ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).

INSURAT², insurati, adj. (Despre barbati) casatorit. – V. insura.

POLIGAMIE s. f. Forma de casatorie aparuta o data cu sclavia patriarhala, intalnita si astazi la unele popoare de religie mahomedana, in care un barbat are dreptul sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multe femei; situatie in care se gaseste un poligam. ♦ Infractiune comisa de barbatul casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.

MONOGAM, -A, monogami, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f., adj. (barbat) casatorit cu o singura femeie; (femeie) casatorita cu un singur barbat. 2. Adj. (Despre casatorie, familie) Bazat pe monogamie. ♦ (Despre plante) Unisexuat. – Din fr. monogame.

SOT, soti, s. m. 1. barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) Sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

INSURAT adj. casatorit. (barbat ~.)

CONSORT ~ti m. fam. rar barbat casatorit in raport cu sotia lui; sot. ◊ Print-~ sotul reginei. /<fr. consort, lat. consors, ~tis

POLIGAM, -A I. adj., s. m. f. (barbat, femeie) casatorit in acelasi timp cu mai multe persoane. II. adj. (despre plante) care poarta in acelasi timp atat flori hermafrodite, cat si unisexuate. (< fr. polygame)

IBUM s. n. Dispozitie a legilor vechilor evrei, potrivit careia vaduva fara copii trebuia sa se casatoreasca cu fratele barbatului ei. – Din fr. ibum.

INSURA, insor, vb. I. Refl. si tranz. fact. (Despre barbati) A (se) casatori. – Probabil lat. *inuxorare (< uxor „sotie”).

MARITAT², -A, maritati, -te, adj. (Despre femei) casatorita. ♦ (Reg.; despre barbati) Care se stabileste prin casatorie in casa sotiei. – V. marita.

INSURAT ~ti adj. (despre barbati) Care este casatorit. /v. a insura

POLIGAM ~a (~i, ~e) 1) (despre plante) Care are flori masculine si feminine; cu flori hermafrodite si unisexuale. 3) si substantival (despre barbati) Care este casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. /<fr. polygame

IBUM s.n.invar. Dispozitie a legilor vechilor evrei, potrivit careia vaduva fara copii trebuia sa se casatoreasca cu fratele barbatului ei. [< fr. ibum].

CONTUBERNAL s. m. (la romani) 1. militar care locuia impreuna cu altii in acelasi cort. 2. sclav (barbat sau femeie) casatorit cu un alt sclav. (< fr. contubernale, lat. contubernalis)

IBUM s. n. inv. dispozitie a legilor vechilor evrei potrivit careia vaduva fara copii trebuia sa se casatoreasca cu fratele barbatului ei. (< fr. ibum)

VOINEA s. m. (Reg.) Logodnic; barbat de curand casatorit.

casatorit, -A, casatoriti, -te, adj. (Despre barbati) insurat; (despre femei) maritata. – V. casatori.

M****E ~i pop. 1) Persoana matura de s*x feminin; femeie. 2) Femeie casatorita in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; nevasta; sotie. 3) depr. Femeie cu apucaturi urate; cata; mahalagioaica. /<lat. mulier, ~eris

casatorit, -A, casatoriti, -te, adj. (Despre barbati) insurat; (despre femei) maritata. – V. casatori.

A SE casatori ma ~esc intranz. (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus. /Din inv. casator

SOTIE ~i f. Persoana de s*x feminin casatorita privita in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; nevasta. A lua de ~. [G.-D. sotiei] /sot + suf. ~ie

ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.

C********J ~e n. Convietuire a unui barbat si a unei femei, nefiind casatoriti legal; casatorie nelegitima. /<fr. c*********e

POLIANDRA, poliandre, adj. (Rar; si substantivat, f.) 1. (Despre flori) Care are mai multe stamine. 2. (Despre femei) casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandre.

POLIANDRIE s. f. Forma istorica de organizare a familiei (intalnita astazi numai la unele triburi primitive) in care o femeie poate sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multi barbati [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandrie.

JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

POLIANDRIE s.f. 1. Forma istorica de organizare a familiei, in care o femeie era casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – barbat].

POLIANDRA adj., s.f. 1. (Femeie) care este casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Floare) cu mai multe stamine. [Pron. -li-an-. / < fr. polyandre].

POLIANDRA adj., s. f. 1. (floare) cu stamine numeroase. 2. (femeie) casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. (< fr. polyandre)

insura (insor, insurat), vb. – A se casatori, a se lega prin casatorie un barbat cu o femeie. – Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ansor. Lat. uxorāri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, Rom. Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Puscariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), cf. calabr. nzurare. Cuvint comun (ALR, I, 251), indica numai din punctul de vedere al barbatului casatoria, cf. marita. – Der. insurator, adj. (de insurat); insurat, s. n. (casatorie); insuratoare, s. f. (casatorie); insuraciune, s. f. (inv., casatorie); insuratel, s. m. (persoana casatorita de curind); dessura, vb. (rar, a divorta, a se desparti).

LOGODNA, logodne, s. f. Ceremonie prin care un barbat si o femeie se angajeaza sa se casatoreasca; legamant solemn, promisiune de casatorie intre logodnici; credinta. ♦ Petrecere organizata cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre aceasta ceremonie si nunta. – Din sl. lagodĩnu.

casatoriE, casatorii, s. f. Uniune legala, liber consimtita intre un barbat si o femeie pentru intemeierea unei familii. ♦ Trai comun intre soti, viata conjugala; casnicie. – Casator (inv. „sot” < casa¹ + suf. -ator) + suf. -ie.

POLIANDRIE s. f. 1. situatie a unei femei casatorite in acelasi timp cu doi sau mai multi barbati. ◊ imperechere a matcii albinelor cu mai multi trantori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie)

INSURATEL, insuratei, s. m. barbat (tanar) insurat de curand; (la pl.) soti (tineri) de curand casatoriti. – Insurat² + suf. -el.

SOT ~i m. 1) Persoana de s*x masculin casatorita privita in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; barbat. 2) la pl. Cuplu constand dintr-un barbat si o femeie uniti prin casatorie. 3) Fiecare dintre cele doua elemente care formeaza o pereche. ◊ Cu ~ (sau fara ~) cu (sau fara) pereche. A nu avea ~ a) a fi fara pereche; b) a fi fara seaman; neobisnuit; exceptional. /<lat. socius

casatoriE, casatorii, s. f. Conventie incheiata (printr-un act de stare civila) intre un barbat si o femeie care se hotarasc sa traiasca impreuna si sa intemeieze o familie. ♦ Trai comun intre soti, viata conjugala. – Din casator (inv.) + suf. -ie.

A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

MIRE, miri, s. m. Nume purtat de barbat in ziua sau in preajma casatoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, in ziua sau in preajma casatoriei, celor doua persoane care se casatoresc. – Cf. alb. mire „bun”.

barbat² ~ti m. 1) Persoana adulta de s*x masculin. 2) Persoana plina de energie si de fermitate; om in toata firea. ◊ ~ de stat persoana marcanta, aflata intr-un post de conducere important. 3) Persoana de s*x masculin casatorita, considerata in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; sot. /<lat. barbatus

casatoriE ~i f. 1) Conventie incheiata printr-un act de stare civila intre un barbat si o femeie, care si-au luat obligatia sa intemeieze o familie. A lua in ~. A da in ~. 2) Trai in comun al sotilor; casnicie. [Art. casatoria; G.-D. casatoriei; Sil. -ri-e] /a (se) casatori + suf. ~ie

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

Alcmene (sau Alc(u)mena), fiica lui Electryon, regele cetatii Mycenae, si sotia lui Amphitryon. In timpul absentei sotului ei, care plecase sa lupte impotriva teleboenilor, Alcmene e vizitata de Zeus, care ia chipul si asemanarea barbatului plecat. Imediat dupa aceea soseste si adevaratul Amphitryon. In urma dublei sale uniri, cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene naste doi fii: pe Heracles cu Zeus si pe Iphicles cu Amphitryon. Se spunea ca Alcmene s-ar fi casatorit a doua oara cu Rhadamanthus si ca, dupa moarte, ar fi fost dusa in Olympus.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.