SALAU², salai, s. m. Veche moneda de arama care a circulat in Moldova, avand o valoare egala cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

talion¹ (ban vechi) (reg.) (-li-on) s. m., pl. talioni

pitac (pitaci), s. m. – Moneda veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circula si var. petac, patac, pataca; fonetismul ultimelor forme nu este clar si ar putea avea o legatura, greu de stabilit, cu sp. pataca.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

AERARIUM s.n. (Ant.) Tezaurul public si administratia banilor publici in vechea Roma. [Pron. e-ra-ri-um. / < lat. aerarium < aes, aeris – bani].

AERARIUM s. n. tezaurul public si administratia banilor publici in vechea Roma. (< lat. aerarium)

para (parale), s. f. – 1. Veche moneda divizionara turca, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. Moneda divizionara rom., valorind 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centima. – 4. (Pl.) bani. – Mr., megl. para. Tc. para (Roesler 601; Seineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. para, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. paraleste, adv. (in numerar); paralet, s. n. (banet); paraleala, s. f. (extorcare, paguba); parali, vb. (a jecmani); paralic, s. n. (banet; maruntis); paraluta, s. f. (centima, ban; banus, Bellis perennis).

TELAL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. si ban.) razar. (~ de haine vechi.)

CONGIARIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuita de vin, de ulei etc. facuta poporului in vechea Roma. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. facuta soldatilor sau poporului (mai ales de imparati). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].

CONGIARIU, -IE I. adj. care se refera la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuita de vin, ulei etc. facuta poporului in vechea Roma. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. facuta soldatilor sau poporului (de imparati). (< lat. congiarium)

potorita, potorite, s.f. (reg.) 1. nume de moneda veche cu valoare de 10-20 de bani. 2. unitate de masura pentru volume egala cu o jumatate de metru cub. 3. (inv.) veche masura de capacitate.

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).

ug (-ghi), s. m. – Veche moneda ungureasca de aur, valora 200 bani sau aspri in 1660. – Var. ughi. Sl. ugrusku „ungar” (Tiktin), abreviat ug in documente. Nu pare sa fi avut circulatie reala. Pl. a stat la baza var. (Byck-Graur 25).

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

ort (orti), s. m. – ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Galdi, Dict., 180).

numaratura, numaraturi, s.f. (inv. si pop.) 1. numarare, numaratoare. 2. manunchi de fire de tort de pe raschitor (trei) din care se fac jirebii si papusi. 3. moneda veche de un florint. 4. (reg.) suma mare de bani; banet. 5. (reg.; in sintagma) numaratura mare = descantec rostit la patul unui muribund.

OBOL s. m. 1. mica moneda care a circulat la vechii greci, a sasea parte dintr-o drahma. 2. bani marunti. ◊ (fig.) suma mica; (p. ext.; s. n.) contributie modesta (in bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

CENTIMA, centime, s. f. Valoare baneasca care reprezinta a suta parte dintr-un franc, dintr-un leu vechi etc. ◊ Expr. (Fam.) Nici o centima = nici un ban. – Din fr. centime.

CENTIMA, centime, s. f. (Rar) Valoare baneasca reprezentand a suta parte dintr-un franc, dintr-un leu vechi etc. ◊ Expr. (Fam.) Nici o centima = nici un ban. – Fr. centime.

OBOL s.m. Mica moneda care a circulat la vechii greci si care constituia a sasea parte dintr-o drahma. ♦ bani marunti. ♦ (Fig.) Suma mica; (p. ext.) contributie modesta (in bani); contributie. [< fr. obole, cf. gr. obolos].

sorocovat, sorocoveti, s.m. (inv.) 1. veche moneda de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului; sfant, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans.

PARA³, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

ORT orti m. inv. Moneda marunta egala cu un sfert de leu vechi cu circulatie si in Tara Moldovei. ◊ ~ul stramosesc (sau vatasesc) taxa speciala stabilita de staroste pentru vanzarea vinului. Tot doi bani si un ~ la fel de neinsemnat. A(-si) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort

MERTIC ~e n. 1) Vas care servea drept masura pentru cereale. 2) Unitate veche de masura a cerealelor egala cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care incape intr-un vas cu aceasta masura. 4) inv. Plata in bani sau in natura care se dadea la moara pentru macinat. 5) Portie de hrana care se da cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ung. mertek

MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.

SFANT, sfanti, s. m. Veche moneda austriaca de argint avand valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat si in tarile romanesti la inceputul sec. XIX; sorcovat; p. gener. moneda marunta, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfant = a nu avea bani. [Var.: (inv.) sfantih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].

CENS s.n. 1. Recensamant facut din cinci in cinci ani in vechea Roma asupra cetatenilor si a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales. 2. (In oranduirea feudala) Prestatie anuala in bani sau in natura, datorata de posesorul pamantului seniorului sau feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].

ORT¹, orti, s. m. (Inv. si pop.) Moneda de valoare mica, reprezentand a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vatasesc) = taxa speciala in Moldova (sau, respectiv, in Tara Romaneasca) platita unui staroste pentru vinul adus la vanzare in targuri. ◊ Expr. (Fam.) A(-si) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) si un ort = totuna, la fel de neinsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

1) baie f., pl. bai (vsl. bania, baie, ung. banya, baie, mina, ocna, d. it. bagno, baie, arest, lat. balneum, baie. V. balnear). Apa sau alt lichid in care te scalzi: o baie calda. Scaldatura, actiunea de a te scalda: a face o baie. Localu, camera sau vasu in care te scalzi: baia comunala, o baie de zinc. Balie, galetar. Mina, ocna. (vechi) Pl. Stabiliment de bai de ape termale sau minerale: a pleca la bai. Baie de abur, baie facuta in abur de apa clocotita. Baie de soare, actiunea de a te expune dezbracat razelor soarelui p. a te vindeca. Baie de singe, batalie crunta. Baie de sudoare, asudare excesiva. A fi cald baie (sau ca in baie) a fi foarte cald intr’o camera. V. legnita.