fat-frumos (baiat, barbat frumos) s. m., pl. feti-frumosi

FAT, feti, s. m. 1. Produs de conceptie din uterul mamiferelor, din momentul cand incepe a avea miscari proprii si formele caracteristice speciei si pana cand se naste; fetus. 2. (Pop. si poetic) Fecior, fiu; baiat, copil. ◊ (Pop.) Fatul meu, formula cu care un batran se adreseaza cu afectiune, bunavointa etc. unui tanar. ♦ Fat-frumos = erou principal din basme, inzestrat cu frumusete fizica si morala, cu bunatate, curaj si vitejie iesite din comun; p. gener. (ca nume comun) baiat, tanar sau barbat deosebit de frumos. (Pop.) Fat-logofat = copil cu insusiri (fizice) deosebite, minunate. – Lat. fetus.

S*X ~e n. 1) Totalitate a particularitatilor genetice si morfofiziologice care diferentiaza organismele vii in doua categorii in vederea reproducerii speciei. 2) Fiecare din cele doua categorii de organisme vii (masculi si femele). ◊ ~ul tare se spune, in gluma, despre barbati. ~ slab (sau frumos) se spune, in gluma, despre femei. /<fr. sexe, lat. sexus

ADONIS s. m. (fam.) barbat tanar foarte frumos. (< fr. adonis)

IELE s. f. pl. (Mai ales art.) Fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase, imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste; frumoasele, mandrele, dansele, soimanele, vantoasele, dragaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

VaNTOASA ~e f. 1) Vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. Fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa

SI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (inv.) i. (E tanar ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, sa. (Stai ~ ma asteapta.) 3. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. adv. (inv. si reg.) inca. (Dupa ce ca e urata, o mai cheama ~ Musata.)

DRAGAICA¹ ~ce f. 1) la pl. pop. Sarbatoare religioasa la crestini, inchinata coacerii granelor; sanziene. 2) Dans popular jucat in aceasta zi de sarbatoare. 3) Fiecare dintre fetele ce executa acest dans. 4) la pl. folc. Fiinta imaginara, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; iele, vantoase; sanziene. /<bulg. dragaika

IELE f. pl. (in mitologia populara) Fiinte imaginare, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; vantoase; soimane; dragaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pron. pers.

LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-Ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-Mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.