Rezultate din textul definițiilor
hututui, -ie, adj. (reg.) batut in cap, intr-o doaga; apucat, prost, zarghit, nauc, intr-o ureche.
DASCALI, dascalesc, vb. IV. 1. Tranz. A invata, a povatui, a sfatui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicali. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascal, a functiona ca dascal. – Din dascal.
FARAMA, faram, vb. I. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) sfarama, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frange. ◊ Expr. (Tranz.) A-si farama capul = a se chinui sa rezolve o problema dificila, a-si bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: farma vb. I] – Din farama.
A SE CIOCNI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte tari, vehicule etc.) A se lovi, venind din directii opuse; a se tampona. 2) fig. (despre interese, idei etc.) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se contrazice. 3) fig. A intra in conflict. Armatele s-au ciocnit. /cf. bulg. tukna, ucr. koknuti
A SE CONTRAZICE ma contrazic intranz. 1) A emite idei contrare celor afirmate anterior. 2) (despre adeptii unor opinii, teze etc.) A discuta in contradictoriu; a se contra. 3) (despre opinii, afirmatii etc.) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se ciocni. /contra- + a zice
impuia pers. 3 sg. impuiaza, vb. I (pop.) 1. (despre animale si pasari) a face oua, a se inmulti. 2. (despre bube) a se intinde. 3. (despre ganduri, dragoste) a incolti, a se incuiba. 4. (cu referire la urechile si capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameti, a nauci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a impodobi, a impestrita.
CARAI, carai, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplacute, scurte si guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascutit si strident, care tradeaza ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicali, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toata ziua se caraie. – Car + suf. -ii.
PAR1, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.
PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.
CIOCANI, ciocanesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) intr-un corp tare; spec. a bate cu degetul (indoit) in usa, in fereastra (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atentia etc.). ♦ Tranz. A lovi usor cu degetele in toracele sau in abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. si refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (usor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (marunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicali, a pisa. [Prez. ind. si: ciocan] – Din ciocan1.
CIOCMANI, ciocmanesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicali; a pisalogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.
DESCANTA, descant, vb. I. 1. Intranz. A rosti descantece insotite de anumite gesturi magice pentru a obtine indepartarea unui farmec, vindecarea de o boala. ♦ Tranz. A fermeca, a vraji (rostind descantece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. discantare.
SACAI, sacai, vb. IV. 1. Tranz. A nu lasa pe cineva in pace, a-l necaji intruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicali. 2. Refl. (Rar) A se misca mereu incoace si incolo; a se fatai. – Sac + suf. -ai.
SOCRI, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A starui cu insistenta suparatoare pe langa cineva; a bate la cap, a cicali. – Din socru.
LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)
A BARAI barai fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reprosand sau cerand diferite lucruri; a bate (la cap); a cicali; a morocani. 2. intranz. A vorbi mult si fara rost; a trancani; a flecari; a palavragi. /bar + suf. ~ai
A BAZAI bazai 1. intranz. 1) (despre insecte) A produce sunete prelungi caracteristice speciei (in timpul zborului); a face „baz”; a zumzai. 2) fig. fam. (despre copii) A plange prefacut, fara lacrimi, cu glas inabusit; a scanci. 2. tranz. fam. (persoane) A deranja mereu, reprosand sau cerand diferite lucruri; a bate la cap; a cicali; a morocani; a barai. /baz + suf. ~ai
A CICALI ~esc tranz. A deranja mereu cerand si reprosand diferite lucruri; a bate la cap; a morocani; a barai; a sacai. /Din cicala
DESTUL1 adv. 1) Intr-o masura satisfacatoare; atat cat trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjectie) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosinta; peste masura. A bate ~ la cap. A muncit ~ o viata intreaga. /de + satul
A MOROCANI ~esc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reprosand si cerand diferite lucruri; a bate la cap; a cicali; a barai. /cf. ung. morog
A SACAI sacai tranz. (persoane) A nu lasa in pace, deranjand mereu; a bate la cap. /<turc. sik
A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare
A TOLOCANI ~esc pop. 1. tranz. A nu lasa in pace, deranjand mereu; a bate la cap; a sacai. 2. intranz. A vorbi mult si fara rost; a trancani; a flecari; a palavragi. /Onomat.
A ZADARI ~asc tranz. 1) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata; a hartui. 2) (persoane) A bate la cap; a necaji intruna cu diferite pretentii sau reprosuri; a zahai; a hartui; a sacai; a sucali; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la actiuni dusmanoase; a face sa se revolte; a tulbura; a rascoli; a atata; a monta. 4) (focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a rascoli; a scormoni; a zgandari. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati
A ZAHAI ~iesc tranz. pop. 1) (persoane) A necaji intruna cu diferite pretentii sau reprosuri; a bate la cap; a moronci; a zadari; a hartui. 2) (obiecte) A incurca printre altele, nestiind unde se afla; a rataci. /<ucr. zahaity
pochi, pochesc, vb. IV (reg.; despre fiinte) a lovi in cap; a bate, a lovi grav; a ucide.
pochit, -a, adj. (reg.) lovit, batut (in cap).
cehai (-aiesc, -it), vb. – 1. A latra. – 2. A plictisi, a sicii, a bate la cap. – Var. cihai, cehni. Pare a se baza pe creatia imitativa mag. csah, care reproduce latratul, cf. mag. csaholni „a latra” si „ceahlau”. Mai putin probabila der. propusa de Cihac, II, 52, din pol. syczec, sykac „a fluiera”, sau cea a lui Scriban, din rut. cihati „a stranuta”. – Der. ceahna, s. f. (ciine; zgircit, calic); cehnit, s. n. (latrat); cehnitura, s. f. (latrat); ciohota, s. m. (la nuntile tipice din Banat si Trans., organizatorul petrecerii).
socru (-ri), s. m. – Tatal unuia dintr soti, in raport cu celalalt sot. – Mr., megl., istr. socru. Lat. sǒcrum in loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Puscariu 1606; REW 8054), forma care apare la Consentius, cf. calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro. Uz general (ALR, I, 261). – Der. soacra, s. f. (mama unuia dintre soti in raport cu celalalt sot), mr., megl. soacra; socri, vb. (a starui, a obosi, a cicali, a bate la cap); socrie, s. f. (inrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socrita, s. f. (femeie care pregateste mincarea, la nuntile traditionale).
BARAI, barai, vb. IV. Tranz. A vorbi intr-una (fara ca cel care asculta sa poata prinde sirul vorbelor). ◊ Expr. A barai pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obtine ceva. – Din bar.
batut, -a adj. Lovit, agitat: batut de vinturi, (si fig.) batut de ginduri. Bataturit, calcat, netezit: drum batut. Tesut des: pinza batuta. Ornat: batut cu pietre scumpe. Stricat, vatamat: vie batuta de bruma, boi batuti de jug. Fig. Nenorocit, pedepsit: om batut de Dumnezeu. batut la cap, smintit. Berbec batut, batal. Un franc batut, un franc intr’o singura moneta, in opoz. cu: un franc marunte sau maruntele (adica in parale marunte). Munt. Lapte batut (de unde si bg. batut), chisleag, laptele ramas dupa luarea smintinii si batut.
CETERA, ceter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A canta din cetera, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gura. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sacai. – Din cetera.
MENDRE s. f. pl. (Fam.; in expr.) A-si face mendrele (cu cineva) = a) a-si face toate gusturile, a-si satisface capriciile; a-si face de cap; b) a-si bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec.
TOCA, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.
DONDANI, dondanesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. si tranz. A bombani, a mormai, a bodogani. ♦ A spune vorbe fara legatura. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecari, a indruga. [Var.: dondai vb. IV] – Formatie onomatopeica.
batut2, -A, batuti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) batut in (sau la) cap = prost, ticnit. 2. (In expr.) Bani batuti = bani gheata. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Involt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Batatorit. 5. (In expr.) Lapte batut = lapte usor fermentat, cu gust acrisor, facut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.
CETERA, ceter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A canta din cetera, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gura. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sacai. – Din cetera.
TOPUZ, topuzuri, s. n. Buzdugan cu capul imbracat in argint si batut cu nestemate, care, impreuna cu sabia, tuiul si calul imparatesc, constituia simbolul investiturii domnesti conferite de sultan. ◊ Loc. adv. (Pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forta; cu brutalitate. ♦ Maciuca scurta conferita de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [Pl. si: topuze] – Din tc. topuz.
OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi1 + suf. -es.
LEUCA, leuci, s. f. Parte a carului formata dintr-un lemn incovoiat, cu un capat imbucat in osie si cu celalalt prins de loitra, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau batut, palit, trasnit) cu leuca (in cap) = a) a fi zapacit, prostanac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka.
TURBARE, turbari, s. f. 1. Boala infectocontagioasa comuna omului si animalelor, provocata de un virus, caracterizata prin accese nervoase violente, stari de agitatie, urmate de paralizie si apoi de moarte; rabie, turbaciune, turba2. 2. Fig. Manie, furie nestapanita; inversunare, turbaciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zapaceala, confuzie. ♦ Intensitate; violenta. Vantul bate cu turbare. – V. turba.
LEUCA ~ci f. Piesa de lemn incovoiata, prinsa cu un capat de osie, iar cu celalalt capat de caramb, care sustine caruta sau carul. ◊ A fi palit (sau batut, trasnit, lovit) cu ~ca (in cap) a fi zapacit, ticnit; prostanac. [G.-D. leucii; Sil. leu-] /<bulg. levka
A SE bate ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere
cimp n., pl. uri (lat. campus, it. sp. pg. campo, pv. camp, fr. champ). Ses, loc, plan. Cimp de bataie, de batalie, loc de batalie. Fond pe care zugravesti ceva: cimpu unui tablou. Teren de lucru, de munca: cimpu chimiii. Pl. Munt. Haturi. Cimpu lui Marte, cimp de exercitii militare in vechea Roma si azi la Paris. M. pl. A-ti lua cimpii, a fugi de frica ori de intristare, a-ti lua lumea´n cap, a te retrage de lume. A bate cimpii, a vorbi in dodii, fara inteles.
slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.
CONTRABUTEROLA s. f. piesa care fixeaza capul nitului, in timp ce se formeaza, prin batere cu buterola, celalalt capat. (< fr. contre-buterolle)
PRIBOI1, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.
REFULA, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute, care contrazic constiinta morala a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a impinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid intr-o conducta sau intr-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, partial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.
MATANIE ~anii f. rel. 1) mai ales la pl. Ingenunchere si inclinare a corpului inainte pana la atingerea pamantului cu capul (in semn de veneratie sau de pocainta). A bate (sau a face) ~anii. 2) la pl. Sirag de margele pe care credinciosii (mai ales calugarii) numara rugaciunile ce le rostesc. [G.-D. mataniei; Sil. -ni-e] /<sl. metanija
ZDROBIT adj. 1. v. sfaramat. 2. sfaramat, (pop.) spart. (O ceapa ~ cu pumnul.) 3. sfaramat, (prin Ban.) mlecit. (Corabie ~ de stanci.) 4. faramat, sfaramat. (Cu capul ~.) 5. maruntit, v. pisat. 6. v. strivit. 7. v. tescuit. 8. v. strivit. 9. v. batut. 10. v. nimicit. 11. v. nimicit. 12. v. extenuat.
jidan s. m.
[At: NEGRUZZI, S. I, 324 / V: (reg.) jadan, judan / Pl: jidani / E: jid + -an]
1. (Pop.; prt) Evreu.
2. (Prt) Termen injurios la adresa evreilor.
3. (Pop.; is) jidan botezat Crestin cu apucaturi rele.
4. (Pop.; ie) A avea cap de jidan A umbla cu inselaciuni.
5. (Pop.; ie) Parca se bat jidanii la gura lui Se spune despre cineva care vorbeste repede si nedeslusit.
6. (Pop.; ie) Cand vor iesi jidanii la secera Niciodata.
7. (Ent.; reg.) Jidov (8).
8. (Orn.) Corb-de-noapte
TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob
TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste
CHICA chici f. pop. (mai ales la barbati) Parul de pe cap, lung, lasat pe umeri sau pe spate; plete. ◊ A face cuiva chica topor a trage de par; a bate zdravan pe cineva. [G.-D. chicii] /<sl. kyka
COCOSA, cocosez, vb. I. Refl. A se ghebosa; a se incovoia, a se garbovi. ♦ Tranz. A face sa capete cocoasa; a face sa se incovoaie sub apasarea unei greutati. ◊ Expr. (Fam.) A cocosa (pe cineva) in bataie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din cocoasa.
NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun
PIFTIE ~i f. Fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti
PIEPT1 ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
FLUTURA, flutur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, pasari etc.) A misca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se misca, a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A misca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutura- vant s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a agita in aer, a face sa falfaie; a flustura. ♦ A invarti prin aer (amenintator) o sabie, un bat etc. – Din fluture.
PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu
PRIPON ~oane n. 1) Tarus infipt in pamant, de care se leaga animalele pentru a paste intr-un anumit loc. 2) Funie cu care se leaga animalele de acest tarus. 3) Par batut adanc in pamant de care se leaga o ambarcatiune la malul unei ape. 4) Unealta de pescuit, constand dintr-o sfoara lunga, de care sunt legate din loc in loc fire scurte, prevazute cu carlige la capete. /<sl. preponu
CHICA, chici, s. f. (Pop. si fam.) Parul de pe cap; spec. par lasat sa creasca lung pe ceafa sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau maciuca) sau a face (cuiva) morisca in chica = a trage (pe cineva) de par; p. ext. a bate zdravan. ◊ Compus: chica-voinicului = planta erbacee ornamentala, cu frunze despicate in lobi si cu flori albastre (Nigella damascena). - Din sl. kyka.
RASPAR s. n. 1. (In loc. si expr.) in raspar = a) impotriva directiei firesti in care creste parul pe capul si pe corpul fiintelor; b) impotriva directiei unui curs de apa sau a unui agent fizic in miscare; c) potrivnic, ostil; echivoc. In rasparul... = in ciuda..., in pofida... A lua (pe cineva sau ceva) in raspar = a) a-si bate joc (de cineva sau ceva), a lua in ras; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge in raspar = a-i merge cuiva rau, a intampina greutati. 2. (Rar) Rafuiala. – Ras- + par1.
CHICA, chici, s. f. 1. Parul capului considerat (altadata) in intregime; (azi) partea parului lasata sa creasca lunga pe ceafa sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau maciuca) sau a face (cuiva) morisca in chica = a trage (pe cineva) de par; p. ext. a bate zdravan. ◊ Compus: chica-voinicului = planta erbacee cu frunze spintecate in lobi ca niste fire de par si cu flori albastre (Nigella damascenna). 2. (Rar) Parul din ceafa animalelor; p. ext. ceafa. – Slav (v. sl. kyka).
PERIA, perii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) curata de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-si) netezi parul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de canepa iesit din raghila pentru a-l curata de calti, de impuritati; a scarmana, a pieptana. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a indrepta, a imbunatati o lucrare literara, stiintifica etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A lingusi pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.
bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.
ZDROBI vb. 1. v. sfarama. 2. a (se) farama, a (se) sfarama, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfarama, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapa.) 4. a sfarama, (inv. si reg.) a razbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (inv.) a (se) smacina. (S-a ~ de caldaram.) 6. a (se) sfarama, (inv. si reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stanci.) 7. v. pisa. 8. v. pasa. 9. v. sparge. 10. v. strivi. 11. v. strivi. 12. v. tescui. 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. si Munt.) a (se) storcosi, (Transilv.) a (se) torosti. (Fructele s-au ~ in lada.) 14. v. bate. 15. v. distruge. 16. v. nimici. 17. v. extenua.
STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.
CIOCNI, ciocnesc, vb. IV. 1. Refl. (recipr.) intranz. si tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ Tranz. A lovi ouale rosii unul de altul cu unul dintre capete, conform traditiei legate de sarbatoarea Pastilor. ♦ Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului in care s-a format, pentru a iesi din el. ♦ Tranz. A lovi usor unul de altul paharele de bautura, in semn de urare. 2. Tranz. A lovi un obiect fragil, producandu-i o crapatura, o plesnitura; a face sa crape, sa plesneasca. 3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni in contradictie. 4. Refl. recipr. Fig.(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se incaiera, a se bate. – Cf. bg. cukna, ucr. koknuti.
COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi
