Rezultate din textul definițiilor
BAN1, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.
NAHT s. n. (Inv.; in loc. adj. si adv.) In naht = cu bani gata, in numerar, pesin. ◊ (Adjectival) Bani naht. – Din ngr. nahti.
COPIL s. 1. (inv. si pop.) fat, prunc, (fam.) puradel, zgamboi, (peior.) plod. (In curte se jucau multi ~.) 2. copil de casa v. paj. 3. (in limbajul parintilor) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii !) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odrasla, progenitura, vlastar, (pop. si fam.) prasila, (inv.) nastere. (Un ~ de bani gata.)
BAN1, bani, s. m. 1. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa) identificat pe baza uzului social cu forma naturala a aurului; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata (in economia socialista si ca mijloc de acumulare socialista si de economii). Banul e ochiul d******i (= banii ispitesc pe oameni, indemnandu-i la fapte rele). Ban la ban trage (= cei ce au bani multi, aceia se imbogatesc si mai tare). Frate, frate, dar branza-i pe bani, se replica celor care cer servicii gratuite. ◊ Expr. (A strange) bani albi pentru zile negre = (a face) economii pentru vreme de nevoie. Bani de buzunar (sau de cheltuiala) = bani destinati cheltuielilor marunte. Bani gheata (sau lichizi, buni, pesin) = bani in numerar, disponibili. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A face bani = a castiga parale. A manca banii cu lingura sau a fi doldora (sau plin) de bani sau a avea bani (stransi) la ciorap = a fi foarte bogat. Fecior de bani gata = om care traieste fara sa munceasca, cheltuind averea parintilor. 2. (In tara noastra) Unitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu; moneda care o reprezinta; p. ext. moneda marunta, de cea mai mica valoare. V. gologan. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic. – V. ban2.
2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.
fitui, fituiesc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfarsi, a se termina, a se ispravi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a manca banii.
SARUT s. 1. gura, sarutare, (pop. si fam.) pupatura, toc, (fam. si in limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un sarut.) 2. sarutare, sarutat, (pop. si fam.) pupare, pupat, pupatura, tocait, (ban., Transilv. si Maram.) tucare, tucat, (inv.) sarutatura. (gata cu sarutul!)
LICHID s., adj. 1. s. bautura (Un ~ alb-galbui.) 2. s. (pop.) zeama. (Rana secreta un ~ purulent.) 3. s. lichid cefalorahidian v. neurolimfa; lichid sinovial v. sinovie. 4. adj. cash, gata, gheata, numerar, sunator, (pop. si fam.) numarator, pesin, (inv.) naht. (A cumparat ceva cu bani ~zi.)
SUNATOR adj. 1. v. fosnitor. 2. gata, gheata, lichid, numerar, (pop. si fam.) numarator, pesin, (englezism) cash, (inv.) naht. (A cumpara ceva cu bani ~.)