REC, recuri, s. n. Drug, bara fixa (pe care se fac exercitii de gimnastica). – Din germ. Reck.

BARA s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bara fixa = (rar) sul. (Exercitii de gimnastica la ~.)

SUL s. v. bara fixa, caramb, ceafa, fascicul, facalet, manunchi, mihalt, namete, noian, peninsula, snop, speteaza, sucitor, tavalug, troian, tromba, vergea, vartej.

REC s. n. bara fixa (pe care se fac exercitii de gimnastica). (< germ. Reck)

2) bara f., pl. e (fr. barre, drug ori manela. V. bar 1 si bareta 2). Drug, prajina de metal de 1-2 metri si groasa de 4-5 c.m. Aparat de gimnastica compus dintr’o prajina de lemn ori de fer fixata in doi stilpi verticali (Se numeste si bara fixa, rec ori fus). Bariera care-i separa pe judecatori de public si de care se reazema avocatii cind pledeaza. A aparea la bara, a te prezenta la judecata. Mare banc de nomol care se formeaza la gura unui fluviu si impedeca navigatiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.

bara, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

GLISIERA, glisiere, s. f. bara fixa, neteda, de-a lungul careia aluneca o piesa, un element mobil etc. [Pr.: -si-e-] – Din fr. glissiere.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastica format dintr-o bara mobila, legata la extremitati cu doua franghii sau cabluri egale in lungime, fixate de plafon sau de alta bara, fixa. ♦ Leagan improvizat pentru pasari si animale tinute in colivii sau custi. 3. S. m. Muschi in forma de patrulater asezat in regiunea spatelui, incepand de la ceafa. – Din fr. trapeze.

REC ~uri n. bara fixa pe care se fac exercitii de gimnastica. /<germ. Reck

REC s.n. bara fixa (pe care se fac exercitii de gimnastica). [Pl. -curi. / < germ. Reck].

bara, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

GRATAR ~e n. 1) Obiect constand din vergele de fier dispuse paralel si prinse la capete, folosit pentru a frige carnea deasupra jarului. 2) Friptura preparata pe un asemenea obiect. 3) Dispozitiv din bare metalice paralele sau incrucisate ori dintr-o tabla gaurita, care se pune in sobe, instalatii de ardere, pentru a lasa sa patrunda aerul si sa cada cenusa, inlesnind arderea. 4) Dispozitiv constand dintr-un ansamblu de bare metalice, care se fixeaza la instalatiile hidrotehnice pentru a nu permite trecerea corpurilor straine. /<lat. gratarium

HALTERA ~e f. sport 1) Aparat de atletism alcatuit dintr-o bara, la capatul careia se fixeaza discuri metalice de diferite greutati. 2) la pl. Sport practicat cu acest aparat; atletica grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere

TELECABINA, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabina suspendata prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. telecabine, it. telecabina.

GRINDEI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tractiune animala, constand dintr-o bara de otel, de care se fixeaza celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apa. /grinda + suf. ~ei

MARTINGALA, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham in forma de furca, ce nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2. bara de metal in forma de sulita, care se fixeaza dedesubtul bompresului la navele cu panze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constand in dublarea mizei dupa o lovitura pierduta. – Din fr. martingale.

ZABREA ~ele f. 1) mai ales la pl. (la usi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama), formand impreuna un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse impreuna in forma de retea, se fixeaza la o grinda. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo

INELAJ, inelaje, s. n. Operatie de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a bara calea insectelor sau a omizilor care urca la coroana. – Inel + suf. -aj.

PARGHIE, parghii, s. f. 1. bara rigida care se sprijina pe un punct de articulatie fix si asupra careia se exercita o forta activa si o forta rezistenta; bara (de lemn sau de fier) care serveste la ridicarea sau la miscarea unei greutati. 2. Fig. Forta care da impuls unei activitati; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

SUSPENDAT ~ta (~ti, ~te) v. A SUSPENDA. ◊ Pod ~ pod care este fixat pe cabluri metalice, pe lanturi, pe arcuri sau pe bare de metal. /v. a suspenda

TRAVERSA ~e f. 1) bara de rezistenta asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic. 2) Fiecare dintre barele transversale instalate sub sinele de cale ferata de care se fixeaza prin suruburi. /<fr. traverse

CHINGA ~gi f. 1) Curea cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ A strange pe cineva in ~gi a constrange pe cineva. 2) bara folosita pentru a uni partile componente ale unei constructii, ale unui obiect etc. ~ la capriori. 3) tehn. Banda lata care serveste la fixarea mai multor piese. [G.-D. chingii] /<lat. clinga

ANTRETOAZA, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leaga grinzile principale ale unui pod. 2. bara care serveste la legarea a doua piese dintr-un mecanism si la mentinerea lor fixa la oarecare distanta. 3. Piesa metalica, cilindrica, goala in interior, folosita pentru consolidarea peretilor unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise.

ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu bratele ca niste gheare, care se coboara cu un lant, o franghie sau o parama de pe o nava in fundul apei, unde se agata pentru a tine nava in loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca in calatorie (cu o nava). 2. bara (de metal) in forma de T sau de X care impiedica un zid sa se darame. ♦ Cablu care fixeaza stalpi, cosuri inalte de fabrica. – Din it., lat. ancora.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

PANOU s. n. 1. plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi, pentru afisaj. ♦ ~ de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii. 2. portiune a unui perete sau tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, stucatura ori pictura; (p. ext.) tablou, tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ ~ de tragere = tinta in forma de panou (1), pentru trageri. 4. element de constructie plin sau din bare, la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

RIGLA ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bara gradata, folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ◊ ~ loga-ritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintr-o rigla fixa si una mobila, folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita in turnatorie pentru inde-partarea si netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rigla

PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.

SPALIER s. n. 1. scara din bare paralele pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. sir de tufe tunse, perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete. (< germ. Spalier)

GRILA, grile, s. f. 1. Electrod in forma de sita, de spirala, de gard din sarma, intercalat intre anodul si catodul unui tub electronic sau intre alti doi electrozi, prin deschiderile caruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; gratar (5), sita. 2. Gardulet fix sau mobil alcatuit dintr-o retea de vergele paralele, care inchide sau apara golul unei usi, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol facut din bare de otel, asezat in fata sau in spatele santului unei fortificatii sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prajitura in forma de grila (2), preparata din aluat si unsa cu sirop de zahar sau miere. – Din fr. grille.

FRETA ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite latimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, in forma de inel, care inconjoara barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette

SPALIER s.n. 1. Scara facuta din bare paralele (de lemn) pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. Sir de plante sau arbusti cu ramurile tunse, care alcatuiesc un perete de verdeata in lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete; scara fixa. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

bara ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

FRETA s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixeaza la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de otel) infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. Piesa de otel inelara care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

CADRU, cadre, s. n. 1. Rama in care se fixeaza un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. inramate. 2. Pervaz al unei usi sau al unei ferestre. ♦ Deschizatura zidului ocupata de o usa sau de o fereastra. 3. Fig. Mediu, ambianta. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei actiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcatuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se intrebuinteaza la constructii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt infasurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cadra s. f.] – Fr. cadre.

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)

SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. Cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

VENTUZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. Aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].

PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.

copca (-ci), s. f. – 1. Agrafa, clema, capsa. – 2. Catarama, obiect care prinde. – 3. Clema la cartile legate odinioara. – 4. Traversa, bara. – Megl. copce. Tc. kopca (Seineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopce (Cihac, II, 72), sb. kopca, alb. kopse, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explica printr-un sing. analogic, plecindu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirma contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi si copci); incopcia, vb. (a prinde in copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire).

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina