mata sf [At: ANON. CAR. / Pl.: mate / E: pbl fo cf. alb. mica] 1 (Pop.) Pisica (Felis domestica). 2-3 (Prc) Pui (de s*x feminin) al pisicii. 4 (Reg.; ics) (De-a) mata oarba sau de-a mata Joc de copii Si: de-a baba oarba. 5 (Pop.; ics) (De-a) mata si soarecele Joc de copii in care jucatorii sunt asezati in cerc, iar doi dintre ei, care indeplinesc rolul de mata, respectiv de soarece, se fugaresc in jurul cercului. 6 (Pop.; ics) mata de vanzare Joc de copii la priveghiul mortului, in care unul dintre jucatori incearca, dupa un anumit sistem, sa vanda celorlalti o mata reprezentata printr-o lingura. 7 (Pop.; ics) mata popii Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 8 (Fam.; ie) a fi mata blanda A fi prefacut, ipocrit. 9 (Fam.; ie) a fi (ca o) mata plouata (sau uda) A fi fara chef, abatut. 10 (Iae) A fi rusinat, umilit. 11 (Reg.; ie) (A cumpara sau a lua, a fi etc.) mata-n sac Se spune despre un lucru pe care nu-l poti cunoaste inainte de a intra in posesia lui. 12 (Fam.; ie) A umbla (sau a prinde pe cineva) cu mata-n sac A umbla sau a prinde pe cineva cu inselaciuni. 13 (Fam.; ie) A trai (sau a se intelege etc.) ca mata cu soarecii (sau cu soarecele ori cu cainele) A fi in relatii foarte rele unii cu altii. 14 (Reg.; ie) A se stupi ca matele A nu se intelege bine. 15 (Iae) A se certa mahalageste. 16 (Pop.; ie) A fi invatat ca mata la lapte A fi rau invatat. 17 (Iae) A avea un obicei prost. 18 (Reg.; ie) A pati cinstea matei la oala cu smantana A fi batut. 19 (Reg.; ie) A se invarti ca mata in jurul oalei cu smantana A da tarcoale unui lucru sau unei fiinte care ii place. 20 (Reg.; ie) A umbla ca mata pe langa laptele fierbinte A dori ceva de care se teme. 21 (Reg.; ie) A se invarti ca mata pe langa blidul cu pasat A evita sa spuna adevarul. 22 (Reg.; ie) A trai ca mata pe rogojina A o duce rau. 23 (Fam.; ie) A trage mata de coada (sau reg., pe rogojina) A o duce greu din cauza saraciei. 24 (Reg.; ie) A nu avea nici mata la casa A fi foarte sarac. 25 (Reg.; ie) A se uita ca mata la peste A privi cu lacomie. 26 (Fam.; ie) A se uita (sau a se pricepe etc.) ca mata-n calendar A nu pricepe nimic. 27 (Reg.; ie) Matura ca mata Se spune despre un om murdar care isi ascunde murdariile. 28 (Pfm; ie) A se spala ca mata A se spala superficial. 29 (Reg.; ie) (Taci) sa nu te auda (sau ca te aude) mata Taci, ca spui minciuni pe care nimeni nu le crede nimeni. 30 (Iae) Baga de seama ce spui. 31 (Reg.; ie) A calca in urme de mata stearpa A fi indragostit. 32 (Fam.; ie) A rupe mata-n doua A fi voinic. 33 (Iae) A fi energic, hotarat. 34 (Iae) A fi vrednic. 35 (Reg.; iae) A se invoi la pret cu cineva. 36 (Reg.; ie) A se face mata A se ghemui ca o pisica la panda. 37 (Reg.; ie) A-i oua si mata A fi om norocos. 38 (Pfm) Persoana vicleana ca pisica, ipocrita. 39 (Rar; dep) Cal slab, prapadit Vz gloaba, martoaga. 40 (Ivr) Blana prelucrata a pisicii. 41 (Ir; pgn) Blana prelucrata a unor animale asemanatoare cu pisica. 42 (Reg.; lpl; gmt) Cosite la fete. 43 (Reg.; is) Mata salbatica Pisica salbatica (Felix silvestris). 44 (Inv; ic) mata de mare Specie de sarpe cu coada lunga, nedefinit mai indeaproape. 45 (Reg.; ic) mata-popii Omida mare, paroasa, colorata pe spate in negru-rosiatic, din care iese fluturele Arctia caja Si: omida-urs. 46 (Ent; reg.; iac) Cantarida (Lytta vesicatoria). 47-48 (Ent; reg.; iac) Cainele-babei (Oniscus murarius si asellus). 49 (Ent; reg.; iac) Scolopendra (Oniscus scolopendra). 50 (Ent; reg.; iac) Repede (Cicindela compestris) 51 (Pop.; ie) A se da de-a mata-popii A se da peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. 52 (Bot.; reg.) Matisor (4) 53 (Bot.; reg.) Salcie. 54-55 (Pgn; shp) Creanga (mica). 56 (Bot.; reg.) Barba ursului (Equisetum arvense). 57 (Bot.; reg.) Papadie (Taraxacum officinale). 58 Muschi de pe scoarta copacilor. 59 Radacina aeriana a porumbului. 60 (Trs; Ban) Mat (11). 61 (Reg.) Botnita pentru vitel. 62 (Pes; reg.) Ostie. 63 (Reg.) Fiecare dintre cele doua varfuri ale scoabei. 64 (Reg.) Maner al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 65 (Reg.) Cleste. 66 (Prc) Carlig al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 67 (Mar.) Broasca in care se fixeaza sfredelul. 68 (Inv) Ancora de nava. 69 (Trs; Ban) Carlig cu mai multe brate indoite si ascutite la varf, cu care se prinde si se scoate un obiect cazut in fantana. 70 Dispozitiv de siguranta, prevazut cu un fel de gheare, care serveste la prinderea automata a coliviei dintr-o mina, cand se rupe cablul. 71 (Reg.) Lat de prins pasari. 72 (Reg.) Bucata de lemn sau de metal care prinde capriorii unei case sau care leaga diverse parti componente ale unei constructii Vz grinda. 73 (Mol; Buc) Carlig gros de fier, prins intr-o coada de lemn, care serveste la rostogolitul bustenilor impinsi pe uluc. 74 (Trs; Mol) Placa de fier cu unul sau mai multi colti, fixata pe fundul ulucului, pentru a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 75 (Reg.) Butuc greu, prins cu un capat pe o margine a ulucului si cu cellalt sprijinit pe marginea opusa, avand rolul de a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 76 (Trs; Mol) Tindeche la razboiul de tesut. 77 (Trs) Oiste. 78 (Reg.) Dispozitiv in forma de furca cu doua coarne, aplicat la inima carutei sau a carului, care impiedica vehiculul oprit pe o panta sa de-a inapoi. 79 (Reg.) lant sau curea care leaga grindeiul plugului de rotile Si: potang. 80 (Trs; Olt) Cumpana de care se leaga stavila joagarului. 81 (Trs; Olt) Dispozitiv de fier, in forma de furca, care impinge roata dintata a joagarului. 82 (Trs; Olt la joagar) Grauntar. 83 (Trs; Olt) Coada a furcii joagarului. 84 (Trs; Olt) Roata zimtata a joagarului. 85 (Trs; Olt) Fiecare din tortile care intind panza joagarului. 86 (Trs; Olt) Fiecare dintre ghearele de fier ale joagarului. 87 (Trs; Olt) Jug de lemn al joagarului. 88 (Reg.) Bucata de lemn scobit pe care se invarteste cepul grindeiului la roata morii. 89 (Trs; Mol; mpl) Patina pentru alunecat pe gheata. 90 (Reg.) Placa de fier cu colti ascutiti pe care muncitorii forestieri si-o aseaza pe talpa incaltamintei ca sa nu alunece. 91 (Reg.) Carlig de fier cu colti, cu ajutorul caruia muncitorii de la intretinerea liniilor electrice sau de telegraf se urca pe stalpi. 92 (Mar.) Cosulet care are in partea superioara un cerc prevazut cu dinti, cu care pot fi prinse cozile fructelor, la cules. 93 (Reg.) Gratar pe care se frige carne. 94 (Trs) Pirostrie pe care se pune un vas la foc. 95 (Reg.) Gratar de fier care se pune pe vatra, sub lemnele care ard, cu scopul de a le face sa arda mai bine. 96 (Reg.) Dig de proportii reduse. 97-98 (Reg.) Firida mica facuta in peretele camarii Si: (reg.) matoaca(3). 99 (Pop.; art.) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 100 (Pop.; art.) Melodie dupa care se executa mata(99).

baba (babe), s. f. – 1. Batrinica, bunica. – 2. Vrajitoare, ghicitoare. – 3. Peste, zglavoaca (Cotus gobio). – 4. Larva de albina. – 5. Stiulete de porumb fara boabe. – 6. (Bucov.) Stergar cu care se acopera borcanele cu fructe de padure, legat ca o basma de femeie. – 7. (Mold.) Cozonac cu stafide. – 8. Birna, par; in general birna de sprijin. – 9. Ac de facut gaici. – 10. Gaura, butoniera. – 11. La unele jocuri de copii, bile sau monede aruncate intr-o groapa. – 12. (Arg.) Cafenea, cenaclu. Mr., megl. baba. Sl. baba (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; Lokotsch 146; DAR), ca si bg., sb., slov., cr., pol., rus. baba, alb. babe, ngr. βάβα, βάβω (G. Meyer, Neugr. St., II, 15), toate cu sensuri care oscileaza intre cel de „batrina” si cel de „bunica”. Si sensurile secundare coincid in general cu cele din limbile slave (pentru amanunt, cf. DAR). Sensurile 3-6 de bazeaza pe o presupusa asemanare a obiectului cu o batrina; sensurile 8-11 sint asociatii de idei ireventioase intre notiunea de „femeie” si cea de „a suporta” sau „a primi”. Sensul 7, care prin natura apartine grupului 3-6, pare a deriva direct din pol., ca si fr. baba. In sfirsit, sensul 12 pare a se intemeia pe dubla echivalenta „batrina” si „sotie” (cf. babatie), pe de o parte, si „sotie” = „camin” = „cafenea”, pe de alta. – Sensuri speciale: zilele Babei, primele noua zile din martie, sfirsitul iernii (trebuie sa se inteleaga zilele babei Dochia, personaj din mitologia populara care are corespondent in mitologia altor popoare; cf. bg. babini dni, ngr. οί μέρες τῆς γριᾶς, it. din Otranto i giorni della vecchia, prov. li jour de la vieio; materiale la Rohlfs, Quellen, 21-22); baba oarba „joc de copii”, cf. bg. slepa baba, iud. sp. papasiega, care pare a fi rezultatul unei combinatii intre baba [oarba] cu [gaina] oarba. Der. babalau, babalau, s. m. (babalic); babar, s. m. (om casatorit; batrinel); babaret, s. n. (adunare de babe); babarie, s. f. (descintec; leac in medicina populara); babatie, s. f. (baba; nevasta); babesc, adj. (propriu babelor); babeste, adv. (ca babele); babi, vb. (a imbatrini); baboi, s. m. (vrajitoare batrina); babornita, s. f. (baba decrepita). Toate der. sint normale. Din sl. babuska, forma dim., provine babusca, s. f. (babuta; peste de Dunare, Leuciscus rutilus; pasare batrina, care nu mai cinta; butoniera), al carei pl. este babuste, cu prima intrebuintare, si babusti in celelalte cazuri. – Cf. babca, babita.

pitpit! interj. (reg.; adeseori repetata) onomatopee care reda strigatele copiilor la jocul de-a baba oarba.

pitularca s.f. art. sg. (reg.; in expr.) de-a pitularca = de-a baba oarba.

pitulici², s.n. (reg.; in constr.) de-a pituliciu = de-a baba oarba.

pitulus¹ adv., s.m. si n. (pop.) 1. (adv.) pe furis, pe ascuns, pe neobservate, pitulis, pitulit. 2. (s.m.) persoana care, in cursul jocului de-a pitulatul, trebuie sa-i caute pe ceilalti. 3. (s.n.) ascunzatoare. 4. (s.n.; in expr.) de-a v-ati ascunselea; de-a baba oarba.

miji (mijesc, mijit), vb. – 1. A clipi, a intredeschide ochii, a-i inchide pe jumatate. – 2. A dormita. – 3. A inchide ochii in jocul de-a baba oarba. – 4. A se ivi, a se lumina de ziua. – 5. (Refl.) (Despre mustata, plante) A incepe sa creasca. – Var. amiji, umezi. Megl. mijǫs. Sl. mizati „a inchide ochii” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56; Graur, BL, VI, 172), cf. bg. mizja, zamizavam (› amiji), sl. omezati (› umezi), sb., cr. miziti, rus. smeziti (Vasmer, II, 113). Cf. mica. – Der. mija, s. f. (closca); mijoarca, s. f. (Bucov., closca); mijitor, adj. (care se iveste); mijos, adj. (care clipeste); miza, s. f. (sens nesigur; ceva ce abia mijeste, ceva nesemnificativ), sec. XVII, inv., folosit o singura data de Dosoftei.

1) de prep. (lat. de; in est mrom. si it. di, pv. cat. sp. pg. de). 1) Despre: a vorbi, a se interesa de cineva, de ceva. (vechi: De neamu Moldovenilor). 2) De catre: e laudat de toata lumea; Cartaginea a fost nimicita de Romani. 3) Din partea, din cauza: ma tem de lupi, ma mir de tine, bolnav de friguri, ride de bucurie, scinteiaza de inteligenta, ii pute urma de lenes (subint. ce e = e asa de... in cit), e mort de beat, mort de frica, tremura de slab, iesit de soare. 4) Din, facut din, consistind din: pahar de aur, pod de fer. 5) Arata continutu: un pahar de apa (nu cu apa, caci e vorba de continut: am baut un pahar de apa, adica „continutu, nu paharu”), un vagon de lemne, o caruta de Jidani (plina de Jidani). 6) Arata scopu, destinatiunea (= pentru): un pahar de apa, o lingura de supa, o umbrela de ploaie, pusca de vinat (de vinatoare), apa de baut, lemne de ars (ori de foc), casa de inchiriat, bilet de intors, om bun de batut, praf de pusca, drum de care, trenu de Galati, ne gatim de drum, casa de vinzare, n’am (adica „bani”) de birja, aci e de mine, (e bine sa traiesc eu), aci e de trait. 7) Arata originea, provenienta (= de la): soim de munte, brinza de Braila, trenu de (= de la) Galati, de aci, de dupa usa, de supt pat, de acolo, de unde (V. unde), de acasa, de la plug, de la scoala, cal de furat (provenit din furt), vin de cel bun (din cel bun), un prieten de ai mei (fals de al meu. Numai cu numele materiale se poate zice un vin de al meu, adica „dintr’al meu”), un vin de cel bun, din cel bun. 8) Arata genitivu partitiv: un cel de cei buni, cirese de cele mari, ardei de ai de nu ustura (in vest, adica „de cei care nu ustura”), de ale lumii (lucruri dintr’ale lumii), de ale armatei, de ale satului. 9) Arata timpu de cind: a murit de tinar, a plecat din tara de copil, a ars de viu, copiii au mincat poamele de crude, capitan de 30 de ani (in etate ori in functiune), de ieri, de mine, de cu noapte, de cu iarna, de vreme (din vreme); inca de purcesul lui Jigmond (N. Cost. 1, 487), de la plecarea lui. 10) Arata separatiunea: a desparti oile de capre, a curata lemnu de coaja. 11) Arata relatiunea, contactu: corabia s’a izbit de stinca, calu e legat de gard, scara e rezemata de zid. 12) Se uneste cu numeralele c*******e de la 19 in sus: 20 de oameni, si cu cele adverbiale de la 2 in sus: de doua ori, de opt ori. 13) Serveste la comparatiune: copacu e tot asa de inalt ca casa, vulturu se suie mai sus de nouri sau de cit nourii (V. cit), erau mai mult (sau mai multi) de sau de cit sau ca opt oameni. 14) Arata punctu concernut: greu de (sau la) cap, scurt de (sau la) coada, bun de (sau la) gura; de vorbit, poate vorbi, dar nu poate merge; de urat, am mai ura, dar ne e ca vom insera (versuri dintr’o colinda). 15) Serveste la formarea locutiunilor adjectivale si adverbiale si a genitivului prepozitional: de fata (prezent), oamenii cei de fata, copil de tita (care suge), de ajuns (suficient), de fel, de loc (nici de cum), degeaba, degraba (in graba), ministeru de justitie (l justitiii), schit de calugari (calugaresc). 16) In unire cu a 4, formeaza o multime de loc. adverbiale sau adjectivale: de-a valma, de-a berbealecu, de-a dura, de-a tumba, de-a rostogolu, de-a lungu, de-a latu, de-a curmezisu, copiii se joaca de-a baba oarba, de-a hotii, de-a ascunsu; perceptoru o probozea de-a birului (nord), o urmarea cu de ale birului, cu biru. De pe, de deasupra: ia ceasca de pe masa, ia greutatea de pe mine (Fals copie de pe natura. Corect e dupa natura, ca fr. d’apree nature, germ. nach der natur, cum zici dupa fantazie, dupa gustu meu, dupa placu meu). Conj. 1) Daca (mai ales inainte de vocale, dar si in ainte de de consonante): de-ar si asa; de vrei ori de nu vrei; o, de-asi fi sanatos! 2) Vest. Desi, si de, si daca, macar ca, cu toate ca (concesiv): gaina, de e pasare, cand bea apa, tot se uita si ia la Dumnezeu (Isp.) 3) In cit (consecutiv): plinge de ti se rupe inima, nu stiu ce are de plinge, e frumoasa de te uimeste, e lenes de-i pute urma. 4) Ca sa (cu ind.): am stat de am scris, hai de maninca, du-te de te plimba!. De ce... de ce sau de ce... de aceia, cu cit... cu atit: de ce-i dai, de ce mai cere. V. ce si dupa.

baba-oarba s. f. art.

de-a baba-oarba loc. adv.

jumetca s.f. (reg.) de-a-jumitul, de-a-mija, de-a-ajumita, de-a-mijitul, baba-oarba.

jumit, s.n. (reg.) jocul copiilor de-a-ajumita, de-a-jumitul, de-a-mijitul; mijit, ajumit, baba-oarba.

baba-oarba (joc) s. f. art., neart. baba-oarba, g.-d. art. babei-oarba

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

baba ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba