GRILA, grile, s. f. 1. Electrod in forma de sita, de spirala, de gard din sarma, intercalat intre anodul si catodul unui tub electronic sau intre alti doi electrozi, prin deschiderile caruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; gratar (5), sita. 2. Gardulet fix sau mobil alcatuit dintr-o retea de vergele paralele, care inchide sau apara golul unei usi, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol facut din bare de otel, asezat in fata sau in spatele santului unei fortificatii sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prajitura in forma de grila (2), preparata din aluat si unsa cu sirop de zahar sau miere. – Din fr. grille.

JOANTA, joante, s. f. 1. Legatura facuta la capetele sinelor de cale ferata pentru a asigura continuitatea caii de circulatie. 2. Legatura intre doua bare de otel din armatura unui element de beton armat. – Din fr., engl. j***t.

TIRANT, tiranti, s. m. Element de constructie confectionat din cabluri, lanturi, bare de otel sau din beton armat, care are rolul de a prelua forte de intindere. – Din fr. tirant

ARMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectueaza cu armele; insotit de actiuni militare. ◊ Forta (sau putere) ~ta armata. 2) Care este prevazut cu armatura. ◊ Beton ~ beton in masa caruia se integreaza bare de otel, care ii dau o mai mare rezistenta. /v. a arma

SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene

GRILA s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se asaza la o deschidere (usa, fereastra, vitrina etc.) 2. (Fiz.) Electrod in forma de gratar, intercalat intre anodul si catodul unei poliode; gratar. 3. Obstacol la o fortificatie facut intr-un gard de vergele de otel. ♦ Gratar din bare de otel care inchide tuburile de ventilatie ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea si descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].

GHIDON, ghidoane, s. n. bara de otel curbata la capete, fixata transversal pe furca (2) rotii directoare¹ (1) a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, actionata de mainile conducatorului si servind la mentinerea sau la schimbarea directiei vehiculului respectiv. – Din fr. guidon.

GUJON, gujoane, s. n. (Constr.) bara de otel asezata paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilatatie ale planselor unei imbracaminte de beton vibrat^{Vezi nota}. – Din fr. goujon.

SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. Cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

SPIT², spituri, s. n. 1. (Tehn.) Unealta formata dintr-o bara de otel cu varful ascutit, folosita la gaurirea pietrelor naturale si artificiale sau la prelucrarea suprafetei lor. 2. (Tipogr.) Linie simpla sau inflorata, care se pune ca ornament la sfarsitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremitatii ascutite sau muchiei unor obiecte, constructii etc. 4. (Reg.) Tigaret scurt. – Din germ. Spitze.

LINEAL, lineale, s. n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

DIAPAZON, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bara de otel in forma de U, care vibreaza la lovire, emitand de obicei nota muzicala „la” si servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la acelasi diapazon cu cineva = a se afla in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt; intindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason.

CRUCNA, crucne, s. f. bara de otel, cu maner in forma de ochi, cu care se scutura zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amesteca baia de metal topit la fabricarea otelului. – Dupa germ. Krucke.

CAZMA ~le f. 1) Unealta pentru sapat pamantul formata dintr-o lama metalica ascutita, fixata intr-o coada de lemn; harlet. 2) reg. Unealta pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spargerea rocilor constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn; tarnacop. ◊ ~ pneumatica ciocan pneumatic folosit la taierea carbunilor; ciocan de abataj. [Art. cazmaua; G.-D. cazmalei] /<turc. kazma

DIAPAZON ~oane n. 1) Instrument acustic, constind dintr-o bara de otel indoita in forma de potcoava, care, la lovire, emite un sunet muzical de o anumita frecventa si este folosit pentru acordarea instrumentelor cu coarde. 2) Interval de sonoritate caracteristic pentru o voce sau pentru un instrument muzical. 3) fig. Posibilitate de variere a unor marimi de acelasi fel in anumite limite. [Sil. di-a-] /<fr. diapason

DORN ~uri n. 1) Unealta de perforat prin lovire, constand dintr-o bara de otel usor ascutita la unul dintre capete; priboi. 2) Unealta, de forma unei tije cilindrice, avand multiple utilizari in tehnica (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn

GRINDEI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tractiune animala, constand dintr-o bara de otel, de care se fixeaza celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apa. /grinda + suf. ~ei

LOM ~uri n. 1) reg. bara de otel, tesita la unul din capete, utilizata ca parghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele; ranga. 2) Parghie de otel folosita la montarea caii ferate. /<rus. lom

MANDRINA ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul carora se executa operatii de prelucrare. 2) Unealta de perforat prin lovire constand dintr-o bara de otel, ascutita la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sarma care se introduce in interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin

PICON ~oane n. Piesa componenta a ciocanului de abataj, constand dintr-o bara de otel ascutit la varf, care sfarama materialele dure. /<it. piccone

PILA¹ pile f. 1) Unealta de lacatusarie, formata dintr-o bara de otel calit, avand pe toata suprafata crestaturi ascutite, cu care se prelucreaza prin slefuire piese metalice. 2) Instrument mic in forma de lama, prevazut cu crestaturi si folosit la netezirea unghiilor (dupa taiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

PRIBOI² ~iuri n. Unealta de perforat prin lovire constand dintr-o bara de otel usor, ascutita la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj

RANGA rangi f. Unealta constand dintr-o bara de otel (tesita la un capat), folosita ca parghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; raz. /Orig. nec.

RAZ ~uri n. 1) Unealta constand dintr-o bara de otel (tesita la un capat), folosita ca parghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; ranga. 2) Unealta formata dintr-o bara scurta de otel, latita si ascutita la un capat, folosita in tamplarie. /<sb. raz

SFREDEL ~e n. Unealta de perforat prin rotatie, constand dintr-o bara de otel spiralata si cu muchii ascutite; burghiu. /<bulg. svredel

SPIT¹ ~uri n. 1) Unealta formata dintr-o bara de otel, ascutita la varf, cu ajutorul careia se prelucreaza piatra. 2) Varf sau muchie ascutita a unui obiect. /<germ. Spitze

TARNACOP ~oape n. Unealta constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, fixata intr-o coada de lemn si folosita pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spartul rocilor. /<bulg. tarnokop

DRAGSTER s.n. Cursa automobilistica la care preocuparea principala este atingerea unei viteze cat mai mari pe o distanta scurta, de obicei 400 m sau un sfert de mila, cu plecarea de pe loc. ♦ Masina in forma ciudata constituita dintr-un sasiu de bare din otel sudate foarte alungit, in partea din fata cu doua roti subtiri si usoare, iar in spate avand doua roti cu anvelope mari si rezistente, folosita in astfel de curse. [< engl. dragster].

FONTURA s.f. bara de otel care sustine si conduce acele la masinile de tricotat. [< fr. fonture].

SPIT s.n. 1. (Poligr.) Linie simpla sau inflorata, ornament etc. asezat la sfarsitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealta formata dintr-o bara de otel ascutita, care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Varf ascutit al unui obiect. 4. Tigaret scurt. [Pl. -turi. / < germ. Spitze].

DRAGSTER s. n. 1. cursa automobilistica in care preocuparea principala este atingerea unei viteze cat mai mari pe o distanta scurta, cu plecarea de pe loc. 2. masina in forma ciudata formata dintr-un sasiu de bare din otel sudate foarte alungit, in partea din fata cu doua roti subtiri si usoare, iar in spate avand doua roti cu anvelope mari si rezistente, folosita in astfel de curse. (< engl. dragster)

FONTURA s. f. bara de otel care sustine si conduce acele la masinile de tricotat. (< fr. fonture)

GUJON s. n. 1. tija filetata in acelasi sens pe toata lungimea sa sau numai la cele doua capete, la imbinarea demontabila a doua piese. 2. bara de otel ingropata in stratul de rezistenta al unei imbracaminti rutiere din beton, paralela cu axa drumului la rosturile transversale de dilatatie ale planselor. 3. piesa ingropata in zidarie pentru a permite fixarea prin cuie sau suruburi a tocului unei usi ori ferestre; diblu, ghermea. (< fr. goujon)

SPIT² s. n. 1. (poligr.) linie simpla sau inflorata, ornament la sfarsitul unui articol, capitol etc. 2. bara de otel cu varf ascutit care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) varf ascutit al unui obiect. 4. tigaret scurt. (< germ. Spitze)

CALARET, -EATA, calareti, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria. ♦ (Inv.) Calaras (1). 2. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U, care se asaza rasturnata pe bratele unei balante pentru a obtine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U, care serveste la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otel si de beton, folosita ca armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.

PICON, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituita dintr o bara cilindrica de otel cu varful ascutit sau lat, care serveste la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone.

VINCLU, vincluri, s. n. 1. Piesa de lemn sau de metal formata din doua laturi, cu ajutorul careia se pot trasa sau masura unghiuri. 2. bara profilata din otel sau din metale usoare, care are in sectiune doua aripi. – Din germ. Winkel.

CORNIERA, corniere, s. f. bara laminata din otel, avand profilul sectiunii transversale in forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. corniere.

TARNACOP, tarnacoape, s. n. Unealta formata dintr-o bara masiva de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn, folosita la sapat in pamanturi tari, la spart pietre etc. [Pl. si: tarnacopuri] – Din bg. tarnokop, scr. trnokop.

TRIANGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percutie facut dintr-o bara cilindrica de otel indoita in forma de triunghi, care se loveste cu o bagheta din acelasi material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.

FRETA s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. fir metalic infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa inelara din otel care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulura dispusa in linii frante pe o mulura plata. (< fr. frette)

TIU², tiuri, s. n. (Reg.) 1. Unealta de fier in patru muchii ascutita ca o dalta, cu care se fac gauri in gheata pentru pescuit, se desprind blocurile de gheata etc. 2. Unealta asemanatoare cu o dalta, folosita in dulgherie. 3. Tarnacop de otel, de forma unei bare cu sectiune a patrata, ascutita la capete si putin arcuita, folosit de mineri. – Et. nec.

PRIBOI¹, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.

FRETA s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixeaza la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de otel) infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. Piesa de otel inelara care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

BLUM, blumuri, s. n. otel semilaminat in forma de bara, cu sectiune in general patrata. – Din fr. bloom.

GUSEU, guseuri, s. n. (Constr.) Placa de otel care serveste la prinderea barelor ce se unesc intr-un nod al unei grinzi. – Din fr. gousset.

RAZ, razuri, s. n. 1. Ranga. 2. Unealta formata dintr-o bara rotunda si scurta de otel, cu tais latit si ascutit la un capat, folosita de tamplari, dulgheri etc. – Din scr. raz.

TAGLA ~e f. Semifabricat de otel din care se lamineaza bare, sarme etc. ori se forjeaza piese. /<germ. Zageal

LISA, lise, s. f. 1. bara orizontala de lemn, de beton sau de otel fixata intre stalpii unei balustrade. 2. bara metalica sau de lemn fixata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.

otel s. (Mold. si Bucov.) crita. (bara de ~.)

BILETA s.f. Semifabricat din otel cu sectiunea patrata, din care se lamineaza bare, sarme etc. si din care se stanteaza diferite piese; tagla. [Pl. -te. / < fr. billette].

BILETA s. f. semifabricat din otel cu sectiunea patrata, din care se lamineaza bare, sarme etc.; tagla. (< fr. billette)

FILIERA, filiere, s. f. 1. Placa de otel prin care se trage in fire (sau in bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesa de metal cilindrica, avand fundul prevazut cu orificii, prin care se trage in fire solutia de matase artificiala sau de fibre textile obtinuta pe cale chimica. 2. Dispozitiv folosit pentru taierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin pana la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filiere.

TAGLA, tagle, s. f. 1. Semifabricat de otel cu sectiunea dreptunghiulara sau circulara, din care se lamineaza bare, sarme etc. si din care se forjeaza sau se stanteaza diferite piese; bileta. 2. Partea ascutita a unui par, care intra in pamant. ◊ Expr. A ramane cu ochii tagla = a ramane cu ochii tinta, pironiti. – Din germ. Zaggel.

BURGHIU, burghie, s. n. Unealta ascutita de otel in forma de spirala, care, prin miscari de insurubare, serveste la gaurirea cilindrica a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul ca o elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.

LINEAL ~e n. 1) Instrument in forma de bara, cu muchii drepte si cu suprafata plana, folosit pentru tragerea liniilor, pentru masurarea sau verificarea dimensiunilor. 2) Dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea in anumite laminoare. 3) Rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. 4) Dispozitiv la masina de cusut pentru a executa cusaturi paralele cu marginea materialului. [Sil. -ne-al] /<germ. Lineal

BURGHIU, burghie, s. n. Unealta de otel in forma de spirala, cu varful si muchiile ascutite, care, prin miscarea de insurubare ce i se imprima, executa gaurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul in forma de elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.