BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

baiat, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. ◊ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de s*x). 2. Persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, despre barbati mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, sluga. baiat la vite. ◊ baiat de pravalie = adolescent care invata negotul, lucrand intr-un magazin; p. ext. vanzator comercial. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Et. nec.

baiatA, baiete, s. f. (Reg.) Fata; fetita. – Din baiat.

BAIET s. m. v. baiat.

BAIETAN, baietani, s. m. baiat mai mare. – baiat + suf. -an.

BAIETANDRU, baietandri, s. m. baiat maricel. – baiat + suf. -andru.

BAIETAS, baietasi, s. m. Baietel. – baiat + suf. -as.

BAIETEL, baietei, s. m. 1. Diminutiv al lui baiat; baietas. 2. (La pl.) Planta erbacee cu frunze paroase si flori albastre grupate, care creste prin fanete si pasuni (Veronica spicata) – baiat + suf. -el.

BAIETESC, -EASCA, baietesti, adj. De baiat, specific baietilor. – baiat + suf. -esc.

BAIETESTE adv. Ca baietii. – baiat + suf.-este.

BAIETI, baietesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta baieteste. [Pr.: ba-ie-] – Din baiat.

BAIETICA s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui baiat. – baiat + suf. -ica.

BAIETIME s. f. (Rar) Multime de baieti. – baiat + suf. -ime.

BAIETOI, baietoi, s. m. (Depr. sau glumet) Augmentativ al lui baiat. ** Fata cu apucaturi de baiat. – baiat + suf. -oi.

CI conj. (Adversativ; dupa o negatie sau o propozitie negativa) (Ba) dimpotriva. Nu avea baieti, ci numai fete. 2. (Adversativ; inv. si pop.; dupa o propozitie afirmativa careia i se opune o afirmatie contrara sau restrictiva). Cu toate acestea; totusi. ♦ (Dupa o propozitie ipotetica sau conditionata) Dar, insa. 3. (Adversativ; reg.; adesea impreuna cu un imperativ; arata nerabdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din ce.

GALIGAN, galigani, s. m. (Peior. si fam.) Om sau baiat foarte inalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.

GASCAR, gascari, s. m. (Rar) Barbat sau baiat care pazeste gastele. – Gasca + suf. -ar.

GOG, gogi, s. m. (Reg.) baiat sau tanar prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.).

HEMOFILIE, hemofilii, s. f. Boala ereditara, transmisa de mama numai baietilor, care consta intr-o predispozitie spre hemoragie, cauzata de prelungirea timpului de coagulare a sangelui. – Din fr. hemophilie.

TICA s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [baie]tica.

FATALAU, fatalai, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. si glumet) baiat caruia ii place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucaturi de fata. – Fata + suf. -alau.

MATCALAU s. m. (Reg.) Sarbatoare populara care se tine intr-una din zilele de dupa Pasti, cand baietii si fetele se aduna pentru a schimba intre ei oua rosii si a se prinde frati sau surori de cruce. [Var.: matcalau s. n.] – Din magh. matkalo.

PICOLO s. m. baiat care serveste intr-un restaurant ca ajutor al chelnerului. [Var.: picol s. m.] – Din it. piccolo.

PRAVALIE, pravalii, s. f. Local in care se vand diferite marfuri; magazin. ◊ (Iesit din uz) baiat de pravalie = tanar care invata negustoria servind intr-un magazin. – Et. nec.

PUSTI, pusti, s. m. (Fam.) baiat tanar, baietas, copil; copil strengar. – Cf. tc. pust „desfranat”.

FRATICA s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adreseaza unui baiat. – Frate + suf. -ica.

PALESTRA, palestre, s. f. 1. (In Grecia si in Roma antica) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Scoala de educatie fizica in Atena antica, urmata de baietii in varsta de 13-15 ani, dupa absolvirea scolii de gramatica si a celei de chitara. – Din lat. palaestra.

PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ Mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) Dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.

PICI, pici, s. m. (Fam.) baiat (foarte) tanar; copil de s*x masculin; pusti. – Din tc. pic.

POGONICI, pogonici, s. m. (Pop.) baiat care mana vitele. – Din bg. pogonic, scr. pogonic.

FAT, feti, s. m. 1. Produs de conceptie din uterul mamiferelor, din momentul cand incepe a avea miscari proprii si formele caracteristice speciei si pana cand se naste; fetus. 2. (Pop. si poetic) Fecior, fiu; baiat, copil. ◊ (Pop.) Fatul meu, formula cu care un batran se adreseaza cu afectiune, bunavointa etc. unui tanar. ♦ Fat-Frumos = erou principal din basme, inzestrat cu frumusete fizica si morala, cu bunatate, curaj si vitejie iesite din comun; p. gener. (ca nume comun) baiat, tanar sau barbat deosebit de frumos. (Pop.) Fat-logofat = copil cu insusiri (fizice) deosebite, minunate. – Lat. fetus.

FECIOR, feciori, s. m. 1. Fiu; baiat (in raport cu parintii sai). 2. Barbat tanar, neinsurat; flacau. 3. Servitor la casele boieresti; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbas pe mosia unui boier, care supraveghea munca la camp; vataf, ispravnicel, logofat. [Var.: (reg.) ficior s. m.] – Lat. *fetiolus sau din fat + suf. -ior.

FIU, fii, s. m. 1. Persoana de s*x barbatesc, considerata in raport cu parintii sai; copil¹, fecior, baiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adreseaza cineva mai in varsta unei persoane mai tinere de s*x barbatesc. 2. Fig. Cetatean, membru al unei colectivitati (de care acesta se simte foarte atasat). – Lat. filius.

FECIORESC², -EASCA, fecioresti, adj. Care apartine feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare in care baietii executa unele figuri de virtuozitate; melodie dupa care se executa aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.

COPILANDRU, copilandri, s. m. baiat in perioada de trecere de la copilarie la adolescenta. – Copil¹ + suf. -andru.

COBLIZAN, coblizani, s. m. (Reg. si peior.) baiat (sau om tanar) inalt; solid; lungan, vlajgan, galigan. [Var.: goblizan s. m.] – Et. nec.

COEDUCATIE s. f. Educatie a baietilor la un loc cu fetele in scoli mixte. – Din fr. coeducation.

DEMIXTA, demixtez, vb. I. Tranz. A desparti in scoli sau clase diferite fetele de baieti. – Des¹- + mixt.

DEMIXTAT, -A, demixtati, -te, adj. (Despre clase, scoli etc.) Care grupeaza separat fetele si baietii. – V. demixta.

DESCA, desti, s. f. (Inv. si pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi in serviciu sau, p. gener., care denumea un ostas in varsta, cu experienta. [Pl. si: desce] – Din scr. decko „baiat”.

COTANGAN, cotangani, s. m. (Reg.) baiat intre 14 si 17 ani; baietandru. – Cf. magh. katang.

ALAPTA vb. (inv. si reg.) a apleca, (prin Transilv.) a baia. (Mama isi ~ pruncul.)

baia vb. v. alapta, alinta, dezmierda, mangaia.

baiat s. 1. (inv. si pop.) fat, (reg.) prunc. (A nascut un ~ si o fata.) 2. v. fiu.

baiatA s. v. copila, fetiscana, fetita.

COCON s. v. baiat, copil, fecior, fiu, nou-nascut, prunc, s****i, sugar, tanar.

FAT s. v. baiat, cantaret, copil, dascal, diac, fecior, fiu, paracliser, psalt, pui, tarcovnic.

FIU s. 1. baiat, copil, fecior, (inv. si pop.) fat, (Ban.) cocon. (Are tata trei ~.) 2. (art.) v. junior.

MANGAIA vb. 1. a alinta, a dezmierda, (pop. si fam.) a giugiuli, (pop.) a dragosti, (reg.) a adia, a guguli, a madari, a milui, a nineri, (prin Ban. si Transilv.) a baia, (inv.) a maguli. (Il ~ cu duiosie pe obraz.) 2. v. consola. 3. v. bucura.

NASTE vb. 1. a face, (pop.) a zamisli, (inv.) a prasi. (O femeie a ~ un baiat.) 2. v. procrea. 3. v. fata. 4. (inv. si reg.) a se prasi. (Caii ce se ~ din aceste iepe ...) 5. a iesi, a proveni. (Ce ~ din pisica, soareci mananca.) 6. v. starni. 7. v. provoca.

POGONICI s. (reg.) plugar. (~ este baiatul care mana vitele la arat.)

PRUNC s. v. baiat, copil, fecior, flacau, tanar.

STANGACI adj. neajutorat, neindemanatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul baiat!)

bai (a face baie, a lucra intr-o mina) vb., ind. prez. l sg. si 3 pl. baiesc, imperf. 3 sg. baia; conj. prez. 3 sg. si pl. baiasca

baiat s. m., pl. baieti

baiata s. f., pl. baiete

baieti vb. (sil. ba-ie-), ind. prez. 1 sg. baietesc, 3 sg. si pl. baieteste

fat-frumos (baiat, barbat frumos) s. m., pl. feti-frumosi

ACEL aceea (acei, acele) dem. (se foloseste pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ departat de subiectul vorbitor). ~ baiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

ATAT³ ~ta (~tia, ~tea) adj. nehot. 1) Care este asa de mult, de tare. ~ta lume. 2) Numai acesta. ~ta baiat avea. ◊ ~ta paguba! nu are importanta. Ce mai ~ta vorba la ce sa lungim vorba. De ~tea ori de nenumarate ori; foarte des. /<lat. eccum-tantum

baiat baieti m. 1) Copil de s*x masculin. ◊ Bun ~, ~ de treaba se spune, cu o nuanta afectiva, despre o persoana, indiferent de varsta. 2) mai ales la pl. Persoana de s*x masculin neajunsa inca la maturitate; tanar. 3) Persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; fecior; fiu. 4) inv. Tanar angajat ca servitor la o casa boiereasca; valet. /Orig. nec.

BAIETAN ~i m. fam. baiat aflat la varsta de trecere de la copilarie la adolescenta; copilandru. /baiat + suf. ~an

BAIETEL ~i m. la pl. (diminutiv de la baiat) Planta erbacee cu frunze paroase si flori albastre grupate, care creste prin fanete si prin pasuni. /baiat + suf. ~el

BAIETESC ~easca (~esti) Care este caracteristic pentru baieti; de baiat. Imbracaminte ~easca. /baiat + suf. ~esc

BAIETESTE adv. Ca baietii; in felul baietilor. /baiat + suf. ~este

CA¹ adv. 1) (exprima un raport comparativ) Asemanator cu; similar cu; de felul; de tipul. Negru ca taciunele. 2) (exprima un raport temporal) Ciresele s-au copt anul acesta mai devreme ca de obicei. ◊ Ca maine, poimaine in curand. Ca ieri (alaltaieri) de putin timp. 3) (exprima un raport relational) Privitor la...; in ce priveste. Ca valoare, lucrarea lasa de dorit. 4) (exprima un raport de suplinire) In calitate de...; fiind. Ca pedagog, era neintrecut. 5) (exprima un raport de similitudine) baiatu-i ca baiatul. 6) (exprima un raport dubitativ in diferite imbinari stabile) Toate ca toate. /<lat. quam

CEL² cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) Cel mai istet. ◊ Cel putin minimum; macar; barem. Cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. Cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

COPIL ~i m. 1) baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

COPILANDRU ~a (~i, ~e) m. si f. baiat (fata) aflat la varsta de trecere de la copilarie la adolescenta. /copil + suf. ~andru

COPLES ~i m. pop. baiat (fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta; copil. /cf. copilas

A DEMIXTA ~ez tranz. (clase, scoli) A imparti in doua, separand fetele de baieti. /de + mixt

FARAON ~i m. 1) (in Egiptul antic; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii. 2) Persoana rea sau poznasa. Un ~ de baiat. 3) pop. (in superstitii si basme) Fiinta imaginara, considerata drept spirit al raului; diavol; satana; demon; d**c. 4) inv. Joc de carti, asemanator stosului. [Sil. -ra-on] /<fr. pharaon

FAT feti m. 1) (la om si la mamifere) Organism in stadiul intrauterin de viata, din momentul cand incepe sa se miste si pana la nastere; fetus. 2) poet. Persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; baiat; fiu; fecior. ◊ ~ Frumos personaj principal in povestile romanesti, inzestrat cu cele mai alese calitati fizice si morale. /<lat. fetus

FECIOR ~i m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu parintii sai; fiu; baiat. ◊ ~ de lele copil din flori. 2) Tanar neinsurat; flacau; cavaler. 3) inv. Servitor la curtile boieresti; valet; lacheu. /<lat. fetiolus

FIU fii m. Persoana de s*x masculin luata in raport cu parintii sai; fecior; baiat. /<lat. filius

HEMOFILIE ~i f. (numai la baieti) Boala ereditara transmisa de mama, manifestata prin dereglarea sistemului de coagulare a sangelui. [G.-D. hemofiliei] /<fr. hemophilie

MUTATIE ~i f. 1) Schimbare, transformare, modificare radicala. 2) biol. Aparitie brusca intr-un organism a unui material genetic nou. 3) Modificare fundamentala de structura (in domeniul social, economic, politic etc.). 4) Schimbare de domiciliu a unei persoane. 5) Modificare a vocii la baieti in perioada pubertatii /<fr. mutation, lat. mutatio

NEICA m. pop. 1) (cuvant de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta) Nene; bade. 2) (cuvant de adresare a unei fete baiatului iubit) Bade. /ne[ne] + suf. ~ica

NEPOT ~ti m. 1) (si cuvant de adresare familiara) Fiu al fiului sau al fiicei in raport cu bunicii sai. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de sora, de var, de vara etc.) Fiu al fratelui sau al surorii in raport cu unchii sau cu matusile sale. 3) pop. baiat sau barbat tanar. /<lat. nepos, ~tis

ODATA² adj. invar. Care este foarte bun; cu calitati excelente. ~ baiat. /o + data

PALESTRA ~e f. (in Grecia si in Roma antica) 1) Loc special amenajat pentru diferite probe si intreceri sportive. 2) Scoala de educatie fizica pentru baieti. /<lat. palaestra

PERINITA ~e f. mai ales art. 1) Dans popular executat in cerc intr-un tempo vioi, in care o fata iese in centru, tinand in mana o batista, isi alege un baiat cu care ingenuncheaza pe aceasta batista si il saruta, urmand ca baiatul sa-si aleaga alta fata si sa repete aceleasi actiuni. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. /<sb. perina + suf. ~ita

PICI ~ m. fam. baiat mic; pusti; baietel. /<turc. pic

PICOLO ~i m. baiat care serveste ca ajutor al ospatarului intr-un restaurant. /<it. piccolo

POGONICI ~ m. pop. baiat care mana vitele (in timpul aratului). /<bulg. pogonit

PRASLEA m. art. 1) baiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) Copil mic; prichindel; puradel. /cf. prasnel

PUSTAN ~i m. fam. baiat ajuns la varsta adolescentei; baietandru; baietan; copilandru. /pusti + suf. ~an

PUSTI ~ m. fam. 1) baiat mic; baietel; pici. 2) Copil strengar. /cf. turc. pust

SCOLAR² scolari m. baiat care invata intr-o scoala; elev. /scoala + suf. ~ar

TANGAU ~i m. baiat ajuns la varsta adolescentei; baietan; pustan. /tanc + suf. ~au

TICA m. fam. (termen de adresare a unei persoane in etate catre un baiat). /Din [baie]tica

BOY s.m. (Rar) 1. Servitor indigen din colonii (mai ales in hoteluri). 2. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall. [< engl. boy – baiat].

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

MUTATIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicala. ◊ Mutatie consonantica = transformare a unei serii de consoane in limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate intr-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la baieti in perioada pubertatii. 2. (Biol.) Modificare calitativa brusca a unui organism sub influenta conditiilor de viata. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o gena plasata intr-un anumit loc pe cromozom se transforma intr-o alela a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutatiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].

P********E s.f. (Med.) 1. Atractie h*********a pentru baieti. 2. H*************e, inversiune s*****a; uranism. [Gen. -iei. / < fr. p********e].

DANAC, danaci, s. m. (Reg.) baiat maricel; baietandru, flacaias. – Bg. danak.

baia, baiez, vb. I (reg.) 1. a hrani, a alapta. 2. a mangaia cu mana, a alinta. 3. a naste. 4. a face baie.

baias (baies), baiasi, baiesi, s.m. (reg.) 1. miner 2. tigan lingurar, zlatar.

COEDUCATIE s.f. Educatie a baietilor la un loc cu fetele in scoli mixte. [Pron. co-e-, gen. -iei. / cf. fr. coeducation].

clicin s.n. (reg.) hainuta pentru baieti.

costras, costrasi, s.m. (reg.) 1. biban. 2. manz (cu coama, coada sau motul de pe frunte taiate). 3. vitel tuns pe la coarne. 4. baiat tuns rau, neregulat.

contingan, contingani, s.m. (reg.) baiat intre 14 si 17 ani; baietandru.

crancadau, crancadai, s.m. (reg.) baiat crescut prea repede; crancor.

feciorarita adj. f. sg. si s.f. (reg., inv.) (fata) care umbla dupa baieti (feciori).

fedeles, fedelese si fedelesuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la camp; bota. 2. butoias in care taranii isi duc apa la camp. 3. petrecere a baietilor si fetelor din sat in sambata nuntii tinerilor. 4. nume de joc taranesc.

hajmandau, hajmandai, s.m. (reg.) baiat mare si voinic; galigan, gligan.

inas, inasi, s.m. (reg., inv.) 1. sluga tanara, baiat, fecior. 2. ucenic.

iongar, iongari, s.m. (reg.) baiat tanar, ajutor de miner (care curata locul de lucru din mina).

GARSONIERA s.f. Locuinta compusa de obicei dintr-o camera si o mica bucatarie. [Pron. -ni-e-. / < fr. garconniere, cf. fr. garcon – baiat].

mirac¹ s.m. (inv.) baiat, copil.

nadragila s.m. (inv. si reg.) 1. baiat care incepe sa poarte pantaloni. 2. taranoi.

ostoras, ostorasi, s.m. (reg.) baiat care mana boii prinsi in jug; pogonici.

otroc, otroci, s.m. (inv.) baiat.

bidiviu(bidivii), s. m. – 1. Armasar, cal arab. – 2. (Arg.) baiat, flacau. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „desert” (Seineanu, II, 50) care este aceeasi radacina a lui beduin. Odinioara se intrebuinta si cu functie adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., tiitoare, amanta), cf. sl. bedevija, „iapa araba”.

papusoi², papusoaie, s.n. (reg.) 1. loc plantat cu porumb; porumbiste. 2. sperietoare de pasari; momaie. 3. (art.) numele unui dans popular executat de fete si baieti.

pasaroi, pasaroi, s.m. (reg.) 1. barbatusul pasarii. 2. vrabioi. 3. (fig.) copil, baiat.

petrec, s.n. (reg.) 1. moarte. 2. petrecere. 3. (art.; in constr.) de-a petrecutul = numele unor jocuri de copii (baieti).

pogonici, pogonici, s.m. (reg.) 1. baiat care mana vitele la plug; biris, pognitor. 2. persoana care tine coarnele plugului. 3. lucrator agricol platit cu pogonul (dupa pogoanele lucrate). 4. (cu forma: poganici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucata de fier prinsa de grindeiul plugului, de care se agata cele doua lanturi de la cotiga; crucea plugului.

pohar, pohari, s.m. (reg.) baiat angajat ca ajutor al ciobanului, la diferite munci de la stana.

porcaras¹, porcarasi, s.m. (reg.) 1. pasare de balta cu ciocul lung; fluierar, snep, ploier. 2. baiat tanar care ingrijeste porcii; purcarel.

prunau, prunai, s.m. (inv. si reg.) 1. copil (de orice varsta si s*x); plod; s****i, sugar. 2. copil de s*x barbatesc considerat in raport cu parintii sai; fiu; baiat; baietandru, flacaiandru, flacau.

putoi, putoi, s.m. (pop. si fam.) 1. baiat mic. 2. toi (pentru tuica, rachiu). 3. (la pl.) turturi de gheata. 4. planta denumita sangele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungareti, galbui.

scarnei, scarnei, s.m. (reg.) copil vioi, neastamparat; baiat smecher.

PALESTRA s.f. (La vechii greci si la romani) Loc special amenajat pentru exercitii de gimnastica, lupte etc. ♦ Scoala ateniana de educatie fizica, urmata de baieti intre 13 si 15 ani dupa absolvirea scolii de gramatica si a celei de chitara. [Cf. lat. palaestra, gr. palaistra < pale – lupta].

sulgi s.m. pl. (reg.) nume dat baietilor tineri care insotesc vornicul cu alaiul nuptial si care duc daruri miresei.

celed (-zi), s. m. – (Trans.) baiat, flacau, servitor. – Var. ciled. Mag. cseled (Cihac, II, 488). – Der. celednic, s. m. (argat; servitor, ucenic), din rut. celednik (Tiktin; Bruske, JB, XVI, 18); celednica, s. f. (servitoare; tiitoare).

PUPIL, -A s.m. si f. Copil (baiat sau fata) minor aflat sub tutela cuiva. [Cf. fr. pupille, lat. pupillus, pupilla].

tricolici s.m. (pop.) 1. om posedat, lunatic, demoniac; om prefacut in lup sau in alta fiara; pricolici. 2. (fig.) baiat mic si obraznic.

SOPRAN, -A s.n. Vocea cea mai inalta dintre cele cinci categorii de voci omenesti, care se intalneste la femei si la baietii mici. // s.m. si f. Cantaret sau cantareata care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].

baiata (reg.) s. f., g.-d. art. baietei; baiete

danac (danaci), s. m. – Tinar, flacau, june. – Megl. danac. Bg. danak „tauras” (Candrea; Scriban), din tc. dana „tauras”. Este gresita der. de la d’an ‹ de (un) an, propusa de Puscariu 1186. Probabil acelasi cuvint, prin intermediul tig., l-ar fi dat pe danciu, s. m. (flacau, baiat tigan), care s-a incercat sa se explice plecindu-se de la numele propriu Danciu (Seineanu; Candrea), din tig. den ci „donnez-moi quelque chose” (Graur 147), sau din mag. dancs „murdar” (Draganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicatii nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvint chiar de tigani.

BOY s. m. 1. servitor indigen din colonii; liftier (in hoteluri). 2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall. (< engl. boy, baiat)

COEDUCATIE s. f. educatie in comun a baietilor si fetelor in aceeasi scoala si clasa. (< fr. coeducation)

DEMIXTA vb. tr. a desparti in scoli sau clase diferite fetele de baieti. (< de¹- + mixt)

DUBLU², -A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ◊ (s. m.) ~ baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< fr. double)

MUTATIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. ◊ (lingv.) transformare a unei serii de sunete in altele. ◊ mutatia valorilor estetice = procesul de percepere diferita, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate intr-alta. ◊ schimbare de domiciliu; formele necesare in acest scop. ◊ schimbarea vocii la baieti in perioada pubertatii. 3. modificare cromozomiala cu efecte genetice, datorita unor cauze spontane sau unor agenti mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio)

P********E s. f. 1. atractie h*********a pentru baieti. 2. inversiune s*****a; uranism. (< fr. p********e)

fiu (fii), s. m. – Copil, baiat (considerat in raport cu parintii). – Mr. h’il’u, megl. il’u, istr. fil’. Lat. fῑlius (Puscariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303; DAR), cf. it. figlio, fr. fils, sp. hijo, port. filho. Cf. si fie. Der. firesc, adj. (filial); infia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.) filial, adj.; filiati(un)e, s. f.; afilia, vb. Din rom. provine rut. fil (Miklosich, Wander., 15).

leghin (leghini), s. m. – baiat, tinar. – Var. leghen. Mag. legeny (Tiktin; DAR). In Trans. – Der. legheneste, adv. (ca tinerii).

JUNISOR, junisori, s. m. (Inv. si reg.) baiat intre 14 si 17 ani; adolescent. – Din june + suf. -(i)sor.

mirac (-ci), s. m. – baiat, flacau. Ngr. μειράϰιον (Tiktin). Sec. XVII, inv.; pare cultism.

oina (-ne), s. f. – Un anumit joc cu minge intre doua grupari de baieti. – Var. (Mold.) hoina. Cuman. oyn, tc. oyun „joc” (Bogrea, Dacor., I, 289); legatura cu rus. vojna „razboi” (Tiktin) e mai putin probabila. – Der. hoinar, adj. (ulitarnic, haimana); hoinari, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar); hoinareala, s. f. (vagabondaj, haimanalic). – Der. lui hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibila.

parapanghelos interj. – Gata, amin. – Var. parpanghelos. Origine necunoscuta. Tiktin crede intr-un etimon tig. si Scriban intr-unul ngr. Ultima ipoteza pare mai probabila, dar lipseste cuvintul corespunzator. Cf. parpanghel (var. parpandel), s. m. (baiat de tigan). Poate are legatura cu ngr. παραγγέλλω „a comanda”, παραγγέλονται „se ordona”.

saegiu (saegii), s. m. – baiat la cai, rindas. – Var. saigiu. Tc. sayici (Seineanu, II, 307).

trepada (-eapad, -at), vb. – 1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trapada. Lat. trepidāre (Puscariu 1755; Tiktin). – Der. treapad (var. tr(e)apat), s. n. (alergatura, trap; diaree, urdinare); trepadatoare, s. f. (planta, Mercurialis annua), datorita folosirii ei contra diareei, cf. numele sau fr. foirolle; trepadus, s. m. (baiat de curse); trepadatura, s. f. (alergatura). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).

tronc interj. – Exprima surpriza si mirarea. Creatie expresiva, cf. bo(n)c, tranc, trosc. – Der. troncan, s. m. (baiat robust); troncani, vb. (a trancani, a flecari), cf. trancani; troncanit, s. n. (palavrageala); troncat (var. troncot), s. n. (huruit). Cf. hodoronc-tronc.

ARNIM, Achim von (1781-1831), scriitor german. Autorul primului roman istoric german cu tendinte realiste („Paznicii coroanei”). Nuvele istorico-fantastice („Sera”); in colab. cu Clemens Brentano a publicat a culegere de vechi poezii populare germane („Cornul fermecat al baiatului”).

BLAIER, Andrei (n. 1933, Bucuresti), regizor roman de film. Preocupat indeosebi de problemele actualitatii („A fost prietenul meu”, „Apoi s-a nascut legenda”, „Diminetile unui baiat cuminte”, „Ilustrate cu flori de cimp”, serialul tv „Lumini si umbre”).

BRENTANO, Clemens (1778-1842), poet si povestitor german. A facut parte din cercul romantic de la Heidelberg. Impreuna cu A. von Armin a cules cintece populare („Cornul fermecat al baiatului”). Versuri („Serenada”, „Cintec de leagan”), proza („Gockel, Hinkel si Gackelnka”, „Istoria viteazului Kasperl si a frumoasei Annerl”).

ATINE, atin, vb. III. Refl. 1. A sta in calea cuiva, a pandi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mandrei atinui, O floricica de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care incearca sa scape); a baga bine de seama. Grauntele pocnesc si sar inflorite, albe. Baietii s-atin sa le prinda (VLAHUTA). ◊ Expr. Atine-te! = fii gata! tine-te bine! [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

baiat, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. 2. Persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, chiar despre persoane mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tanar angajat la un stapan sau la un patron. ◊ baiat de casa = valet, fecior. ♦ (Iesit din uz) Chelner. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Din [im] baia.

baiatA, baiete, s. f. (Reg.) Fata; fetita. – Din baiat.

BAIET s. m. v. baiat.

BAIETAN, baietani, s. m. baiat mai mare. – Din baiat + suf. -an.

BAIETANDRU, baietandri, s. m. baiat mai maricel. – Din baiat + suf. -andru.

BAIETAS, baietasi, s. m. Baietel. – Din baiat + suf. -as.

BAIETEL, baietei, s. m. Diminutiv al lui baiat.

BAIETESC, -EASCA, baietesti, adj. De baiat. – Din baiat + suf. -esc.

BAIETESTE adv. Ca baietii. – Din baiat + suf. -este.

BAIETICA s. m. (Reg.; la vocativ) Diminutiv al lui baiat.

BAIETIME s. f. (Rar) Multime de baieti. – Din baiat + suf. -ime.

BAIETOI, baietoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui baiat. ♦ Fata cu apucaturi de baiat.

CARAMITRU, Ion (n. 1942, Bucuresti), actor roman de teatru si film. Disponibilitati in registrul interiorizat, subtil (in teatru: „Hamlet”, „Leonce si Lena”, „Azilul de noapte”; in film: „Comoara din Vadul Vechi”, „Diminetile unui baiat cuminte”, „Luchian”).

CAZABAN, Alexandru (1872-1965, n. Iasi), prozator roman. Schite si povestiri umoristice („Incurca lume”, „Destept baiat”).

CAZABAN, Jules (1903-1965, n. Falticeni), actor roman. S-a distins prin modalitatea mijloacelor de expresie de mare finete, in registrul comediei grave („Take, Ianke si Kadir” de V.I. Popa, „Moartea unui comis-voiajor” de A. Miller, „Cum va place” de Shakespeare). Roluri in filme („Baietii nostri”, „Telegrame”).

POHAR, pohari, s. m. (Pop.) baiat tocmit ca ajutor al ciobanului la pascut oile.

baiata f., pl. iate si iete (d. baiat). Trans. s.a. Fata.

bichi n., pl. iuri (cp. cu ung. pige, id.). Mold. Sud. O bucatica de lemn pe care baietii o pun vertical, si pe urma incearca s’o loveasca de departe cu mada (pe aiurea tot una cu turca 2). – In nord pichi, in Trans. bichie, f. In Tut. momirlan. V. beg.

bitii a -i v. int. (ung. biccenni, bicegni, a schiopata, a te clatina. Cp. cu fitii, motai si titii). Fam. Ma clatin, ma scutur, tremur: tot bitiia pe la poarta si nu’ndraznea sa intre, ii bitiia inima de frica. V. refl. Ce va tot bitiiti pe scindurile celea, mai baeti? V. bisticii.

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

bucoi n., pl. oaie (din bicoi [aug. d. bic] si buhai. Cp. si cu baicon). Sud. Bila mai mare cu care baietii izbesc bilele mai mici si le scot din arman, ca mada la jocu cu petricelele. V. ichi, gioala, topuz.

LANGER [laŋger], Frantisek (1888-1965), medic si scriitor ceh. Povestiri inspirate din realitatile siberiene ale primului razboi mondial (a luptat in Legiunea cehoslovaca impotriva bolsevicilor in razboiul civil) sau din viata orasului Praga („Lupul de fier”, „Baietii si pumnalul”). Se afirma in special ca dramaturg („Camila trece prin urechile acului” – comedie, „Periferie”, „Ingeri printre noi”).

SAROYAN [sərouiən], William (1908-1981), scriitor american e origine armeana. Nuvele („Indraznetul tanar de pe trapezul zburator”, „Ma numesc Aram”, „Americanul muribund”), romane („Comedia umana”, „Asirianul”, „Intre baieti si fete”), drame („Inima mea este in muntii Scotiei”, „Timpul vietii lor”, „Clipe de viata”) cu implicatii autobiografice, inspirate din viata oamenilor simpli si a copiilor.

OBLATI (‹ fr., it.) s. m. pl. (Pana spre sfarsitul Evului Mediu) Baieti adusi de parinti la manastire pentru a deveni calugari. ♦ (In zilele noastre) Persoane laice care adera de bunavoie la viata monastica. ♦ Membrii unor intovarasiri catolice cu rol misionar, anexate unor ordine.

ODETS [oudets], Clifford (1906-1963), dramaturg si scenarist american. Reprezentant al dramei expresioniste americane. Teatru pe teme sociale, criticand sever regimul economic din tara sa ce duce la drame individuale („In asteptarea lui Lefty”, „Paradisul pierdut”, „Pana in ziua mortii”, „Trezeste-te si canta”). Scenarii („baiat de aur”, „Gustul dulce al succesului”, „Muzica nocturna”).