batjocura si bajocura f., pl. i (d. bat si joc, adica „bataie de joc”). bataie de joc, deriziune. A lua in batjocura, a lua in ris. A ajunge de ris si de batjocura, in mare deriziune, intr’o stare jalnica.

BATJOCURA, batjocuri, s. f. Luare in ras, bataie de joc; vorba, fapta, lucru de ras, de ocara, de insulta. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocura = a fi (sau a ajunge, a se face) de ras, a deveni ridicol. [Var.: batjocora s. f.] – Refacut din batjocuri (pl. lui batjoc inv. „bataie de joc” < bate + joc).

CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.

INGANA, ingan, vb. I. 1. Tranz. A imita, a repeta (in bataie de joc) vorbele, glasul cuiva. 2. Tranz. A rosti sau a canta ceva incet, soptit (si neclar); a murmura, a mormai. 3. Tranz. si refl. A (se) acompania, a (se) insoti. ♦ Refl. A se amagi. 4. Refl. A se imbina; a se confunda, a se amesteca. ◊ Expr. A se ingana ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a incepe sa se intunece. 5. Refl. si tranz. (Rar) A (se) misca usor; a (se) legana. – Lat. *ingannare.

DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.

PORECLA, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei in bataie de joc, unei persoane, mai ales in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior, a psihicului sau a activitatii sale. 2. (Inv. si reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policra, poricla s. f.] – Din sl. poreklo.

BATJOC s. v. batjocura, bataie de joc, deradere, ras, zeflemea.

BATJOCORITURA s. v. batjocura, bataie de joc, deradere, ras, zeflemea.

BATJOCURA s. 1. deradere, ras, zeflemea, bataie de joc, (livr.) deriziune, (inv.) batjoc, batjocoritura, (fam.) bascalie. (II ia in ~.) 2. v. rusine.

BASCALIE s. v. batjocura, bataie de joc, deradere, ras, zeflemea.

BATAIE s. 1. incaierare, lupta, (rar) incaier, incaieratura, (reg.) incaierat, (fam.) tavaleala, tranteala. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corectie, (pop. si fam.) bruftuiala, chelfaneala, ciomageala, mustruluiala, paruiala, scatoalca, (fam. fig.) scarmanare, scarmanatura, tarnuiala, tarnuire, (arg.) mardeala. (A mancat o ~ zdravana.) 3. v. infrangere. 4. bocaneala, bocanire, bocanit, bocanitura, ciocaneala, ciocanire, ciocanit, ciocanitura, (reg.) tocanire, tocanit. 5. v. impreunare. 6. v. boiste. 7. v. scornire. 8. v. haituire. 9. v. falfait. 10. suflare, suflu, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. 11. v. palpitatie. 12. v. timp. 13. bataie de joc v. batjocura.

DERIZIUNE s. v. batjocura, bataie de joc, deradere, ras, zeflemea.

bataie de joc s. f. + prep. + s. n.

BATJOCURA ~i f. 1) Atitudine obraznica si dispretuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bataie de joc; ocara. ◊ A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de ras. /Din batjocuri

DERADERE f. : A lua (pe cineva) in ~ a lua in ras (pe cineva); a lua in bataie de joc (pe cineva). /de + radere

A INGANA ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor si ale pasarilor) A imita, reproducand intocmai. 3) A canta incet si fara cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare

IRIZIUNE s.f. (Liv.) Actiunea de a rade de cineva; bataie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision].

DERIZIUNE s.f. (Rar) Luare in ras, in deradere, bataie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. derision, lat. derisio].

batjocura (batjocuri), s. f. – Luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.

smocai, smocai si smocaiesc, vb. IV (reg.) 1. a trage de par, a bate tragand de par, a scarmana. 2. (despre in, canepa) a smulge din pamant (in bataie de joc). 3. (despre puii de animale) a suge cu lacomie, zbatandu-se; a smocoti. 4. (despre sugari) a misca buzele, imitand suptul; a smocoti.

PERSIFLA vb. I. tr. A lua in bataie de joc pe cineva, a lua in ras, a lua peste picior. [< fr. persifler].

PERSIFLARE s.f. Actiunea de a persifla si rezultatul ei; luare in ras, bataie de joc; persiflaj. [< persifla].

IRIZIUNE s. f. (livr.) actiunea de a rade de cineva; bataie de joc. (< fr. irrision)

PERSIFLA vb. tr. a lua in bataie de joc, in ras pe cineva, a lua peste picior. (< fr. persifler)

CACIULA, caciuli, s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Comp. alb. kesul'e.

PARODIE, parodii, s. f. 1. Creatie literara in care se preiau temele, motivele si mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor in scopul de a obtine un efect satiric sau comic. 2. Imitatie neizbutita, inferioara sau c**********a a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. bataie de joc. – Din fr. parodie.

DERADERE s. f. bataie de joc, luare in ras; zeflemisire. – De⁴ + radere (dupa fr. derision).

BATJOC ~uri n. inv. bataie de joc. /a bate + joc

ZEFLEMEA ~ele f. bataie de joc (de cineva sau de ceva); luare in ras. ◊ A lua in ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek

ris (risete), s. n. – 1. Actiunea de a ride. – 2. bataie de joc, zeflemea. – Mr. aris. Lat. rῑsus (Puscariu 1462; REW 7336), cf. it. riso, prov., fr., cat. ris, sp., port. riso. Pl. este un hibrid morfologic, luat de la riset, s. n., cf. Puscariu, Lr., 22. – Cf. ride. – Der. suris, s. n., dupa fr. sourire.

BATJOCURA, batjocuri, s. f. bataie de joc; ocara, insulta. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocura = a fi (sau a ajunge, a se face) de ras. [Var.: batjocora s. f.] – Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi disparut).

PUGILAT s. n. 1. (ant.) lupta cu pumnii neacoperiti, la jocurile olimpice, premergatoare boxului. 2. bataie, incaierare cu pumnii. (< fr. pugilat, lat. pugilatus)

INCAIERARE s. 1. v. bataie. 2. harta, hartuiala, hartuire. (O ~ in joaca.) 3. inclestare. (~ lor la lupta.) 4. infruntare, (inv. si reg.) razboi, (fig.) ciocnire. (~ intre unitati armate dusmane.)

topuz, topuzuri, s.n. (inv.) 1. buzdugan. 2. (fig.) sceptru. 3. bataie la talpi. 4. piatra mare din jocul copiilor.

TARBACI, tarbacesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi in bataie. ♦ Fig. A ocari; a-si bate joc de cineva. 2. (Reg.) A framanta noroiul in timpul mersului. ♦ Refl. A se murdari (cu noroi). – Cf. tabaci.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.

pascareala s.f. (reg.; la unele jocuri cu mingea) prindere si aruncare a mingii la bataia ei; pascare.

SALTARE s. v. ardoare, avant, bataie, dans, dezvoltare, elan, entuziasm, evolutie, inaintare, inflacarare, infocare, insufletire, joc, mers-inainte, palpitare, palpitatie, pasiune, patima, pornire, progres, propasire, pulsatie, salt, saltatura, saritura, ticait, tresarire, topaiala, topait, topaitura, zbatere, zvacneala, zvacnet, zvacnire, zvacnit, zvacnitura.

OINA s. f. joc sportiv care se disputa intre doua echipe compuse din cate 11 jucatori fiecare, o echipa aflandu-se „la bataie”, pe linia de asteptare, si cealalta „la prindere”, in campul de joc, tehnica constand in lovirea unei mingi cu un baston de lemn de catre fiecare jucator, pentru a o trimite in terenul adversarului. – Et. nec.

OINA f. (in unele tari) joc sportiv intre doua echipe a cate unsprezece jucatori, scopul celor de „la bataie” fiind de a trimite mingea cat mai departe in teren (lovind-o cu un bat), pentru a-l putea parcurge si a se intoarce la linia de asteptare, fara a fi atinsi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [Forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). bataie de joc, deriziune.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere