putoi, putoi, s.m. (pop. si fam.) 1. baiat mic. 2. toi (pentru tuica, rachiu). 3. (la pl.) turturi de gheata. 4. planta denumita sangele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungareti, galbui.

tricolici s.m. (pop.) 1. om posedat, lunatic, demoniac; om prefacut in lup sau in alta fiara; pricolici. 2. (fig.) baiat mic si obraznic.

PICI ~ m. fam. baiat mic; pusti; baietel. /<turc. pic

PUSTI ~ m. fam. 1) baiat mic; baietel; pici. 2) Copil strengar. /cf. turc. pust

SOPRAN, -A s.n. Vocea cea mai inalta dintre cele cinci categorii de voci omenesti, care se intalneste la femei si la baietii mici. // s.m. si f. Cantaret sau cantareata care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].

PRASLEA m. art. 1) baiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) Copil mic; prichindel; puradel. /cf. prasnel

bucoi n., pl. oaie (din bicoi [aug. d. bic] si buhai. Cp. si cu baicon). Sud. Bila mai mare cu care baietii izbesc bilele mai mici si le scot din arman, ca mada la jocu cu petricelele. V. ichi, gioala, topuz.

COPIL ~i m. 1) baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

GARSONIERA s.f. Locuinta compusa de obicei dintr-o camera si o mica bucatarie. [Pron. -ni-e-. / < fr. garconniere, cf. fr. garcon – baiat].

PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) Dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.