Rezultate din textul definițiilor
GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis
stanga, stangi, s.f. (pop.) 1. bara de metal; drug, ranga. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apa. 3. (reg.) bara de lemn care transmite miscarea de la roata la panza joagarului.
MARTINGALA s. f. 1. curea de ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (mar.) bara de metal fixata perpendicular sub bompres, care sustine subarbele. 3. sistem de joc bazat pe consideratii decurgand din calculul probabilitatilor, care urmareste asigurarea beneficiului prin marirea progresiva a mizei la jocurile de noroc si la cursele de trap. (< fr. martingale)
gratie (gratii), s. f. – 1. Zabrea, bara de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grila. gratar. – 4. (Inv.) Gratar (de prajit carne). – 5. Spalier. – 6. Retea. Lat. pop. *gratis in loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Puscariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. gratar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prajit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, dupa Puscariu 727 si DAR; din lat. *gratārium, dupa Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408).
MARTINGALA, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham in forma de furca, ce nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2. bara de metal in forma de sulita, care se fixeaza dedesubtul bompresului la navele cu panze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constand in dublarea mizei dupa o lovitura pierduta. – Din fr. martingale.
ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu bratele ca niste gheare, care se coboara cu un lant, o franghie sau o parama de pe o nava in fundul apei, unde se agata pentru a tine nava in loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca in calatorie (cu o nava). 2. bara (de metal) in forma de T sau de X care impiedica un zid sa se darame. ♦ Cablu care fixeaza stalpi, cosuri inalte de fabrica. – Din it., lat. ancora.
TIJA, tije, s. f. 1. Tulpina aeriana a plantelor erbacee. 2. bara de metal (cilindrica) facand parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legatura sau de ghidare. – Din fr. tige.
CORNIERA ~e f. constr. bara de metal cu profilul lateral in forma de unghi drept. ~ cu aripi egale. [Sil. -ni-e-] /<fr. corniere
GHIDON ~oane n. (la biciclete, motociclete sau scutere) bara de metal, indoita si prevazuta la capete cu manere, care serveste la mentinerea sau la schimbarea directiei de miscare. /<fr. guidon
MARTINGALA ~e f. 1) Piesa de harnasament, constand dintr-o curea in forma de furca, care nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2) (la navele cu panze) bara de metal asezata sub bompres, care sustine paramele. 3) (la jocurile de carti) Miza dubla dupa fiecare pierdere. /<fr. martingale
OSIE ~i f. bara (de metal) in jurul careia se poate roti un corp; ax. [G.-D. osiei] /<sl. osi
RANFORT ~uri n. Element de rezistenta, format din una sau mai multe bare de metal, care serveste la intarirea unei constructii. /<fr. renfort
SUSPENDAT ~ta (~ti, ~te) v. A SUSPENDA. ◊ Pod ~ pod care este fixat pe cabluri metalice, pe lanturi, pe arcuri sau pe bare de metal. /v. a suspenda
TOACA ~ce f. 1) Placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anunta inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineata sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. bara de metal in care se bate pentru a anunta inceputul sau terminarea unei activitati. 5) art. pop. Constelatia Pegas. /v. a toca
VINCLU ~ri n. tehn. 1) Echer cu care se construieste sau se masoara un unghi. 2) bara de metal care formeaza in sectiune un unghi. [Sil. vin-clu] /<germ. Winkel
TRAVERSA s.f. 1. Grinda transversala folosita ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ♦ Piesa, de obicei de lemn, care se asaza transversal sub sinele de cale ferata. ♦ bara de metal, drug, parghie. 2. (Mar.) Parama transversala fata de directia unei nave. 3. (Mil.) Mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].
MARTINGALA s.f. 1. Curea de la ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (Mar.) bara de metal fixata sub bompres, care sustine subarbele. 3. (La jocul de carti) Pontare dubla dupa fiecare pierdere. [< fr. martingale].
ZABALA, zabale, s. f. 1. Parte a capastrului constand dintr-o bara subtire de metal cu doua brate, prevazute cu cate un inel mare, care se introduce in gura calului inapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni si a-l conduce. 2. Bubulita albicioasa molipsitoare, care apare la oameni in colturile gurii si la vite pe buze; zabaluta. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colturile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. – Din magh. zabola.
SPITA, spite, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn sau dintre barele subtiri de metal care leaga cercul sau obezile unei roti de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, speteaza. 2. Fiecare dintre treptele unei scari; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeasi persoana; p. ext. origine. ◊ Spita neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologica formata din lanturi de specii care au derivat una din alta in decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.
ROZETA2 ~e f. 1) (in artele plastice) Ornament decorativ circular care aminteste de un trandafir. 2) arhit. v. ROZASA. 3) Obiect de podoaba care aminteste de un trandafir (aplicat pe o rochie, pe o palarie, pe incalta-minte etc.). 4) tehn. Element de sustinere sau de protectie la capatul unei bare cilindrice de metal. 5) Disc folosit in constructii pentru a masca sau a ornamenta diferite elemente. /<fr. rosette
BASTON s. n. 1. obiect in forma de bat, ca sprijin la mers. ♦ ~ de maresal = baston purtat de maresal ca semn distinctiv al demnitatii. 2. bat de marimi diferite in gimnastica medicala cu scop corectiv. 3. bara cilindrica din metal sau lemn, cu diferite intrebuintari la bordul unei nave. (< it. bastone)
CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)
ZABALA, zabale, s. f. 1. Parte a capastrului constand dintr-o bara subtire de metal cu doua brate, care se introduce in gura calului pentru a-l struni si a-l conduce. 2. (La pl.) Bubulite albicioase, molipsitoare, care se ivesc la oameni in colturile gurii si la vite, pe buze. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colturile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. – Magh. zabola.
FERMA2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat sa sustina acoperisul unei constructii. – Din fr. ferme.
ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.
TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.
FERMA2 ~e f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton, constituind scheletul unei constructii, destinat sa sustina acoperisul acesteia. /<fr. ferme
GREBLA ~e f. Unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etc.) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ◊ ~ mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
LISA ~e f. bara de lemn, de metal sau de beton prinsa orizontal de stalpii unei balustrade. /<fr. lisse
CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].
GUSEU s. n. placa de metal care asigura legatura barelor ce se unesc intr-un nod al unei grinzi, al unei ferme2 etc.; brachet. (< fr. gousset)
SARPANTA s. f. schelet de rezistenta din bare din lemn, de metal sau din beton armat, destinat sa sustina o constructie, un acoperis etc. (< fr. charpente)
CADRU, cadre, s. n. 1. Rama in care se fixeaza un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. inramate. 2. Pervaz al unei usi sau al unei ferestre. ♦ Deschizatura zidului ocupata de o usa sau de o fereastra. 3. Fig. Mediu, ambianta. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei actiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcatuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se intrebuinteaza la constructii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt infasurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cadra s. f.] – Fr. cadre.
BRANCARDA, brancarde, s. f. Targa pentru transportat ranitii sau bolnavii, formata de obicei dintr-o panza intinsa, fixata de doua bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.
CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).
GHIU, ghiuri, s. n. bara de lemn sau de metal, fixata cu un capat de partea inferioara a arborelui (4) din pupa1 unei nave cu panze, de care se leaga marginea de jos a velei. – Din fr. gui.
PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.
VERGA, vergi, s. f. bara (de lemn sau de metal) asezata perpendicular pe catargul unei corabii, folosita la sustinerea unor vele. – Din fr. vergue, it. verga.
VERGEA, vergele, s. f. Bat, varga, nuia; bara (ingusta si flexibila) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre betisoarele care se pun intre firele urzelii pe masura ce acestea se infasoara pe sulul razboiului de tesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
MONTANT, -A, montanti, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat in sus, inaltat, inalt. 2. S. m. bara de lemn sau de metal care se asaza vertical intr-o constructie si care serveste ca piesa de sustinere. – Din fr. montant.
CONTRAFISA, contrafise, s. f. bara de lemn sau de metal folosita pentru transmiterea fortelor de la o piesa orizontala la una verticala (grinda si stalp). – Din fr. contre-fiche.
ESAFODAJ, esafodaje, s. n. 1. Constructie provizorie alcatuita din bare de lemn sau de metal legate intre ele, pentru a sustine o platforma cu materiale, instalatii, muncitori etc. in timpul executarii unei constructii. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazeaza o opera, o conceptie, o ipoteza, o teorie. – Din fr. echafaudage.
RASTEL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, facut din bare de lemn sau de metal, pentru pastrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor masini de filat si al masinilor de rasucit firele textile avand rolul de a sustine materialul cu care sunt alimentate aceste masini1. [Pl. si: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.
CONTRAFISA ~e f. (la poduri, tuneluri etc.) bara de lemn sau de metal care transmite fortele de la elementele orizontale la cele verticale asigurand rigiditatea sistemului de contractie. /<fr. contre-fiche
GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria
bara s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].
bara s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
CONTRAFISA s. f. (constr.) bara de lemn sau de metal care transmite solicitarile de la elementele orizontale la cele verticale. (< fr. contre-fiche)
GHIU s. n. bara de lemn sau de metal fixata aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui)
bara, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.
CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele (sau de tesatura de canepa) cu care se strange saua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva, a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, intarindu-le. – Lat. *clinga (= cingula).
JALON, jaloane, s. n. 1. bara lunga de lemn sau de metal, care serveste la marcarea si la semnalizarea punctelor de pe teren in diverse lucrari topografice. 2. Fig. Element care marcheaza un punct sau o etapa in desfasurarea unei activitati. – Din fr. jalon.
VINCLU, vincluri, s. n. 1. Piesa de lemn sau de metal formata din doua laturi, cu ajutorul careia se pot trasa sau masura unghiuri. 2. bara profilata din otel sau din metale usoare, care are in sectiune doua aripi. – Din germ. Winkel.
BRANCARDA ~e f. Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; targa. /<fr. brancard
TARGA targi f. 1) Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; brancarda. 2) Mica platforma portativa de nuiele, folosita pentru caratul greutatilor la o distanta mica. ◊ A trage ~a pe uscat a fi in criza pecuniara; a avea greutati de ordin material. [G.-D. targii] /<germ. Trage
FILIERA, filiere, s. f. 1. Placa de otel prin care se trage in fire (sau in bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesa de metal cilindrica, avand fundul prevazut cu orificii, prin care se trage in fire solutia de matase artificiala sau de fibre textile obtinuta pe cale chimica. 2. Dispozitiv folosit pentru taierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin pana la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filiere.
STACHETA, stachete, s. f. 1. (Reg.) Uluca, leat. 2. bara subtire, asezata transversal, confectionata din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie sa sara sportivii la intreceri sau la exercitii de atletism, fara sa o atinga. [Var.: stacheta s. f., stachete s. m.] – Din germ. Staket.
FRETA ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite latimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, in forma de inel, care inconjoara barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette
bara, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
bara (bare), s. f. – Bucata lunga de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a inchide, a impiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stavilar, zagaz), din fr. barrage.
FRETA, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic infasurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta. 3. Piesa de metal in forma de inel sau de elice, care inconjoara barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.
bara ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
2) bareta f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bara). Fasie de piele cu care se incheie o gheata ori de metal asezata transversal pe panglica unei medalii.
LAMBA ~e f. 1) Proeminenta in lungul unei piese de lemn sau de metal care se imbuca in scobitura de acelasi profil a altei piese; feder. 2) Lant sau bara de fier care leaga crucea carutei cu capetele osiei. /<turc. lamba
2) bara f., pl. e (fr. barre, drug ori manela. V. bar 1 si bareta 2). Drug, prajina de metal de 1-2 metri si groasa de 4-5 c.m. Aparat de gimnastica compus dintr’o prajina de lemn ori de fer fixata in doi stilpi verticali (Se numeste si bara fixa, rec ori fus). Bariera care-i separa pe judecatori de public si de care se reazema avocatii cind pledeaza. A aparea la bara, a te prezenta la judecata. Mare banc de nomol care se formeaza la gura unui fluviu si impedeca navigatiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.
CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.
NETEZITOARE, netezitori, s. f. 1. Mistrie speciala de metal, cu paleta indoita, folosita pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei constructii. 2. Unealta agricola formata din mai multe bare paralele, legate intre ele cu lanturi, folosita la nivelarea pamantului (dupa arat). – Netezi + suf. -toare.
CRUCNA, crucne, s. f. bara de otel, cu maner in forma de ochi, cu care se scutura zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amesteca baia de metal topit la fabricarea otelului. – Dupa germ. Krucke.
TURNICHET s.n. 1. Mosor vertical de metal care impiedica lantul ancorei sa se frece de punte. 2. Masa rotativa pe care se asaza, manual sau automat, sticlele spre a fi umplute cu lichide, in industria alimentara. 3. Bare in cruce care se rotesc, permitand trecerea cate unei singure persoane. 4. Lansare. [< fr. tourniquet].
HAFNIU (‹ fr. {i}; {s} dan. [Koben]havn „Copenhaga”) s. n. Element chimic (Hf; nr. at. 72, m. at. 178,49, p. t. 2.220ºC, p. f. 3.200ºC). Este un metal rar, alb-argintiu, stralucitor, greu fuzibil, care se gaseste in minereurile de zirconiu. Functioneaza in combinatii in starea de valenta patru. Se intrebuinteaza in electronica, in tehnica nucleara (la fabricarea barelor de control din reactoarele nucleare). Intra in componenta unor aliaje refractare si greu fuzibile in aviatie si in tehnica rachetelor. A fost descoperit de D. Coster si G. de Hesevy (1923).
RIGLA ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bara gradata, folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ◊ ~ loga-ritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintr-o rigla fixa si una mobila, folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita in turnatorie pentru inde-partarea si netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rigla
GRILA s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se asaza la o deschidere (usa, fereastra, vitrina etc.) 2. (Fiz.) Electrod in forma de gratar, intercalat intre anodul si catodul unei poliode; gratar. 3. Obstacol la o fortificatie facut intr-un gard de vergele de otel. ♦ Gratar din bare de otel care inchide tuburile de ventilatie ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea si descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].
COLIVIE (‹ sl.) s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sint tinute pasari cintatoare sau decorative. 2. Constructie metalica, constituita dintr-un cadru cu pereti laterali si cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care serveste la transportarea personalului si materialelor in puturile unei mine. 3. Sistem de conductoare in forma de bare asezate in crestaturile rotorului unor masini electrice si scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca infasurare a rotorului la masinile asincrone cu rotorul in scurtcircuit sau ca infasurare de amortizare si de pornire la masinile sincrone.
SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).
CALARET, -EATA, calareti, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria. ♦ (Inv.) Calaras (1). 2. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U, care se asaza rasturnata pe bratele unei balante pentru a obtine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U, care serveste la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otel si de beton, folosita ca armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.
SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. Cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.
cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).
