clopot (clopote), s. n. – 1. Obiect metalic in forma de para prevazut cu o limba mobila care produce sunete caracteristice. – 2. bataie de clopot, dangat. – 3. Clopotei, talanga. – 4. In expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba, a trimbita; Arg., a curta o femeie, a-i face complimente. – 5. Varietate de campanule, Campanula carpatica, Campanula rapunculoides. – Mr. cloput. Sl. klopotu „zgomot”, de la klepati „a bate, a trage”, cf. clipi (Miklosich, Slaw Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 64; Conev 57). Sensul de „clopot” nu este cert pentru sl., dar cf. bg. klopot „clopot”, sb. klepet „sunet de talanga”, sb. klepetusa „talanga”. Der. clopotel, s. m. (talanga; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor, Campanula glomerata, Campanula medium, Campanula rapunculus, Campanula patula, Campanula alpina, etc.); clopotar, s. m. (persoana care trage clopotele la biserica; persoana care suna din clopotel; berbec blind; indiscret); clopotarie, s. f. (atelierul clopotarului); clopoti (var. clopoti), vb. (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga, a trimbita); clopotnita, s. f. (turn de biserica in care sint instalate clopotele). Din rom. pare a proveni sb. klopotar „miel blind”.

svon (-nuri), s. n. – 1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Stire, veste, vorba care circula. – Var. zvon, si der., Mold. svoana. Sl. zvonu (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvan. – Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a raspindi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonisor), s. n. (Banat, clopotel).

tingali, tingalesc, vb. IV (reg.) a suna, a bate (un clopot, clopotel, un metal lovit).

SUNA vb. 1. a rasuna, a sufla. (Trambitele ~.) 2. v. bate. 3. a se auzi. (clopotele ~ pana departe.) 4. v. balangani. 5. (reg.) a tingani. (~ clopoteii.) 6. a trage. (Te rog sa ~ imediat clopotelul.) 7. v. canta. 8. a tarai, a zbarnai. (~ soneria, telefonul.) 9. v. fosni. 10. v. clipoci. 11. v. tiui.

2) ciocan n., pl. e (d. cioc, interj. care exista si la Rusi si la alti Slavi, inrudita cu vgr. tykos, ciocan, si cu typos, lovitura, urma, tip, ca ciocnesc fata de cioplesc ori ca vgr. lykos fata de lat. lupus, lup. Din aceiasi rad. vsl. rus. cekanu, bg. cuk si cukan, ciocan, [de unde ngr. tsukani], cekan, barbie; pol. czekan, pers. cugan. V. cocean. Cp. Bern. 1, 159). O unealta de batut cuie s. a.: ciocan de zidar, de dogar, de potcovar, de batut la poarta (ild. clopot) s. a. Fig. Intre ciocan si nicovala, intre doua primejdii (V. mai 2). Paharut, toi ori sipusor de baut rachiu (ca si sirb. cokanj rakije). S. m. Zool. Un peste marin cu capu ca ciocanu (zygaena malleus).

A DANGANI ~esc intranz. (despre clopote) A produce dangate; a face „dang”; a bate. /Din dang

A TALANCANI pers. 3 ~este intranz. pop. 1) (despre clopote, talangi) A produce sunete metalice prelungi si rasunatoare; a balangani; a dangani. 2) A face cunoscuta o stire lumii intregi; a bate toba; a trambita. /talanca + suf. ~[a]ni

bate vb. 1. a atinge, a lovi, (pop. si fam.) a mustrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipani, (fam.) a chelfani, a ciomagi, (fig. si adesea glumet sau ir.) a aghesmui, a altoi, a barbieri, a croi, a freca, a imblati, a mangaia, a manji, a netezi, a peria, a pieptana, a scarmana, a scarpina, a tarnosi, a tarnui, (arg.) a cafti, a mardi. (Cine te-a ~?) 2. v. izbi. 3. v. lovi. 4. v. ciocani. 5. v. batatori. 6. a se lovi, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.) 7. v. facalui. 8. v. roade. 9. (inv.) a semna. (~ moneda.) 10. v. birui. 11. v. izbandi. 12. v. intrece. 13. v. lupta. 14. a se intrece, a se lupta, a se masura. (Hai sa ne ~ in lupta dreapta.) 15. a dangani, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserica.) 16. v. palpita. 17. v. sufla. 18. a trage. (Arma ~ departe.) 19. v. pedepsi. 20. v. lumina.