bancuta (banca mica, moneda) s. f., g.-d. art. bancutei; pl. bancute

scameica, scameice, s.f. (reg.) scaun, banca mica folosita de pescari la ascutitul carligelor de la carmace.

BANCHETA s. f. 1. banca mica fara speteaza; canapea in compartimentele vagoanelor de cale ferata. 2. suprafata orizontala, platforma pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fasie orizontala de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o movilita acoperita cu iarba. 4. ~ litorala = platforma de abraziune ingusta la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)

BANCHETA, banchete, s. f. 1. banca¹ mica (capitonata) fara speteaza; banca¹ sau canapea montata in vehicule. 2. Portiune orizontala, in forma de treapta, intr-o lucrare de terasament. 3. (In echitatie) Obstacol natural format dintr-o movilita acoperita cu iarba – Din fr. banquette.

BANCHETA ~e f. 1) banca mica, capitonata (cu sau fara speteaza), montata in unele vehicule. 2) Portiune orizontala, in forma de treapta, de-a lungul unui terasament. /<fr. banquette

BURGHEZIE ~i f. 1) Clasa sociala dominanta, care stapaneste principalele mijloace de productie, in societatea capitalista. ◊ Marea ~ patura a clasei burghezilor, care stapaneste intreprinderile industriale mari si bancile. mica ~ categorie sociala intermediara intre burghezie si proletariat, formata din micii producatori si din comercianti. 2) inv. (in societatea feudala) Populatie de la orase; orasenime. [Art. burghezia; G.-D. burgheziei; Sil. -zi-e] /<it. borghesia

BANCHETA s.f. 1. banca mica fara speteaza; (spec.) canapea in compartimentele vagoanelor de cale ferata. 2. Fasie orizontala de-a lungul santurilor unei sosele. 3. Bancheta litorala = treapta ingusta de abraziune formata la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].

BANCHETA, banchete, s. f. 1. banca mica (capitonata) fara speteaza; banca sau canapea montata in vehicule, pe care stau oamenii. 2. Portiune orizontala, de forma unei trepte, intr-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.

bancheta f., pl. e (fr. banquette). banca mica. Ridicatura de pamint (la poalele unui parapet) de pe care soldatii trag cu pusca.

1) bancuta f., pl. e. banca mica.

lavita (lavite), s. f. – Pat de scinduri, culcus. – Var. laita. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, tig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobila sau banci).

BILET s. n. 1. scrisoare scurta. 2. tableta (4). 3. mic imprimat care confirma un drept (la un spectacol, de calatorie etc.). ♦ ~ de banca = bancnota; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajeaza fata de beneficiar sa plateasca o anumita suma de bani, la scadenta; cambie. (< fr. billet, it. biglietto)

BANCUTA¹, bancute, s. f. (Inv. si reg.) Moneda mica de argint in valoare de 50 de bani; firfirica. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din banca² + suf. -uta.

ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].

BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare care contine numai cateva randuri. 2. Bucata de hartie sau de carton de format mic care da dreptul la ocuparea unui loc intr-un tren, la o reprezentatie etc. ◊ Bilet de banca = bancnota. Bilet de ordin = cambie (1). – It. biglietto (fr. billet).

BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

NEINSEMNAT adj. 1. neglijabil, neimportant. (Cantitate ~.) 2. marunt, mic. (Cheltuieli ~.) 3. de-rizoriu, marunt. (De o valoare ~.) 4. v. secundar. 5. neimportant, (livr.) anodin. (O treaba, o semnificatie ~.) 6. marunt, neimportant, (livr.) insignifiant, obscur, (fig.) prizarit. (O nota ~ in ziar.) 7. v. neimportant. 8. oarecare, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 9. modest, simplu, umil. (Un ~ functionar de banca.) 10. v. biet. 11. v. comun. 12. v. meschin.

BILET ~e n. 1) Bucata mica de hartie sau de carton imprimat, care, fiind procurat contra unei plati, atesta dreptul de a beneficia de ceva. ~ de teatru. ~ de loterie. ◊ ~ de voie hartie prin care unui militar i se permite de a iesi in oras. ~ de banca hartie de valoare, emisa de o banca. 2) Scrisoare scurta. /<fr. billet

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum