BATE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. si refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat si violent (cu palma, cu pumnul, cu batul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gura, peste picioare. A bate la palma, la talpi, la spate. A bate in cap. ◊ Expr. (Tranz.) A fi batut in cap = a fi indobitocit de loviturile primite in cap. Batut in cap = prost, nebun, ticnit. (Refl.) A se bate cu pumnii in piept = a se mandri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi usor cu palma umarul, mana sau spatele cuiva spre a atrage atentia, a-l reconforta sau a-i arata bunavointa; a lovi in acelasi fel o parte a corpului unui animal spre a-l linisti sau a-l mangaia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicali, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.) A se bate pe burta cu cineva = a fi intr-o intimitate familiara cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mana cu cineva; p. ext. a incheia cu cineva o tranzactie, dand mana cu el in semn de invoiala. 2. Tranz. A invinge un adversar intr-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dusman in lupta, in razboi. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depasi un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se razboi. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate in duel = a se duela. ◊ Expr. A se bate cap in cap = a fi in opozitie, in contradictie, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se lumineaza de ziua sau amurgeste. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. in diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul pana-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la masina = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate moneda = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, in defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) incredintat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau masura) = a lovi (usor) un obiect cu mana sau a imita lovirea lui in ritmul unei bucati muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multa cale) = a parcurge o distanta lunga. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres intr-o actiune, a nu inainta intr-o problema. A bate campii = a spune cu totul altceva decat ceea ce se discuta, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect tintuindu-l de ceva. A batut tablourile pe pereti. Batuse capacul lazii in cuie. ♦ A freca invartind si lovind de peretii unui vas. Batem albusurile pana se fac spuma. Bate untul in putinei. ♦ A freca, a apasa producand basici, rani sau bataturi. Ma bate un pantof. ♦ (La razboiul de tesut) A presa cu spata firele din bateala. II. Intranz. 1. A izbi in ceva facand zgomot; a ciocani (la poarta, la usa, la fereastra). Valurile bat de zidurile cetatii. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la usa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropai. A bate din (sau in) palme = a aplauda. A bate din gura degeaba (sau in vant) = a vorbi in zadar, a trancani. 2. A face o miscare (relativ regulata). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre pasari) a face miscarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate matanii = a ingenunchea si a atinge fruntea cu pamantul de mai multe ori la rand, in semn de pocainta sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului omenesc) A avea pulsatii ritmice; a palpita, a zvacni. Ii bate inima de frica. Imi bat tamplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A functiona dereglat, scotand zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul pana la o anumita distanta, pana intr-un anumit punct. O pusca veche care nu mai batea decat la 100 de pasi. ♦ (Inv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre caini) A latra. ♦ Intranz.si tranz. (Despre astri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ti palaria, sa nu te bata soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critica la ceva. Bate in ciocoi. ◊ Expr. A-si bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua in deradere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fata, o femeie. 5. (Despre vant) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindina, bruma) A cadea (lovind) peste semanaturi, livezi etc. 7. (In expr.) A bate in retragere = a) a se retrage din lupta; b) a retracta cele spuse mai inainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanta de... Bate in albastru. III. Intranz. si tranz. A emite zgomote ritmice care indica ceva. ♦ (Inv.; despre telegraf) A emite tacanitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegrama (sau o depesa) = a da, a transmite o telegrama. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toaca etc.) A emite sunete ritmice cu o anumita semnificatie. – Lat. batt(u)ere.

DARABANA, darabane, s. f. 1. Toba (mica). ◊ Expr. A bate darabana = a divulga, a da in vileag un secret; a bate toba. A bate darabana in (sau pe) ceva = a bate ritmic in ceva. A vinde (sau a cumpara) la darabana = a vinde (sau a cumpara) la mezat. A face (cuiva) spatele darabana = a bate zdravan (pe cineva). 2. Roata de transmisie facuta din lemn, folosita in anumite instalatii de sapare a sondelor. – Din ucr., pol. taraban.

TOBA, tobe, s. f. 1. Instrument muzical de percutie, format dintr-un cilindru scurt, larg si gol, de lemn sau de metal, pe fundurile caruia este intinsa cate o membrana de piele, care, lovita (cu doua baghete), produce sunete. ◊ Expr. A bate toba = a) a bate ritmic cu degetele intr-un obiect (din nervozitate sau din nerabdare); b) (fam.) a avea accese de tuse, a tusi; c) (fam.) a divulga un secret, a lansa tot felul de stiri. A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfatui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat. A face (pe cineva) toba de bataie sau a face (cuiva) pantecele (sau spinarea) toba = a bate zdravan (pe cineva). A fi (sau a iesi) toba de carte (sau de invatatura) = a fi foarte invatat. A umbla cu toba sau a-i bate (cuiva) toba sau a vinde averea (cuiva) cu toba = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitatie publica. 2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal, fixe sau mobile, in forma de cilindru gol. ◊ Toba de esapament = cutie cilindrica la motoarele cu ardere interna, care amortizeaza zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. ♦ Organ de masina folosit pentru transmiterea unei forte de tractiune prin intermediul unui cablu sau al unui lant. ♦ Cutie metalica de forma rotunda sau dreptunghiulara, in care se bobineaza filmul pentru unele aparate de proiectie. 3. Mezel preparat din bucatele de carne, de slanina, de maruntaie etc. introduse in membrana care formeaza stomacul porcului. 4. (La jocul de carti) Caro. [Var.: (inv. si pop.) doba s. f.] – Din magh. dob.

TOBOSAR, tobosari, s. m. Persoana care bate toba intr-o orchestra sau intr-o fanfara; tobas. ♦ (Adesea fig.) Persoana care aduna lumea batand din toba, pentru a comunica vesti si ordine de interes obstesc. [Var.: (inv. si pop.) dobosar s. m.] – Cf. magh. dobos.

TRAMBITA, trambitez, vb. I. 1. Intranz. A canta, a suna din trambita. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru sa fie cunoscut de toata lumea; a raspandi, a divulga; a bate toba. – Din trambita.

BAGHETA ~e f. Vergea mica, subtire si flexibila (cu diferite intrebuintari). ◊ ~a arcusului vergea pe care este intins parul arcusului. ~ele tobosarului fiecare dintre cele doua bastonase cu care se bate toba mica si triangul. ~a dirijorului betisor subtire si usor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magica betisor de care se serveste iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorala (a cuiva). /<fr. baguette

SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

TAMBUR² ~i m. inv. Ostas care bate toba; tobosar militar. ◊ ~-major conducator al unei fanfare militare. /<fr. tambour, germ. Tambour

A TAMBURA ~ez intranz. rar 1) A bate toba. 2) A lovi usor si ritmic intr-un obiect tare, producand sunete ca de toba. /Din tambur

A TALANCANI pers. 3 ~este intranz. pop. 1) (despre clopote, talangi) A produce sunete metalice prelungi si rasunatoare; a balangani; a dangani. 2) A face cunoscuta o stire lumii intregi; a bate toba; a trambita. /talanca + suf. ~[a]ni

TOBOSAR ~i m. 1) Persoana care bate toba. 2) inv. Crainic care, batand in toba, aduna lumea pentru a anunta ceva de interes obstesc. /tobas + suf. ~ar

TAMBURA vb. I. intr. (Italienism) A bate toba; (p. ext.) a bate usor si ritmic in ceva; a tamburina. [< it. tamburare].

bomb- – Radacina expresiva onomatopeica, ce reprezinta ideea unui zgomot confuz si neincetat, si in general a unui zumzet. Creatie spontana, proprie multor limbi, cf. gr. βόμβος, lat. bombus, bombire, bombizare, sl. bǫbnǫti „a bate toba”. Der. bombani (var. bombai, bomboni, bumba(n)i), vb. (a bombani, a bodogani; a certa, a dojeni), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 54; si Byhan, JB, IV, 305, incearca sa-l explice prin sl. bǫbnǫti; bombaneala, s. f. (bombaneala, miriiala); bombanitor, adj. (care miriie); bombanitura, s. f. (miriiala); bombar, s. m. (bondar, barzaun); bondani, bondari, vb. (a zumzai; a bodogani); bondaneala, s. f. (zumzet); bondar (var. bandar, bindar, bundar), s. m. (bondar, barzaun); bonzai, vb. (a zumzai); bonzalau, s. m. (taune); bonzar, s. m. (bondar, barzaun); dondani, vb. (a bombani, a bodogani); dondaneala, s. f. (miriiala). Bombar si bondar sint fara indoiala un singur cuvint; totusi, REW 1199 deriva pe bombar din lat. bombus si REW 1203a il deriva pe bondar de la bond-. Cf. si mr. bumbar, megl. bumbar, din bg. b(r)umbar, creatie care poate fi la fel de bine der. din rom., sau spontana, ca ngr. μπούμπουνας „viespe”, μπουμπουνάρης „bondar”.

clopot (clopote), s. n. – 1. Obiect metalic in forma de para prevazut cu o limba mobila care produce sunete caracteristice. – 2. bataie de clopot, dangat. – 3. Clopotei, talanga. – 4. In expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba, a trimbita; Arg., a curta o femeie, a-i face complimente. – 5. Varietate de campanule, Campanula carpatica, Campanula rapunculoides. – Mr. cloput. Sl. klopotu „zgomot”, de la klepati „a bate, a trage”, cf. clipi (Miklosich, Slaw Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 64; Conev 57). Sensul de „clopot” nu este cert pentru sl., dar cf. bg. klopot „clopot”, sb. klepet „sunet de talanga”, sb. klepetusa „talanga”. Der. clopotel, s. m. (talanga; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor, Campanula glomerata, Campanula medium, Campanula rapunculus, Campanula patula, Campanula alpina, etc.); clopotar, s. m. (persoana care trage clopotele la biserica; persoana care suna din clopotel; berbec blind; indiscret); clopotarie, s. f. (atelierul clopotarului); clopoti (var. clopoti), vb. (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga, a trimbita); clopotnita, s. f. (turn de biserica in care sint instalate clopotele). Din rom. pare a proveni sb. klopotar „miel blind”.

svon (-nuri), s. n. – 1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Stire, veste, vorba care circula. – Var. zvon, si der., Mold. svoana. Sl. zvonu (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvan. – Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a raspindi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonisor), s. n. (Banat, clopotel).

BATE, bat, vb. III. I. Tranz. 1. A lovi un om sau un animal in scopul de a-l pedepsi sau de a-l constrange la o actiune. ◊ Expr. A-si bare capul cu ceva = a se gandi mult la ceva. A bate capul cuiva sau a bate pe cineva la cap = a sacai, a plictisi pe cineva. A-l bate (pe cineva) gandul (sau mintea) sau (refl.) a se bate cu mintea (sau cu gandul) = a fi preocupat in mod staruitor de ceva. A-si bate gura degeaba (sau in vant) = a vorbi in zadar. A-si bate picioarele = a umbla mult. A-si bate joc de cineva (sau de ceva) = a batjocori; a necinsti. (Refl.) A se bate cu pumnii in (sau peste) cap = a se lovi peste cap in semn de mare suparare. A se bate cu pumnii in piept = a) a se lovi peste piept in semn de suparare sau de pocainta; b) fig. a se mandri, a se fuduli. ◊ Fig. (In imprecatii glumete) bata-te norocul! ♦ A lovi usor peste umar pe cineva, pentru a-i arata bunavointa, incredere; a lovi usor o parte a corpului unui animal spre a-l mangaia. ◊ Expr. A bate palma (sau laba) cu cineva = a da mana cu cineva; p. ext. a cadea la invoiala cu cineva. 2. A izbi pe cineva de ceva. ◊ Expr. (Intranz.) A bate la ochi = a atrage privirea, atentia; a fi suspect. 3. A roade producand rani. Il bat pantofii. II. 1. Refl. A se lua la bataie; a se lupta. ◊ Expr. (Fig.) Cand se bate ziua cu noaptea = pe inserate, in amurg. ♦ A purta razboi. 2. Tranz. A birui, a invinge un dusman, o tara etc. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (In sport sau la jocul de carti) A castiga partida; a invinge. III. 1. Tranz. A lovi de mai multe ori un lucru cu altul pentru diferite scopuri practice. A bate ouale. A bate coasa (pentru a o ascuti). A bate covoarele (pentru a le curata de praf). A bate un cui (pentru a-l infige in ceva). ◊ Expr. Bate fierul pana-i cald = actioneaza in momentul prielnic. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate toba = a raspandi stiri; a nu pastra un secret. A bate toba la urechea surdului, se zice despre cei care nu vor sa asculte ce li se spune. ♦ A fixa un obiect de altul, tintuindu-l de ceva. Un cerc de aur batut cu diamante (EMINESCU). ♦ A indesa cu spata firele batelii. ♦ A da mereu cu un bat in apa unui rau, spre a scormoni pestii din ascunzatori. ♦ A juca cu pasiune un dans. ♦ A batatori pamantul. ♦ A azvarli mingea departe; p. ext. a se juca cu mingea. ♦ A juca mult carti. 2. Tranz. A umbla mult (pe un drum), a strabate. De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul (TOPIRCEANU). ◊ Expr. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres intr-o actiune. ♦ A frecventa des (un loc), a cutreiera. Bateau mahalalele ziua si noaptea (GHICA). ◊ Expr. A bate campii = a vorbi aiurea, fara noima. (Intranz.) A bate in retragere = a se retrage din fata inamicului; fig. a renunta sa mai sustina cele afirmate; a retracta. 3. Intranz. A lovi cu degetul sau cu pumnul in usa, in fereastra etc.; a ciocani, a bocani. ◊ Expr. A bate pe la usile oamenilor = a cersi. 4. Refl. A se lovi unul de altul. Frunza lin se bate In codru-nflorit (ALECSANDRI). ◊ Expr. A se bate cap in cap = a fi diametral opus; a se contrazice. ♦ Intranz. si refl. (Despre valurile apei) A se izbi (de maluri etc.). IV. Intranz. 1. (Despre arme de foc) A trage; a trimite proiectilul pana la...; p. ext. (despre glas sau ochi) a ajunge pana la... ♦ (Inv.) A bombarda. 2. A face aluzie, a aduce vorba. Inteleg eu unde bate vorba lui (CARAGIALE). 3. (Reg., in expr.) A bate cu cineva = a avea simpatie pentru cineva. V. Intranz. 1. (Despre vant) A sufla. 2. (Despre ploaie, bruma, grindina) A cadea. 3. (Despre astri) A-si trimite razele pana la...; a lumina. Luna bate printre ramuri (EMINESCU). VI. 1. Intranz. A lovi, a misca dintr-o (sau cu o) parte a corpului. A bate din calcaie. ◊ Expr. A bate din (sau in) palme = a aplauda; a-si lovi palmele spre a chema pe cineva. Cat ai bate din palme = intr-o clipa, imediat. A bate din picior = a lovi cu piciorul in pamant ca intimidare sau ca amenintare. A bate cu pumnul in masa = a-si impune punctul de vedere. A bate din picioare = (despre animale) a lovi cu picioarele in pamant de nerabdare. ♦ (despre pasari, determinat prin ”din aripi”) A lovi aerul cu aripile. ♦ (Despre caini; determinat prin ”din coada”) A da, a misca din coada. 2. Tranz. (In expr.) A bate tactul = a marca, prin miscari regulate, fiecare tact al unei melodii. A bate matanii = a face matanii. 3. Intranz. si refl. (Despre inima, puls, tample) A zvacni, a palpita. ♦ Intranz. (Inv., despre aparatul telegrafic) A functiona. ♦ Tranz. (Inv.) A da o telegrama. ♦ Intranz. (Despre un organ de masina) A functiona cu smucituri din cauza unei centrari imperfecte. ♦ Intranz. si tranz. (Despre un clopot, un ceasornic etc.) A emite sunete ritmice (anuntand ceva). San Marc sinistru miezul noptii bate (EMINESCU). 4. Intranz. (Reg., despre caini) A latra. VII. Intranz. (Despre culori) A avea o nuanta de...; a da in... Parul ei lung, negru... batea in albastru (BART). – Lat. batt[u]ere.

TAMBURA, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate usor si ritmic in ceva. – Din tambur.

bubui, a -i v. intr. (d. bu-bu, zgomotu sunetului ori al tunului; rut. bubnuti, a bate toba; sirb. bubajati). Tun, detun: bubuie tunetu.

darabana f., pl. e (turc. daraban, bataie de toba; rut. pol. taraban, toba). Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amindoua partile c’o pele foarte intinsa in care se bate cu doua bete ca sa rasune (toba mica) si care se intrebuinta in armata ca sa dea cadenta mersului (si azi inca pin sunetu ei se cheama cumparatorii la mezat). Fig. A bate darabana, a bate toba, a divulga la toata lumea. – Si bar- iar in sud tar-. V. buhai n., si timpana.

darabana (darabane), s. f. – toba. – Var. daraban, baraban, baraban(c)a, barabanci. Tc. dareban „bataie de toba”, din (arab.) darb „lovitura” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424); cf. ceh., pol., rut. taraban „toba”, rus. baraban „toba”, al carui fonetism explica var. – Der. darabus, s. m. (bat de toba); darabangiu, s. m. (persoana care bate la toba).

TAMBURA vb. I. tr. a lustrui suprafata pieselor cu un abraziv. II. intr. a bate in toba; (p. ext.) a bate usor si ritmic in ceva; a tamburina. (< it. tamburare)

DARABANA ~e f. toba mica. ◊ A bate ~ in (sau pe) ceva a bate cadentat cu degetele in ceva (cu nervozitate sau de nerabdare). A bate ~a a) a divulga un secret; b) a raspandi stiri neverificate. /<ucr., pol. taraban

TAM-TAM ~uri n. 1) Instrument muzical de percutie constand dintr-o placa circulanta de metal, suspendata vertical, care se bate cu un ciocanel. 2) toba de lemn, de origine africana. 3) Muzica executata la o astfel de toba. 4) fig. Zgomot mare; zarva; vacarm. /<fr. tam-tam

TAMBURINA ~e f. toba portativa de dimensiuni mici, care se bate cu mana, avand pielea intinsa pe o singura parte si prevazuta de jur imprejur cu placi de metal sau cu zurgalai; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino

chindie si (Mold. si) achindie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doi, timpu de dupa ameaza [!], namazu de la mijlocu acestui timp). Timpu de pe la 4 dupa ameaza: pe la chindie sau pe la chindii. Un dans popular cu miscari foarte rapezi [!]. Melodia acestui dans. Tabulhana (cintarea muzicii domnesti pe la 4 dupa ameaza in timpu Turculor): bateau chindie in toate zilele (N. Costin). toba mare (imbracata in postav ros) care facea parte din instrumentele meterhanelei. La curtile domnesti si boieresti, turn de straja de unde se vestea cu tobe si surle timpu chindiii, cind toti oamenii se adunau la cina, si portile curtii se inchideau. (Si la Tirgovistea [!] era un asemenea turn, care odinioara era mai inalt, dar acum n´are de cit vre-o 28 de metri).

dobza (-zez, -at), vb. (Trans.) A bate, a face praf. – Var. (Mold.) dobzala, dobzali. Mag. dobzani „a umfla” (Candrea); dupa Scriban, in legatura cu sl. dolobuzati „a saruta, a mingiia”, care pare mai putin probabil. Var. mold. a primit un suf. expresiv -li. Der. dobza, s. f. (Trans., in expresia a bate dobza, a pedepsi aspru), deverbal in care a putut influenta doba „toba” sau cobza.

toba s. I. 1. (MUZ.) darabana, (rar) tambur, (inv. si reg.) baraban, barabanca, (inv.) tampina. (bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. si sud-vestul Transilv.) sfarca. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cartile de joc.)

toba ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob