Rezultate din textul definițiilor
stanga, stangi, s.f. (pop.) 1. bara de metal; drug, ranga. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apa. 3. (reg.) bara de lemn care transmite miscarea de la roata la panza joagarului.
CONTRAFISA s. f. (constr.) bara de lemn sau de metal care transmite solicitarile de la elementele orizontale la cele verticale. (< fr. contre-fiche)
GALERIE s. f. 1. cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ◊ canal sapat de animale in sol. ◊ excavatie miniera in forma de tunel, executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legatura sau de promenada la o constructie. 3. conducta metalica, montata la motoarele cu ardere interna, care conduce amestecul carburant catre cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 5. magazin cu obiecte de arta; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al salilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifesta zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platforma mica la prora sau pupa unei nave. 8. bara de lemn sau metalica de care se atarna perdelele. 9. (fig.) sir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)
GHIU s. n. bara de lemn sau de metal fixata aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui)
MANELA s. f. bara de lemn folosita la cofrage, schele etc. (< it. manella)
PRIMEZ, primezuri, s. n. (Reg.) Scandura sau bara de lemn care desparte in doua un spatiu inchis. ♦ Zid despartitor.
BARIERA s.f. 1. Inchidere a unui drum cu o bara mobila de lemn; bara cu care se face inchiderea unui drum etc.; (p. ext.) intretaierea dintre o sosea si o linie de cale ferata. 2. Linie de plecare (la cursele de cai): start. 3. Loc de intrare intr-un oras, unde odinioara se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. [Pron. -ri-e-. / < fr. barriere].
BRANCARDA, brancarde, s. f. Targa pentru transportat ranitii sau bolnavii, formata de obicei dintr-o panza intinsa, fixata de doua bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.
CEFAR, cefare, s. n. 1. Partea superioara a jugului, de forma unei bare de lemn cu doua curburi, care se asaza pe ceafa unor animale de tractiune. 2. Bucata de panza care se prinde la ceafa de chipiu, pentru a apara ceafa de arsita soarelui; curea care se prinde la ceafa. – Ceafa + suf. -ar.
CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).
GHIU, ghiuri, s. n. bara de lemn sau de metal, fixata cu un capat de partea inferioara a arborelui (4) din pupa1 unei nave cu panze, de care se leaga marginea de jos a velei. – Din fr. gui.
GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).
FERMA2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat sa sustina acoperisul unei constructii. – Din fr. ferme.
PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.
PARGHIE, parghii, s. f. 1. bara rigida care se sprijina pe un punct de articulatie fix si asupra careia se exercita o forta activa si o forta rezistenta; bara (de lemn sau de fier) care serveste la ridicarea sau la miscarea unei greutati. 2. Fig. Forta care da impuls unei activitati; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.
VERGA, vergi, s. f. bara (de lemn sau de metal) asezata perpendicular pe catargul unei corabii, folosita la sustinerea unor vele. – Din fr. vergue, it. verga.
MONTANT, -A, montanti, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat in sus, inaltat, inalt. 2. S. m. bara de lemn sau de metal care se asaza vertical intr-o constructie si care serveste ca piesa de sustinere. – Din fr. montant.
CONTRAFISA, contrafise, s. f. bara de lemn sau de metal folosita pentru transmiterea fortelor de la o piesa orizontala la una verticala (grinda si stalp). – Din fr. contre-fiche.
ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.
ESAFODAJ, esafodaje, s. n. 1. Constructie provizorie alcatuita din bare de lemn sau de metal legate intre ele, pentru a sustine o platforma cu materiale, instalatii, muncitori etc. in timpul executarii unei constructii. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazeaza o opera, o conceptie, o ipoteza, o teorie. – Din fr. echafaudage.
TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.
TREAPTA, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafetele orizontale, cu latime relativ mica, situate la diverse inaltimi, la distante egale, care alcatuiesc o scara. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) asezate transversal, la distante egale, intre doua bare verticale, alcatuind o scara; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapa, faza. ♦ (Si in sintagma examen de treapta) Examen de admitere in clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, pozitie, situatie. 3. Fig. Categorie sociala; patura. – Lat. trajecta.
RASTEL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, facut din bare de lemn sau de metal, pentru pastrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor masini de filat si al masinilor de rasucit firele textile avand rolul de a sustine materialul cu care sunt alimentate aceste masini1. [Pl. si: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.
RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.
CEATLAU ~ie n. pop. 1) Bat gros; ciomag; bata. 2) Lovitura data cu un astfel de bat. 3) Bucata de lemn cu care se strange prin rasucire legatoarea unei sarcini (de lemne, de paie etc.). 4) bara de lemn, prinsa de inima carutei, la care se inhama inca un cal. [Sil. cea-tlau] /<ung. csatlo
CONTRAFISA ~e f. (la poduri, tuneluri etc.) bara de lemn sau de metal care transmite fortele de la elementele orizontale la cele verticale asigurand rigiditatea sistemului de contractie. /<fr. contre-fiche
DRAGHINA ~i f. Fiecare dintre cele doua bare de lemn de la loitra unui car sau a unei carute. /<ucr. drabyna
FERMA2 ~e f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton, constituind scheletul unei constructii, destinat sa sustina acoperisul acesteia. /<fr. ferme
GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria
LISA ~e f. bara de lemn, de metal sau de beton prinsa orizontal de stalpii unei balustrade. /<fr. lisse
RASCOL ~oale n. 1) bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor. 2) pop. Desfacere a stanii toamna si impartirea oilor fiecarui stapan. /<sl. raskolu
SPARGHET ~uri n. Constructie din piloni de lemn si bare de solidarizare, asezata la picioarele unui pod pentru a-l feri de loviturile sloiurilor de gheata, de busteni plutitori etc. /a sparge + gheata
TRANCHET ~e n. bara de lemn care serveste la amortizarea loviturii corpului unei nave de alta nava sau de chei in timpul acostarii. /<fr. tranchet
LIERNA s.f. (Constr.) Piesa de lemn sau bara metalica servind ca element de legatura; nervura de piatra la cheia arcelor. [< fr. lierne].
CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].
CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)
LIERNA s. f. (constr.) piesa de lemn sau bara metalica, element de legatura; nervura de piatra la cheia arcelor. (< fr. lierne)
SARPANTA s. f. schelet de rezistenta din bare din lemn, de metal sau din beton armat, destinat sa sustina o constructie, un acoperis etc. (< fr. charpente)
oiste (oisti), s. f. – bara de lemn fixata in crucea carului, care sta intre cei doi cai sau boi. Sb., cr. ojiste (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 226; Meyer 316; Conev 70), din sb., cr., slov., ceh. oje „oiste”, cf. bg. iuste, alb. oste.
paianta (paiante), s. f. – bara de lemn care sprijina un perete despartitor. – Megl. paianta. Tc. payanda, din per. payende (Seineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.
CAPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegator, raspindit in toate padurile de cimpie si deal, mai mic decit cerbul (c. 1 m si 20-30 kg), cu blana roscata vara si surie iarna, corp zvelt, picioare subtiri si agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul caprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care sustin invelitoarea unui acoperis si stratul-suport al acesteia (astereala sau sipci).
CADRU, cadre, s. n. 1. Rama in care se fixeaza un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. inramate. 2. Pervaz al unei usi sau al unei ferestre. ♦ Deschizatura zidului ocupata de o usa sau de o fereastra. 3. Fig. Mediu, ambianta. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei actiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcatuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se intrebuinteaza la constructii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt infasurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cadra s. f.] – Fr. cadre.
CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele (sau de tesatura de canepa) cu care se strange saua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva, a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, intarindu-le. – Lat. *clinga (= cingula).
JALON, jaloane, s. n. 1. bara lunga de lemn sau de metal, care serveste la marcarea si la semnalizarea punctelor de pe teren in diverse lucrari topografice. 2. Fig. Element care marcheaza un punct sau o etapa in desfasurarea unei activitati. – Din fr. jalon.
PROPTEA, proptele, s. f. lemn, stalp, par, bara, scandura etc. cu care se sprijina un gard, un zid, un pom etc.; propta. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoana lenesa. ♦ Fig. Sprijin, protectie (nemeritata); p. ext. persoana care da cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteala (derivat regresiv).
OISTE, oisti, s. f. 1. bara lunga de lemn fixata in crucea carului, a carutei, a trasurii etc., de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oistea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelatiei Carul-Mare, alcatuita din trei stele asezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. Parte componenta a morii de vant, cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: o-is-] – Din bg. oiste.
LISA, lise, s. f. 1. bara orizontala de lemn, de beton sau de otel fixata intre stalpii unei balustrade. 2. bara metalica sau de lemn fixata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.
SPITA, spite, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn sau dintre barele subtiri de metal care leaga cercul sau obezile unei roti de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, speteaza. 2. Fiecare dintre treptele unei scari; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeasi persoana; p. ext. origine. ◊ Spita neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologica formata din lanturi de specii care au derivat una din alta in decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.
BRANCARDA ~e f. Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; targa. /<fr. brancard
TARGA targi f. 1) Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; brancarda. 2) Mica platforma portativa de nuiele, folosita pentru caratul greutatilor la o distanta mica. ◊ A trage ~a pe uscat a fi in criza pecuniara; a avea greutati de ordin material. [G.-D. targii] /<germ. Trage
UMERAS ~e n. Obiect pe care se atarna hainele ca sa nu se sifoneze, constand dintr-o bara arcuita (de lemn sau din alt material) cu un carlig la mijloc. /umar + suf. ~as
SPALIER s.n. 1. Scara facuta din bare paralele (de lemn) pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. Sir de plante sau arbusti cu ramurile tunse, care alcatuiesc un perete de verdeata in lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete; scara fixa. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].
BUTALCA, butalci, s. f. Unealta de lemn constituita dintr-o bara cilindrica subtire cu doua placi fixate in cruce la unul dintre capete, folosita la faramitarea cheagului de lapte in vederea formarii casului si a eliminarii zerului. – Et. nec.
HARPON, harpoane, s. n. Unealta in forma de lance, constituita dintr-o bara metalica sau de lemn si un varf metalic in forma de sageata, prinsa cu o franghie lunga si groasa si intrebuintata la vanarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon.
LISA s.f. 1. bara orizontala asezata intre stalpii unei balustrade. 2. bara metalica sau de lemn montata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse].
NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].
TENDAR s.n. (Mar.) bara metalica sau de lemn pe care se sprijina partea de mijloc a unei tende. [< tenda + -ar].
LISA s. f. 1. bara orizontala intre stalpii unei balustrade. 2. bara metalica sau de lemn montata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse)
NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)
TENDAR s. n. (mar.) 1. bara metalica sau de lemn care sprijina partea de mijloc a tendei. 2. grinda pentru sustinerea capotelor barcilor de salvare de pe o nava. (< tenda + -ar)
ZABREA, zabrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o retea de bare imbinate la capete. [Var.: zebrea s. f.] – Din sl. zabralo.
DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. bara de fier sau de lemn avand diverse intrebuintari (in lucrari de constructii). ♦ (Inv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele doua lemne groase, sprijinite pe cate doua picioare, care alcatuiesc patul sau corpul razboiului de tesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemanator cu festonul, prin care se obtin pe cusatura linii (dese si) pline. – Din scr. drug.
BASTON s. n. 1. obiect in forma de bat, ca sprijin la mers. ♦ ~ de maresal = baston purtat de maresal ca semn distinctiv al demnitatii. 2. bat de marimi diferite in gimnastica medicala cu scop corectiv. 3. bara cilindrica din metal sau lemn, cu diferite intrebuintari la bordul unei nave. (< it. bastone)
bara, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
STACHETA, stachete, s. f. 1. (Reg.) Uluca, leat. 2. bara subtire, asezata transversal, confectionata din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie sa sara sportivii la intreceri sau la exercitii de atletism, fara sa o atinga. [Var.: stacheta s. f., stachete s. m.] – Din germ. Staket.
DRUG ~gi m. 1) bara (groasa) de fier sau de lemn folosita, mai ales, in contructii. 2) Fiecare din cele doua talpi ale razboiului de tesut cu ajutorul carora se ridica si se coboara itele; talpig. /<sb. drug
FUSCEL ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scari de lemn. 2) Vergea de lemn avand diferite intrebuintari. /<lat. fusticellus
bara (bare), s. f. – Bucata lunga de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a inchide, a impiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stavilar, zagaz), din fr. barrage.
GREBLA ~e f. Unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etc.) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ◊ ~ mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
VERGEA, vergele, s. f. Bat, varga, nuia; bara (ingusta si flexibila) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre betisoarele care se pun intre firele urzelii pe masura ce acestea se infasoara pe sulul razboiului de tesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
bara ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele doua bare in forma de cui, facute din fier sau din lemn, cu care se inchid laturile jugului pentru a retine grumazul animalului in jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) rasteu, restei s. n.] – Et. nec.
ZABREA ~ele f. 1) mai ales la pl. (la usi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama), formand impreuna un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse impreuna in forma de retea, se fixeaza la o grinda. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo
TRAVERSA s.f. 1. Grinda transversala folosita ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ♦ Piesa, de obicei de lemn, care se asaza transversal sub sinele de cale ferata. ♦ bara de metal, drug, parghie. 2. (Mar.) Parama transversala fata de directia unei nave. 3. (Mil.) Mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].
ZABREA, zabrele, s. f. 1. Gratie. 2. Vergea de fier sau de lemn cu care se fac garduri sau grilajuri. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o retea de bare imbinate la capete. [Var.: zebrea s. f.] – Slav (v. sl. zabralo).
2) bara f., pl. e (fr. barre, drug ori manela. V. bar 1 si bareta 2). Drug, prajina de metal de 1-2 metri si groasa de 4-5 c.m. Aparat de gimnastica compus dintr’o prajina de lemn ori de fer fixata in doi stilpi verticali (Se numeste si bara fixa, rec ori fus). Bariera care-i separa pe judecatori de public si de care se reazema avocatii cind pledeaza. A aparea la bara, a te prezenta la judecata. Mare banc de nomol care se formeaza la gura unui fluviu si impedeca navigatiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.
bara s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].
bara s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
bara, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.
CAZMA ~le f. 1) Unealta pentru sapat pamantul formata dintr-o lama metalica ascutita, fixata intr-o coada de lemn; harlet. 2) reg. Unealta pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spargerea rocilor constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn; tarnacop. ◊ ~ pneumatica ciocan pneumatic folosit la taierea carbunilor; ciocan de abataj. [Art. cazmaua; G.-D. cazmalei] /<turc. kazma
TARNACOP ~oape n. Unealta constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, fixata intr-o coada de lemn si folosita pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spartul rocilor. /<bulg. tarnokop
VINCLU, vincluri, s. n. 1. Piesa de lemn sau de metal formata din doua laturi, cu ajutorul careia se pot trasa sau masura unghiuri. 2. bara profilata din otel sau din metale usoare, care are in sectiune doua aripi. – Din germ. Winkel.
TARNACOP, tarnacoape, s. n. Unealta formata dintr-o bara masiva de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn, folosita la sapat in pamanturi tari, la spart pietre etc. [Pl. si: tarnacopuri] – Din bg. tarnokop, scr. trnokop.
LAMBA ~e f. 1) Proeminenta in lungul unei piese de lemn sau de metal care se imbuca in scobitura de acelasi profil a altei piese; feder. 2) Lant sau bara de fier care leaga crucea carutei cu capetele osiei. /<turc. lamba
ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)
SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).
SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.
TEPUSA ~e f. 1) Bat ascutit la un capat. 2) Varf al unui par. 3) Fiecare dintre barele montate in partile laterale ale unui vehicul pentru a-i mari capacitatea de incarcare. 4) Bucatica subtire si ascutita desprinsa dintr-un corp (de lemn sau alt material); aschie. [G.-D. tepusei] /teapa + suf. ~usa
TANGON s. n. (mar.) 1. drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capat de bordajul navei si sustinut de o balansina, la ancorarea barcilor si pe care marinarii pot cobori in barci. 2. bara rotunda, cu un carlig la capat, destinata sa intinda coltul velei din prora, cand barca are vant din pupa. (< fr., sp. tangon)
ARMATURA s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la constructiile de beton armat pentru a le intari. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Constructie de lemn, de zidarie etc., servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, dupa arma].
saraoala, saraoale, s.f. (inv.) poarta suplimentara alcatuita din grinzi groase de lemn armate la partea inferioara cu colti metalici, situata intre podul ridicator si poarta de intrare a cetatilor medievale, care, la nevoie, putea fi coborata pentru a bara trecerea atacatorilor.
celnic (celnice), s. n. – bara frontala la juvelnic. Sl. celniku, de la celo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celnita, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subtiri), din sl. celnica „frontal”.
PARMACLAC, parmaclacuri, s. n. 1. Constructie de lemn, de piatra etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosita pentru a margini o alta constructie sau un element de constructie. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scandurile, barele etc. care formeaza un gard sau un grilaj. [Var.: parmalac s. n.] – Din tc. parmaklık.
podusca2, podusti, s.f. (reg.) 1. bara sau sina de fier folosita ca sprijin la osia carului sau a carutei, pentru a-i mari rezistenta. 2. bucea care captuseste capetele osiei rotii carului sau a carutei, spre a feri osia de uzura. 3. lemn scurt folosit la transportul bustenilor.
SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene
TOACA ~ce f. 1) Placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anunta inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineata sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. bara de metal in care se bate pentru a anunta inceputul sau terminarea unei activitati. 5) art. pop. Constelatia Pegas. /v. a toca
GRILA s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se asaza la o deschidere (usa, fereastra, vitrina etc.) 2. (Fiz.) Electrod in forma de gratar, intercalat intre anodul si catodul unei poliode; gratar. 3. Obstacol la o fortificatie facut intr-un gard de vergele de otel. ♦ Gratar din bare de otel care inchide tuburile de ventilatie ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea si descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].
COLIVIE (‹ sl.) s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sint tinute pasari cintatoare sau decorative. 2. Constructie metalica, constituita dintr-un cadru cu pereti laterali si cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care serveste la transportarea personalului si materialelor in puturile unei mine. 3. Sistem de conductoare in forma de bare asezate in crestaturile rotorului unor masini electrice si scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca infasurare a rotorului la masinile asincrone cu rotorul in scurtcircuit sau ca infasurare de amortizare si de pornire la masinile sincrone.
SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. Cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.
TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)
PANOU s. n. 1. plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi, pentru afisaj. ♦ ~ de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii. 2. portiune a unui perete sau tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, stucatura ori pictura; (p. ext.) tablou, tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ ~ de tragere = tinta in forma de panou (1), pentru trageri. 4. element de constructie plin sau din bare, la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)
cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).
PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].
