fr. electrobeton].

AGRAFA s. f. 1. piesa mica de tabla, de sarma pentru fixare; obiect cu care se prinde o haina, parul, o incizie etc. 2. piesa de solidarizare a armaturilor la betonul armat. 3. (arhit.) ornament in forma de consola in capatul unui arc. (< fr. agrafe, germ. Agraffe)

BARETA¹ s. f. 1. bentita (de piele, de panza) care incheie un pantof. 2. lamela de metal care se fixeaza transversal pe o medalie, tabachera etc. 3. perete de beton (armat) turnat in teren pentru lucrari de fundatii. 4. panza cauciucata pe care se implanteaza ace pentru pieptanatul fibrelor textile. (< fr. barrette)

ARMAT, -A, armati, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Insotit de actiuni militare, de ciocniri razboinice. Insurectie armata. ◊ Forta (sau putere) armata = armata. 2. Prevazut cu armatura. beton armat. – V. arma.

FRETA vb. I. tr. A lega, a asambla doua piese, doua tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesa de beton supusa la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armaturii longitudinale. [< fr. fretter].

FRETA vb. tr. 1. a asambla doua piese, doua tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesa de beton supusa la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armaturii longitudinale. (< fr. fretter)

armat ~ta (~ti, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectueaza cu armele; insotit de actiuni militare. ◊ Forta (sau putere) ~ta armata. 2) Care este prevazut cu armatura. ◊ beton ~ beton in masa caruia se integreaza bare de otel, care ii dau o mai mare rezistenta. /v. a arma

armat, -A adj. 1. inarmat. ◊ (bot.) prevazut cu organe de aparare; spinos. 2. forte e = ansamblul mijloacelor militare ale unei tari. ◊ (despre un conflict) insotit de actiuni militare. 3. (despre o arma de foc) pregatita pentru tragere. 4. (despre beton) prevazut cu o armatura. (< fr. arme)

BREST 1. Oras in Bielorusia (C.S.I.), aproape de Bug; 258 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Constr. de masini, tesaturi si tricotaje, morarit; prefabricate din beton. Intemeiat la c. 1.019. Cunoscut prin eroica rezistenta a garnizoanei orasului, opusa armatelor hitleriste in perioada 22 iun.-20 iul. 1941. Vechiu nume (pina in 1921): Brest-Litovsk. 2. Oras in V Frantei (Bretagne), port la Oc. Atlantic; 201,1 mii loc. (1982, cu suburbiile). Santiere navale; ind. chimica, a incalt., textila (in), alim. (bere). Gradina botanica. Baza navala.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) in pozitia imediat precedenta descarcarii ei. ♦ Tranz. si refl. (Pop.) A (se) inarma. 2. A dota cu armatura o piesa sau un element de constructie din beton pentru a le mari rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi. 3. A lansa in serviciu o nava cu intreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.