DIVIZIONAR, -A, divizionari, -e, adj. 1. (In sintagma) Moneda divizionara = moneda marunta de metal, reprezentand o fractiune a unitatii banesti legale; p. gener. moneda de valoare mica; bani marunti, maruntis. 2. Care tine de o divizie (1), privitor la o divizie. 3. Care are loc in cadrul unei divizii (2), care apartine unei divizii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. divisionnaire.

DIVIZIONAR, -A adj. 1. Referitor la o impartire, care presupune o impartire. ◊ Moneda divizionara = moneda marunta, reprezentand o fractiune a unitatii monetare legale; bani marunti. 2. Care apartine unei divizii. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. divisionnaire].

PORTMONEU s.n. Portofel pentru bani marunti. [Pl. -ee. / dupa fr. porte-monnaie].

OBOL s. m. 1. mica moneda care a circulat la vechii greci, a sasea parte dintr-o drahma. 2. bani marunti. ◊ (fig.) suma mica; (p. ext.; s. n.) contributie modesta (in bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

PORTMONEU s. n. portofel pentru bani marunti. (dupa fr. porte-monnaie)

PARALAC s. n. (Inv. si reg.) bani marunti; maruntis. ◊ Loc. adv. Cu paralacul = in cantitate (foarte) mica; cu bani putini. ♦ (Rar) Multime de bani; banet. – Para³- + suf. -lac.

PORTMONEU, portmonee, s. n. Obiect de piele, de panza etc. in care se tin de obicei banii marunti. – V. portofel. – Din fr. porte-monnaie.

SFANT, sfanti, s. m. Veche moneda austriaca de argint avand valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat si in tarile romanesti la inceputul sec. XIX; sorcovat; p. gener. moneda marunta, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfant = a nu avea bani. [Var.: (inv.) sfantih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].

COSNITA ~e f. 1) Cos de dimensiuni mijlocii, cu o toarta sau doua, folosit pentru cumparaturi sau alte lucruri marunte. ◊ bani de (sau pentru) ~ bani prevazuti pentru cumparaturi alimentare zilnice. 2) Stup primitiv impletit din lozie, papura sau paie. /<sl. kosinica

MARUNTIS ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanta; fleac; nimic; bagatela. 2) la sing. bani marunti. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /marunt + suf. ~is

MONEDA ~ e f. 1) Semn banesc de metal (mai rar de hartie) admis si utilizat intr-o tara. 2) Ban marunt de metal; maruntis. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plati cu aceeasi ~ a raspunde cu o comportare similara. [G.-D. monedei] /<ngr. monedha, it. moneta

PORTMONEU ~ee n. Punga mica in care se poarta banii marunti. /<fr. porte-monnaie

REST ~uri n. 1) Parte din ceva ramasa neutilizata sau neconsumata; ramasita; ca-pat. 2) bani (marunti) restituiti celui care plateste cu o bancnota sau cu o moneda ce depaseste suma cuvenita. 3) mat. Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. 4) mat. Numar indivizibil care ramane dupa efectuarea unei impartiri. /<ngr. resto, fr. reste, germ. Rest

OBOL s.m. Mica moneda care a circulat la vechii greci si care constituia a sasea parte dintr-o drahma. ♦ bani marunti. ♦ (Fig.) Suma mica; (p. ext.) contributie modesta (in bani); contributie. [< fr. obole, cf. gr. obolos].

PENING, peningi, s. m. (Inv.) ban marunt, gologan, pitac. – Slav (v. sl. penengu < v. germ.).

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga interioara cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici; de valoare redusa. Editie de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat sa cheltuiasca mereu. bani de buzunar = suma de bani pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Din ngr. buzunara.

BAN¹ ~i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ◊ A plati in ~i gheata (sau lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). ~i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la pl. Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca ~i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune ~i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face ~i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.

A PUNGASI ~esc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri marunte) A fura din punga sau din buzunare; a buzunari. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungas. /Din pungas

CIUPEALA, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Insusire (repetata) a unor mici sume de bani, a unor obiecte marunte etc. furt marunt, furtisag. – Ciupi + suf. -eala.

SFARAMA vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (ban. si Transilv.) a zdrosi, (inv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pamant.) 2. a (se) farama, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapa.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fa-ramita, a marunti, (rar) a amanunti, (ban. si Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment in gura.) 6. a marunti, a pisa, a zdrobi, (inv. si pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisalogi, a pisaza, (fam.) a pisagi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (inv. si reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stanci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de tarm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrama, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)

SFARAMAT adj. 1. zdrobit, (pop.) zdrumicat, zobit. (Pahare ~.) 2. zdrobit, (pop.) spart. (O ceapa ~.) 3. zdrobit, (prin ban.) mlecit. (Stanci ~.) 4. faramitat, maruntit. (Un aliment ~ in gura.) 5. maruntit, pisat, zdrobit, (reg.) pisazat, (fam.) pisagit. (Sare ~.) 6. faramat, zdrobit. (Cu capul ~.)

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. bani de buzunar = suma mica de bani, prevazuta pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Ngr. buzunari.

bateala f. pl. eli (d. bat). Nord. ban. Olt. Batatura (la pinza). Est. Munca marunta si multa. A-i sta cuiva bateala, a te tinea de capu cuiva (a-i bate capu) sa faca ce doresti tu. A-ti sta bateala sa, a dori mult (sa termini ceva). V. batal 1.

GOLOGAN ~i m. 1) Moneda marunta cu valoare neinsemnata; para. 2) la pl. fam. bani in numar nedeterminat; parale. /Orig. nec.

marunti vb. 1. a faramita, a sfarama, (rar) a amanunti, (ban. si prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment in gura.) 2. v. pisa. 3. v. toca. 4. (reg.) a marunteli, a maruntisa. (Taie marunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.)

ZDROBIT adj. 1. v. sfaramat. 2. sfaramat, (pop.) spart. (O ceapa ~ cu pumnul.) 3. sfaramat, (prin ban.) mlecit. (Corabie ~ de stanci.) 4. faramat, sfaramat. (Cu capul ~.) 5. maruntit, v. pisat. 6. v. strivit. 7. v. tescuit. 8. v. strivit. 9. v. batut. 10. v. nimicit. 11. v. nimicit. 12. v. extenuat.

TOCA, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.

BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

SALAU² ~i m. (in Moldova medievala) Moneda marunta de arama (avand o valoare egala cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag

marunt ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

CENTIMA ~e f. 1) Moneda franceza divizionara egala cu a suta parte dintr-un franc. 2) inv. Moneda marunta egala cu a suta parte dintr-un leu. ◊ A nu avea nici o ~ a nu avea nici un ban. /<fr. centime

ORT orti m. inv. Moneda marunta egala cu un sfert de leu vechi cu circulatie si in Tara Moldovei. ◊ ~ul stramosesc (sau vatasesc) taxa speciala stabilita de staroste pentru vanzarea vinului. Tot doi bani si un ~ la fel de neinsemnat. A(-si) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort

PARA ~le f. 1) inv. Moneda marunta egala cu a suta parte dintr-un leu. 2) inv. Moneda turceasca de argint care a circulat si in Tara Moldovei. 3) Moneda divizionara iugoslava egala cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neinsemnata. ◊ Nu face nici o ~ (chioara) sau nu face nici doua ~le (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costa nimic. A nu avea nici o ~ (sau letcaie) chioara a nu avea nici un ban. A face pe cineva de doua ~le a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la pl. bani in numar nedeterminat. ◊ Pana intr-o ~ pana la ultimul ban. A lua pe cineva la trei ~le a-i cere cuiva socoteala; a lua din scurt pe cineva. Face ~le e de pret; nu e lipsit de valoare. [Art. paraua; G.-D. paralei] /<turc. para

cheltuiala f., pl. ieli. Actiunea de a cheltui. Cheltuieli marunte, p. lucruri mici. Cheltuieli neprevazute, eventuale. Cheltuiala de timp, de puteri, perdere [!], intrebuintare a timpului, a puterilor. Vechi. Haina cu cheltuieli de matase, cu adausuri de matase, captuseala, gaitane s. a. A da cuiva de cheltuiala, a-i da bani de cheltuit si (fig.) a-l bate. A face cheltuieli, a cheltui. A-ti scoate (stoarce, distoarce sau intoarce) cheltuielile, a recistiga ce a-i [!] cheltuit.