BATRANESC, -EASCA, batranesti, adj. Caracteristic batranilor, potrivit pentru batrani. ♦ Ramas de la (sau din) batrani; de demult. ◊ Cantec batranesc = balada populara. Vorba batraneasca = zicatoare, proverb. – Batran + suf. -esc.

MIORITIC, -A, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populara „Miorita”. ♦ P. a**l. Care aminteste de „Miorita”. 2. (In sintagma) Spatiu mioritic = spatiu geografic romanesc al carui relief ondulat cu munti si vai este prielnic pastoritului; univers spiritual specific romanesc a carui matrice o reprezinta spatiul geografic romanesc (in conceptia lui L. Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorita (n. pr.) + suf. -ic.

CANTEC s. 1. (MUZ.) compozitie, melodie, muzica, (livr.) melopee, melos, (inv.) scop, (englezism) song. (Un ~ foarte izbutit.) 2. lied. 3. (MUZ.) arie, melodie. (~ popular.) 4. v. cant. 5. (LIT.) cantec batranesc v. balada populara.

BATRANESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru batrani; de batrani. 2) Care vine din vechime; ramas din batrani; de demult; vechi; stramosesc; strabun. ◊ Cantec ~ balada populara. /batran + suf. ~esc

MIORITIC, -A adj. Spatiu mioritic = termen creat de filozoful Lucian Blaga, care considera sufletul romanesc solidar cu un orizont spatial profund, constituit dintr-un plai ce se infatiseaza ca un plan ondulat cu alternante intre deal si vale. [Cf. Miorita – balada populara].

MIORITIC, -A I. adj. 1. din balada populara „Miorita”. ◊ care aminteste de „Miorita”. 2. spatiu ~ = (in conceptia lui Lucian Blaga) spatiu geografic romanesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternante intre deal si vale; univers spiritual specific romanesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. caine ciobanesc romanesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu parul alb, lung si abundent. (< „Miorita” + -/t/ic)

balada populara s. (LIT.) cantec batranesc.

BATRANESC, -EASCA, batranesti, adj. Ramas de la (sau din) batrani; de demult, vechi. ◊ Cantec batranesc = balada (1) populara. Vorba batraneasca = zicatoare, proverb. ♦ Caracteristic batranilor, potrivit pentru batrani. Culoare batraneasca. – Din batran + suf. -esc.

balada f., pl. e (fr. ballade, d. pv. ballada, d. ballar, it. ballare, a dansa. V. bal). Poezie eroica cu subiect legendar. balada populara, cintec eroic batrinesc.

CORBEA, erou al unei raspindite balade populare romanesti, apartinind eposului haiducesc.

ROBIN HOOD [robin hu:d], erou legendar din baladele populare engleze (sec. 12-15), care s-ar fi remarcat in luptele cu cuceritorii normanzi si ca aparator al saracimii; evocat in literatura culta de Shakespeare, W. Scott, L.T. Peacock s.a. Numeroase dramatizari si ecranizari.

SUBSTRAT s. 1. baza. (~ul popular al baladei.) 2. (LINGV.) element autohton. (~ din lexicul limbii romane.)

BIBICESCU, Ioan G. (1848-1924, n. sat Berneti, jud. Mehedinti), folclorist si publicist roman. Autorul unei bogate colectii de lirica populara, completata de balade, colinde, strigaturi si ghicitori („Poezii populare din Transilvania”).

cintec n., pl. e (lat. canticum). Serie de sunete melodioase produse cu vocea sau si cu vre-un instrument. Vocea unei pasari: cintecu privighetorii. Cint, diviziune de poema: Eneida lui V******u are 12 cintece. Poezie cintata: cintec popular. Cintec batrinesc, balada. Cintec de dor, doina. Cintec de lume, cintec de dragoste. Cintec de stea, psalm versificat sau un cintec religios oare-care, in versuri de 7-8 silabe, cintat de baietii care umbla cu steaua la Craciun. Acest lucru are cintec, are cite-va greutati, dar daca stii cum sa procedezi, merge bine.

balada s.f. 1. Poezie populara medievala in versuri endecasilabice sau septenare, care se canta si recita. ♦ Poezie epica cu subiect simplu, care relateaza o intamplare, de obicei eroica, sau o legenda; cantec batranesc. 2. Compozitie muzicala cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa].

balada s. f. 1. poezie populara medievala in versuri endecasilabice sau septenare, care se canta si se recita. ◊ poezie epica, populara sau culta, care nareaza fapte istorice sau legendare; cantec batranesc. 2. (muz.) compozitie vocala sau instrumentala cu caracter narativ. ◊ (jaz) interpretare rapsodica a unei piese de catre un solist acompaniat de orchestra. (< fr. ballade)

balada ~e f. 1) Creatie epica (populara sau culta) in forma libera sau in versuri, avand ca subiect o actiune eroica, un fapt istoric, o legenda etc. 2) Creatie muzicala cu caracter narativ care ilustreaza textul unei asemenea creatii epice. [G.-D. baladei] /<fr. ballade

ARANY [ɔrɔn], Janos (1817-1882), poet ungur. Ample poeme epice, evocind figuri de eroi populari (trilogia „Toldi”) si istorice („Moartea lui Buda”). A dat baladei o amprenta nationala.

SARABANDA s. f. 1. vechi dans popular spaniol, asemanator menuetului, cu o miscare lenta, devenit in sec. XVII dans de curte si introdus apoi in balade si suite; melodia corespunzatoare. 2. (fig.) agitatie; miscare ametitoare, tumultuoasa. (< fr. sarabande)

balada, balade, s. f. 1. Creatie poetica in versuri, facand parte din genul epic, inspirata de obicei din traditia istorica sau populara si care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare insemnata. 2. Creatie muzicala cu caracter narativ. – Fr. ballade.

populaR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de popor; propriu poporului. Vointa ~a. Manifestare ~a. ◊ Front ~ organizatie care intruneste fortele progresiste ale poporului. 2) Care apartine poporului; creat de popor; provenit din popor. Traditii ~e. balada ~a. 3) Care este destinat poporului; facut pentru popor. Biblioteca ~a. Reprezentatie ~a. 4) Care se bucura de popularitate; care place unui mare numar de oameni. Interpret ~. 5) (despre limba, stilul lucrarilor, prelegerilor etc.) Care poate fi inteles cu usurinta de toti; simplu. /<fr. populaire