batut, -a adj. Lovit, agitat: batut de vinturi, (si fig.) batut de ginduri. Bataturit, calcat, netezit: drum batut. Tesut des: pinza batuta. Ornat: batut cu pietre scumpe. Stricat, vatamat: vie batuta de bruma, boi batuti de jug. Fig. Nenorocit, pedepsit: om batut de Dumnezeu. Batut la cap, smintit. Berbec batut, batal. Un franc batut, un franc intr’o singura moneta, in opoz. cu: un franc marunte sau maruntele (adica in parale marunte). Munt. Lapte batut (de unde si bg. batut), chisleag, laptele ramas dupa luarea smintinii si batut.

bruma ~e f. Strat subtire care se depune pe pamant, pe plante si pe alte obiecte din natura, constand din cristale mici de zapada formate in noptile reci (de toamna) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera. ◊ batut de ~ a) inghetat in urma brumei; b) albit; incaruntit. 2) Strat fin alburiu care acopera unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mica (de ceva); pic. ~ de invatatura. [G.-D. brumei] /<lat. bruma