CARBOAVA, carboave, s. f. Veche moneda ruseasca de argint sau bancnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti). – Rus karbovec.

hartie, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

hartie s. 1. (Ban., Transilv., Maram. si Bucov.) papir. (O coala de hartie.) 2. hartie pergaminata v. pergament. 3. hartie-carbon v. indigo. 4. v. bancnota. 5. hartie-moneda v. bancnota. 6. (FIN.) hartie de valoare = efect. 7. v. act. 8. act, document, legitimatie. (Rog prezentati hartiile!)

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere

EMITENT ~ta (~ti, ~te) Care emite (bancnote, hartii de valoare etc.). /<lat. emittens, ~ntis

EMITE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunta, a exprima, a spune (o parere, o teorie). 2. A elabora, a pune in vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune in circulatie (bancnote, hartii de valoare etc.). 3. A produce, a imprastia, a raspandi radiatii, unde electromagnetice etc. [P.i. emit. / < lat. emittere, cf. fr. emettre].

EMITE vb. tr. 1. a lansa, a enunta, a exprima (o parere, o teorie). 2. a elabora, a pune in vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune in circulatie (bancnote, hartii de valoare etc.). 3. a produce, a raspandi radiatii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, dupa fr. emettre)

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunta, a exprima, a lansa o parere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunta. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune in circulatie o bancnota, o hartie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiatii etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. – Din lat. emittere. Cf. fr. emettre.

ASIGNATIE, asignatii, s. f. (Inv.) hartie-moneda, bancnota. – Fr. assignation (lat. lit. assignatio, -onis).

bancnota, bancnote, s. f. hartie-moneda emisa de o banca² (1) si folosita ca mijloc de plata. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

EMITENT, -A, emitenti, -te, adj. Care emite hartii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.

bancnota s. (FIN.) hartie, bilet de banca, har-tie-moneda, (prin Transilv. si Maram.) bancuta, (inv.) asignat, asignatie, banca, bumasca.

bancnota ~e f. hartie de valoare cu acoperire in aur, emisa de catre stat si folosita ca mijloc de plata; bilet de banca. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote

GHILOS ~uri n. 1) Ornament gravat, constand din linii fine intretaiate. 2) Desen complex folosit la obtinerea fondului unor hartii de valoare (bancnote, cecuri etc.). /<fr. guillochis

EMITENT, -A adj. Care emite (hartii de valoare, bancnote, unde electromagnetice etc.). [Cf. lat. emittens].

bancnota s.f. hartie-moneda emisa de o banca si folosita ca mijloc de plata; bilet de banca. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote].

bancnota s. f. hartie-moneda emisa de o banca, mijloc de plata; bilet de banca. (< germ. Banknote, fr. bank-note)

CUPURA [CU-PU-] s. f. 1. taietura; (parte dintr-un) articol, anunt etc., taiat dintr-un jurnal. 2. (fin.) bilet de hartie, cu imprimare speciala, emis ca bancnota, bani de hartie si titluri de valoare (actiuni si obligatiuni). (< fr. coupure)

EMITENT, -A adj. care emite (hartii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens)

bancnota, bancnote, s. f. hartie de valoare, cu acoperire in aur, emisa de o banca (in schimbul cambiilor) si folosita ca mijloc de plata. – Germ. Banknote (fr. bank-note).

EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. Punere in circulatie de catre stat sau de catre o institutie, o societate autorizata etc. a hartiilor de valoare, a bancnotelor, a actiunilor etc.; emitere. ♦ Punere in circulatie a unei noi serii de marci postale sau retiparirea la o anumita data a unei serii mai vechi. 2. Producere, de catre un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune intr-o ordine dinainte stabilita. [Pr.: -si-u-. – Var.: emisie s. f.] – Din fr. emission, lat. emissio, -onis.

ASIGNAT s. v. bancnota, bilet de banca, hartie, hartie-moneda.

ASIGNATIE s. v. bancnota, bilet de banca, hartie, hartie-moneda.

BANCA s. v. bancnota, bilet de banca, hartie, hartie-moneda.

BANCUTA s. v. bancnota, bilet de banca, hartie, hartie-moneda.

BUMASCA s. v. bancnota, bilet de banca, hartie, hartie-moneda.

hartie ~i f. 1) la sing. Produs industrial fabricat din celuloza in forma de foi subtiri, destinat pentru scris, desenat, impachetat etc. ◊ A ramane pe ~ a ramane nerealizat. 2) pop. Document sau act cu caracter oficial. A venit o ~ de la minister. 3) inv. Comunicare scrisa si expediata cuiva; scrisoare. 4) Bilet de banca; bancnota. ~ de valoare. [Sil. hartiei] /<sl. chartija

BILET s.n. 1. Scrisoare foarte scurta, de cateva randuri. ♦ Tableta. 2. Imprimat, inscris, scrisoare prin care se aduce la cunostinta ceva, se confirma ceva etc. ◊ Bilet de voie = hartie prin care se acorda permisiunea de a iesi in oras unui militar incazarmat, unui elev intern etc.; bilet de banca = bancnota; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].

BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare care contine numai cateva randuri. 2. Bucata de hartie sau de carton de format mic care da dreptul la ocuparea unui loc intr-un tren, la o reprezentatie etc. ◊ Bilet de banca = bancnota. Bilet de ordin = cambie (1). – It. biglietto (fr. billet).